3,802 matches
-
lucru a unui profesor ar putea distruge o civilizație. El scria " Ține minte asta, trufașule om care acționezi, nu ești altceva decît unealta neștiutoare a omului care gîndește, care de multe ori, în smerită nemișcare, ți-a făcut cele mai limpezi planuri de acțiune" (H. Heine, Zur Gechichte der Religion und Philosophie in Deutchland, Ed. Oskar Walzel, Leipzig, 1934, vol 7, p. 294). Un mesaj asemănător a dat cam in acelasi timp și marele economist J.M. Keynes. Oricît nu i-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
se poate adăuga vrednicia ta. Suntem în egală măsură responsabili și pentru ceea ce nu facem, nu doar pentru ceea ce facem. Putem să dansăm și atunci cînd muzica tace... Cum spunea Berlin, " Capacitatea de a te ridica pînă la o percepere limpede a structurilor de gîndire și cunoaștere, a asemănărilor și deosebirilor lor, a metodelor lor de descoperire și invenție și a criteriilor lor de adevăr și validitate; și, mai presus de toate, stăpînirea principiilor lor esențiale (...), iată ce-l înalță pe
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
zguduită de plâns, „lucruri uluitoare, și dacă tata ar învia astăzi din mormânt, n-aș zice că s-a întâmplat o minune, ci aș fi convinsă că îl văd aievea”. Oreste, cel ce ține acum locul tatălui mort, e dovada limpede a faptului că inimaginabilul se poate produce: morții se pot întoarce printre cei vii. Un Oreste însetat de răzbunare, pe care, după intrarea lui în palat, corul îl va declara apărătorul morților, un Oreste aducător el însuși de moarte, cu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
înalțe adevăratul colossos și nici să creeze adevăratul zeu-obiect, care nu e în stare nici măcar să posede un lăcaș sacru, un loc al apariției invizibilului. Fizica și metafizica teatrului Fără îndoială, numeroase elemente ale discursului artaudian despre teatru devin mai limpezi prin raportarea lor la această tentativă de restaurare a forțelor eidolon-ului și ale colossos-ului, adică a materiei ca deschidere spre invizibil. Michel Serres susținea că vinovate de prăbușirea și îngroparea statuilor sunt cuvintele, triumful logos-ului. Ei bine, demersul lui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
figurile zeilor apăreau cu o extremă claritate. Vernant ne explică ambiguitatea imaginii reflectate în luciul metalului: umbră efemeră, golită de realitate, pe de o parte (cel ce se oglindește e un spectru lipsit de substanță și de formă), și contur limpede, pe de altă parte (cel ce se oglindește e o putere dintr-o altă lume, dintr-o altă realitate, diferită). Oglinda de la Lycosura este, așadar, o poartă deschisă spre acel tărâm al morților unde credinciosul nu va mai fi decât
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
bună de îmbălsămat. Râs al copiilor și al sclavilor, al filosofului ce încarnează antiteza lui Heraclit, care, se zice, răspundea doar cu lacrimi la spectacolul lumii. Iconografia occidentală a exploatat din plin contrastul dintre râsul lui Democrit, poetul cu scriitura limpede, și lacrimile lui Heraclit, ursuzul supranumit „Obscurul”. Și, de la Diogene din Sinope la Friedrich Nietzsche, de la Aristip din Cirene la Michel Foucault, regăsim, ca o trăsătură comună materialiștilor, hedoniștilor și altor mari subversivi din istoria ideilor, această capacitate de a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
s-au uscat copiile, Faulques a stat multă vreme cu ochii pe ele, conștient că se apropiase din plin de enigmă și de formularea ei fizică. Primele două erau imperfecte, cu o ușoară problemă de focalizare; dar a treia era limpede și deslușită. Fata era tânără și transparent frumoasă, În ciuda cicatricei care Îi marca orizontal bărbia și buzele crăpate - aidoma fisurilor ivite acum pe frescă - de boală și sete. Totul, cicatricea, crăpăturile de pe buze, degetele fine și osoase ale mâinii de lângă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
curgea pe povârniș, pământul devastat de reflexele de foc și argint, care confereau adâncime scenei, efectul extraordinar al luminii pe copacii golași, vâlvătăile și panașul de cenuși negre ce se năruiau la dreapta, În fața privirii reci a stelelor din noaptea limpede, imperturbabilă, mai presus de dezastru. N-avea să poată face nicicând o asemenea fotografie, se gândise În clipa aceea. Dar totul - absolut totul - era explicat acolo: regula oarbă și impasibilă tradusă În volume, drepte, curbe și unghiuri cu ajutorul cărora, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
