3,597 matches
-
și-și clăti gura amară. Trase de mânici haina cea groasă, căptușită cu blană de miel, și ieși hotărât, tropăind. Cățelușa de vânătoare îl urma. Din camara de alături, alese sarica ce era de trebuință bătrânei; veni îndărăt și o lepădă lângă vatră. Cățelușa i se încurcă iarăși printre picioare. —Tu vrei să te duci și Vidra se împotrivește, râse într-un dinte nana Floarea. Paznicul nu catadicsi să răspundă la asemenea observație. Încă se amestecau în el otrăvurile și dezgusturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prea tare. Trase carabina de la bourii săniei și se duse la Murgu, ca să-i mântuie cel puțin suferințile. Îi puse împușcătura în ureche; îl privi o clipă țintă și-și șterse fruntea de sudoare rece. Se întoarse apoi cătră cal, lepădă arma și făcu semn spre cer cu securicea. Era un semn spre cer, spre pădure, spre necunoscutul care-l copleșea. Începeau iar să roiască fulgi, înțepându-i ochii. Opintindu-se din toată puterea, zvârli securicea în sus, ca o ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
retras în partea cealaltă a colțului sobei, unde Culi n-o putea vedea. Acolo s-a rezemat de părete și a lăsat să-i curgă lacrimile, în tăcere. Le-a cules de trei ori cu vârfurile degetelor și le-a lepădat. Și-a trecut dosul palmelor și apoi colțul broboadei peste pleoape și iar a ieșit la vedere. A cercetat și a direticat câteva clipe prin odaie, după aceea s-a dus să pregătească prânzul pentru oamenii străini. La acel prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
maică, spune ce-a fost... suspină paznicul, cu același glas, pe care-l întorcea mamei lui, când asculta basmele ei în copilărie. Da, să-ți spun. Temându-mă eu pentru viața lui, aveam dreptate să mă tem, căci m-a lepădat în ungher, a ieșit și s-a dus. Mă gândeam să nu se înece în Mureș. El s-a dus, sărmanul, la jidov, să mai bea un rând; și, după ce a gătat de băut, a sfărâmat în măsele și paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nici de acum înainte. Mie-mi place copila asta a Serafinei, pentru că-i cuviincioasă și nu-i obraznică. Fiind săracă, Serafina ar vrea s-o trimeată la slujbă la Sibiu ori la București, dar stă la îndoială. E ușor să lepezi așa în lume o fată de optsprezece ani; fiind și frumoasă, greu i-ar fi s-o aducă înapoi. Am sfătuit-o eu să mai aștepte, măcar cât îmi face mie trebuință, până ce-oi lua de la Nastasia pe Octavian. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mult o dorea, printr-o viclenie ce nu era a femeilor bătrâne, ci a lui Dumnezeu, cel care își are scrise vicleniile sale sfinte în toată zidirea sa, cu semne fără de moarte. Mergând cătră acea copilă nouă a lumii, își lepădă țigara și zvârli în asfințit un rotocol de fum. Ca și cum ar fi fost izvorât din inima lui, acel rotocol se subție ca o umbră fină, ce ar părăsi pentru totdeauna poienile de la Prelunci. Căci morții noștri, câtă vreme îi dorim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Am așteptat o săptămână să se așeze vremea. După aceea, visând altă epocă tihnită a acelei așezări, m-am coborât iarăși la câmpie. Am ieșit din ploaie și din furtună; am regăsit primăvara la Sebeș; am revenit în câmpia dunăreană, lepădând de pe mine toate cojoacele, unul după altul, ca Dochia. Aici era vara în toi și un cer încremenit în liniște, ca un smalț albastru. Pe Bărăgan nu plouase de trei săptămâni. Cota apelor Dunării - indicator al tuturor pescarilor, tovarășii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
altul, învelișurile netrebuincioase. În răstimpuri depuneam și pălăria, ca să-mi înfășur capul cu o pânză udă, deasupra căreia potriveam iarăși acel acoperemânt cu boruri largi. Soarele avea atâta putere și aerul era așa de neclintit încât, ca într-o etuvă, lepădam râuri după râuri de broboane. La ceasul al treilea al după-amiezii, și trupul meu avea înfățișarea hainelor aruncate. Cu toată rețeaua de umbră a sălciilor, soarele săgeta în ființa mea cu o putere înfricoșată. Toate iernile trecute, toate nopțile umede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și Cafa încă din veacul al paisprezecelea. Ascuțimea judecății și sensibilității lor vine dintr-un afund al timpului care merge până la asirieni. Mă bucur de cunoștința domniei tale. Mă simt rușinat, mi-a replicat omul meu, și mă grăbesc să lepăd într-un fund de sipet miniaturile de fildeș. Pot să-ți mărturisesc că marfa asta e cu totul nouă. Nu ți-aș putea oferi ceva veritabil care să-ți încânte sufletul ca un proverb ori un vers antic. Noi, armenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a hogilor și, când i-a îndemnat la prânzare bătaia căldărilor, au rămas cu armele în mână îndârjiți. Sultan Soliman a poruncit să fie ridicat din cortul său leșul zeului palid, care fusese șahzadè Mustafa, iubitul său, și să fie lepădat spre marginea taberii, ca să se îndestuleze de vederea lui oștile de la Amasia. Crainicii au strigat: Dacă brațul meu nu m-ascultă, îl tai; și dacă inima mea nu m-ascultă, o străpung! Bătrânul ulemà Selim-Hafiz a recitat psalmul regelui Daud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
genunchi. —Doamne al milei! Doamne al iubirii mele! a cântat ea cu glasul nopților când stăpânul său o cerceta; nu mă cruța, doamne, dacă poftești să-mi iei viața. Lipsită de mângâierea ta, ființa mea n-are preț. Nu mă lepăda însă gâzilor: ridică-mi viața cu mâna ta. Era încă frumoasă; tocmai atunci ieșise din baia stropită cu mireasmă de trandafiri. Purta feregeaua primei lor nopți. Între două scoarțe de matasă, îi întindea leșul uscat și vechi al unei flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acord să ne întâlnim și asta numai pentru că îi trimisesem Nitei, secretara lui, mii de chestii gratuite, cu promisiunea că va primi mai multe dacă îmi poate asigura accesul. Așa că m-am dus, profitând de ocazia inedită de a mă lepăda de cât mai multe accesorii vestimentare cu putință. Ca să vă explic - toți agenții PR de la McArthur trebuie să își asume personalitatea mărcii pe care o reprezintă. De exemplu, fetele care lucrau pentru EarthSource aveau toate un aer frust și rugos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și bun de ars. Cu asta era alimentat cazanul de la hammam. Asta mai însemna și că, o dată descărcată și ultima încărcătură, Harun și cu mine duceam cu noi culoarea și mirosul a ceea ce căraserăm. Ne-am grăbit așadar să ne lepădăm straiele ca să ne năpustim în sala cu apă caldă. Povestea ne amuza. De cum întâlneam un amic la etuvă, ne distram întrebându-l dacă apa nu i se părea diferită în ziua aceea. Pentru toți oamenii din oraș, baia turcească este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
apă caldă. Povestea ne amuza. De cum întâlneam un amic la etuvă, ne distram întrebându-l dacă apa nu i se părea diferită în ziua aceea. Pentru toți oamenii din oraș, baia turcească este locul de întâlnire cel mai plăcut. Își leapădă cu toții veșmintele în cabine, lângă ușa de intrare, apoi se adună goi, fără nici o rușine. Tinerii școlari vorbesc despre dascăli, își povestesc năzbâtiile, trecând sub tăcere bătăile la fund căpătate mai apoi. Adolescenții vorbesc despre femei, acuzându-se reciproc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să jure că-și va ține gura deocamdată și, după ce s-a întors Spunk, s-a dus și ea la toaletă, părând cât se poate de convinsă. De fapt, a zăbovit acolo așa de mult, încât eu am zis că leapădă de-adevăratelea. Spunk mă privea plin de încredere. — Știu ce crezi, John. Te gândești că mariajul nostru ne va afecta munca la Bad Money. Dar te înșeli. — Convinge-mă. Am făcut repetiții împreună. De fapt așa am și ajuns aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am ademenit până aici cu ajutorul Spectrului Prepelicarului? Negi faptul că, am croit o cale prin infinitele timpuri prezente și viitoruri potențiale pentru a face posibilă această întâlnire? îApoi, revenind la vocea lui normală:) De care din binecuvântările Domnului tău te lepezi? Vultur-în-Zbor a fost mișcat, dar nu s-a lăsat întru totul convins. A clătinat din cap. — Din moment ce nu știi cum să conceptualizezi coordonatele Dimensiunii tale, nu poți părăsi insula, îi spuse Grimus. Nu poți nici să rămâi printre locuitorii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îmi arătase cum funcționează camerele de supraveghere. —Sunt Sam. Întâlnirea nu era la ora trei? A dat din mână cu un gest vag. Am cam întârziat, este? spuse el cu un accent à la David Bailey. Unde pot să îmi lepăd încărcătura? I-am indicat cu capul cele două scaune din piele neagră și masa de sticlă din celălalt colț al camerei de recepție. —Încearcă acolo, i-am zis. —Bine. Și-a lăsat aparatele și accesoriile pe masa de sticlă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