printre copaci și vuietul resacăi, ce urca dinspre plaja cu pietricele, horcăind lung și surd, aproape omenește. Când a ajuns lângă pădurice, s-a oprit și a așteptat nemișcat printre măruntele urme luminoase ale licuricilor. Se simțea liniștit, cu mintea limpede. Cu memoria și intențiile senine. Nu-i era teamă, nu avea dureri. Sub efectul calmantului, inima Îi bătea cadențat. Precis. A continuat să bată la fel și când de sub copaci s-a ivit În apropiere o umbră, iar lumina farului
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a Înțețit de trei ori Înainte ca Markovic să vorbească iar. - Cred că acum Înțeleg bine, domnule Faulques. Spre răsărit, unde Insula Spânzuraților Își arăta creasta Întunecată, la intrarea În mare, linia zorilor Începea să se insinueze În tonuri mai limpezi, Întețind contrastul dintre apa și cerul Încă negre. Pictorului de război i s-a făcut frig. Mașinal, a atins mânerul cuțitului care Îi atârna de curea, În spate. - Ar trebui să terminăm odată cu asta, a spus În șoaptă. Markovic n-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Tunet, care nu pare a fi gnostică. Însă un gnostic sau un cititor gnosticizant ar fi putut-o recunoaște cu ușurință pe Sophia În acest Tunet, care pretinde a fi „prostituată și Sfîntă” concomitent 48. ST nu oferă o explicație limpede a căderii Sophiei, mărginindu-se să menționeze că ea a acționat fără să consulte Pleroma și de aceea rodul ei este sortit pieirii 49. Asistînd la faptele MÎntuitorului, unii dintre Arhonți se lasă convinși de Sophia să părăsească lumea inferioară
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
4); abis (3); cumpănă (3); limpede (3); bani (2); cristalină (2); frică (2); gaură (2); gol (2); întuneric (2); lac (2); limpezime (2); rece (2); sat (2); seacă (2); speranță (2); acasă; adîncire; albastru; albie; apă cristalină; apă curată; apă limpede; apă proaspătă; apă pură; ape; argint; ascultătoare; așteptare; atenție; basm; bănuț; botez; cadou; casă; cascadă; cărămizi; ceai; cimitir; coleg; deșert; dulce; eternitate; fericire; fermecată; fir; frumusețe; grădină; Harap-Alb; iară; indiferență; infinit; intens; Italia; liniștit; magică; moldovean; munte; necesitate; necunoscut; nedefinit
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
4); oglinda sufletului (4); orb (4); cap (3); culori (3); dinte (3); lacrimi (3); machiaj (3); negru (3); privi (3); retină (3); viață (3); (2); a privi (2); apă (2); blîndețe (2); chior (2); fereastră (2); frunte (2); iubit (2); limpezi (2); observație (2); oglindire (2); om (2); orizont (2); peisaj (2); personalitate (2); pierduți (2); roșii (2); țintă (2); ținti (2); urechi (2); văd (2); văzător (2); văzut (2); verzui (2); viitor (2); ager; ageri; ajutor; alb; albăstrii; albăstrui; altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
care presupune un trecut nu foarte îndepărtat. Gina Popa ("Evenimentul", 2 februarie 2009) Angoasa trecutului, angoasele prezentului Teatrul din noi. Teatrul recunoașterii Naționalul ieșean a început anul 2009 cu o premieră de excepție la Sala Studio: "Gheorghe Popescu". Un spectacol "limpede" în care accentul cade pe text și care se conturează într-o lecție de actorie. Un spectacol cu oameni, mai mult decît cu personaje, făcut pentru oameni. O respirație ușoară pentru un public care s-a obișnuit să fie exploatat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mortului, crezând că lacrimile care ar cădea pe dânsul l-ar frige ca apa cea clocotitoare și i-ar îneca sufletul nevinovat" 232 Pentru ca sufletul mortului să nu rătăcească însetat, se pune, pe o năframă, o ulcică umplută cu apă limpede și proaspătă, acoperită cu un colac, deoarece mortul "vine și bea apă din vas ca să se răcorească, iar cu năframa se șterge de sudori" 233, în cele trei seri de după înmormântare. Peste tot, în ținuturile românești, este obiceiul ca oala
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