o să-și revină singur...” În spiciul său, profesorul Perjovski mai aduse vorba, printre altele, de femeia-toc, de femeia-mătură, de femeia-cârlig și femeia-frânghie de rufe, cea care obișnuia să se urce pe terasa blocurilor din cartierul Kanta, unde după ce-și lepăda, dansând Într-un ritm din ce În ce mai trepidant, nenumăratele sale fuste Înflorate, rămânând doar Într-un combinezon trandafiriu, intra Într-o transă atât de profundă, Încât, rotindu-și cele o mie de brațe tatuate În jurul capului, Își lua zborul peste oraș. Profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
transmisă prin intermediul nebuniei generale numită muncă, Oliver se gândi să treacă granița dintre cele două regnuri, transformându-se Într-un copac. Învățătura sa nu trebuia să rămână Între ramuri, ea trebuia transmisă lumii prin viu grai. De aceea trupul Oliver, lepădându-se de frunze, se acoperea și de penaj. Planând În aer, Oliver avertiza printr-un croncănit umanitatea de răul ce sălășluia Înlăuntrul ei. Sfârșitul lumii vechi era aproape. O lume nouă și umbra unui nou Mesia creșteau la orizont. Adevărurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
final. În salon, strecurându-se pe ușița laterală, intrau două halate albe Înarmate cu o targă. Apropiindu-se tiptil-tiptil de masterand, se apucau să-l gâdile la subsuori. Și atunci Oliver râdea, continuând să-și propage Învățătura În aer, până lepăda toate frunzele de pe el, dar tot nu se dădea bătut. Halatele Îi țineau isonul, gâdilându-l mereu pe scoarță, până masterandul, scoțând un ultim strigăt, leșina. Apucându-l unul de cap, altul de picioare, infirmierii Întindeau corpul Învinețit de atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la acest ultim adevăr, e contaminat de el, devenind, la rândul său, etern...” „Și cum atinge această stare?” Întrebă bătrânul. „Renunțând la o parte din persoana lui...” „Vrei să spui că acest Oliver al tău are puterea de-a se lepăda de sine, cum la sfântul botez ne lepădăm noi de Satana?” Bătrânul Îl privi șiret, Încercând să-l bage pe Bikinski În Încurcătură. Pictorul era Însă pregătit să răspundă la orice Întrebare. „Exact”, spuse acesta, „lepădându-se mereu de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
devenind, la rândul său, etern...” „Și cum atinge această stare?” Întrebă bătrânul. „Renunțând la o parte din persoana lui...” „Vrei să spui că acest Oliver al tău are puterea de-a se lepăda de sine, cum la sfântul botez ne lepădăm noi de Satana?” Bătrânul Îl privi șiret, Încercând să-l bage pe Bikinski În Încurcătură. Pictorul era Însă pregătit să răspundă la orice Întrebare. „Exact”, spuse acesta, „lepădându-se mereu de sine, masterandul Oliver a ajuns să treacă dincolo de propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
puterea de-a se lepăda de sine, cum la sfântul botez ne lepădăm noi de Satana?” Bătrânul Îl privi șiret, Încercând să-l bage pe Bikinski În Încurcătură. Pictorul era Însă pregătit să răspundă la orice Întrebare. „Exact”, spuse acesta, „lepădându-se mereu de sine, masterandul Oliver a ajuns să treacă dincolo de propriul său eu, contopindu-se cu alte euri, În scopul cunoașterii depline a adevărului suprem... Lărgirea cunoașterii are loc printr-o metamorfoză repetată. Prin trecerea eului din regnul animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nici un avort? Nici dumneavoastră, nici soția?” Noimann se gândi: Într-adevăr, cu câteva luni În urmă, Lilith făcuse un avort. „Vedeți?” spuse falsul Satanovski. „Ce să văd?” Întrebă stomatologul. „Acum lucrurile s-au lămurit...” „În ce fel?” Întrebă Noimann. „Fetusul lepădat de ea” (ciungul se feri să pronunțe numele soției) „se află acum În dumneavoastră... De aici vi se trage tot răul existențial...” „Răul a existat dintotdeauna...” „A existat doar ca posibilitate, acum el s-a materializat...” „Nu e doar răul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ar fi scăpat de complexul său. Ce-i al meu este și al tău: acesta e principiul după care ar fi trebui să călăuzească bunul mers al lumii. Noi Însă ne cramponăm În egoism. A sosit Însă momentul să ne lepădăm de egoismul nostru ancestral. Prin jertfă de sine, cu sau fără voia Celui de Sus, ne putem Înălța dincolo de binele și răul acestei lumi... Femeia e lucrul dracului”, conchise inginerul. „De aceea nici bunul Dumnezeu, nici diavolul nu reușesc s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]