anume, pentru că poezia se naște într-o lume a ghețurilor pure, propice creației, univers descoperit de Eminescu și mai târziu de Camil Petrescu, poetul care caută obsesiv și fascinat idea: "Deși-i din implicații cu rămurișuri pure/ ori din cristale limpezi ce scânteind se scurg/ Intrând în ea, să tremuri ca iarna într-o pădure". Poezia lui Labiș trebuie privită din două unghiuri de vedere: astfel este necesar să subliniem contribuția lui la orientarea poeziei de după război, relevând însă și partea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a poeziei, atât cât ea poate exprima metaforic lumea. Rămâne aspirația permanentă a "Teribilului actor", care se desparte de "falsele străluciri", pentru a deveni autentic. Chemarea "Schiorului" spre muntele înzăpezit sugerează și stări emoționale indefinite. De asemenea, rămâne continuatorul vocilor limpezi ale strămoșilor: "Mă trag din neam străvechi, de cântăreți dieci/ În stranele bisericilor ardelene". În ciuda conținutului, care răspunde sau nu imnului ca specie, poetul cântă elegia fierbinte a Ardealului în rezonanțe grave și înmiresmate, reînnoind știutul glas menit să limpezească
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
friguri monahii dansatori isterici și aproape nebuni/ ca fetele bolnave de năvârlii./ joacă la lumina sfintei luni și se cred ciocârlii." Stingerea varului se realizează într-un adevărat ritual, pentru că descântecul este de boală necunoscută: Apoi toarnă apa iute și limpede/ scoate focul din pietre și acesta se întinde, se zvârcolește/ Se rupe într-o destrămare de clinchet." Trecerea spre lumea reală se face pe nesimțite, poetul descoperă în cuptorul de var zidit de țărani, dintr-o știință obscură, materia cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sferă, stele sublime sunt sfere". Sfera aduce o lume a contrariilor, a neputinței, a lipsei de libertate, a tristeții. Specifică ni se pare, în lirica lui Nichita Stănescu, ostentația cu care afirmă sursele filozofiei, ale "dezbaterilor"; una din cele mai limpezi este teza hegeliană reluată sub titlul "Eseu" a lui Maurice Blanchot "Literatura și dreptul la moarte", conform căreia, dând nume ființelor, Adam le-a aneantizat. Lumea noțiunilor este tot atât de tristă în perfecțiunea ei ca o sferă 2. Ceea ce dă sens
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
stăpân, Clatină-i la Ciprul Negru, în albeață De sonoră vale, într-o dimineață! Vis al Dreptei Simple! Poate geometria Săbiilor trase la Alexandria, Libere, sub ochiul de senin oțel, În neclătinatul idol El Gahel. Inegala creastă, sulițată cegă, Lame limpezi duse-n țara lui norvegă! Răcoriți ca scuții zonelor de aer, Resfirați cetatea norilor în caier, Eu sub piatra turcă, luat de Isarlâk, La o albă apă întru bâldâbâc! Ele să-mi clipească vecinice, abstracte, Din culoarea minții, ca din
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
etc. De abia după această a treia întâlnire, am reușit să-mi răspund mie la această problemă, să găsesc o explicație coerentă, pe care sper să o accepte și elevii. Concluziile" sunt apanajul, rezultatul exclusiv al judecăților raționale, clare și limpezi cu care elevii mei sunt deprinși. Dar a cunoaște înseamnă mai mult decât a ști, a demonstra etc. Rațiunea nu e unica formă de cunoaștere mai trebuie adăugate intuiția, revelația, trăirea efectivă. Cunoașterea depășește cunoștințele, e dincolo de adevărurile "demonstrate"; cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
sa. Fii răbdător, de vrei sau nu, în speranța că vei găsi pe cineva care să-ți arate drumul pe care trebuie să-l faci", spune Attar. Omul acesta de spirit căruia i se datorează "noul traseu" e Mirela, gând limpede și suflet pasionat, care avea în mână o "hartă" cartă teribilă, cea a transdisciplinarității. Noul "traseu" presupunea însă un drum nebătut și deci cu atât mai tainic. "Gara" din care porneam era, în fiecare sâmbătă, o sală de clasă din
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
spectacolului a fost ca o respirație ținută, în care timpul a-ncetat să curgă. Ca și cum regizorul ar fi îngenuncheat el însuși în scenă în fața unui Dumnezeu întotdeauna prezent, dar mereu pe fugă sau ascuns. Și-așa, cu fruntea sus, cu ochii limpezi, cu gând tihnit și inima bătând intes în pieptul fiecărui spectacol de până acum, și-a spus Mulțumesc-ul și a zâmbit. Ca și cum Alexa Visarion s-ar fi așezat în fața partenerului său de cursă lungă, publicul, cu toate câștigurile, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
un teatru umanist în înțelesul lui cel mai profund. Rareori am văzut, pe scenă, o pledoarie atât de deschisă și de încrâncenată, despre libertate, pentru vigoarea și pentru limpezimea morală a ceea ce trebuie să însemne adevărul... (Dinu Kivu) ... Aveam imaginea limpede a ideii de trupă. [...] Și mai concludentă pentru ideea angajării politice a teatrului mi s-a părut versiunea regizorală pe care ne-a propus-o Alexa Visarion pentru piesa scriitorului bulgar Djagarov, piesă intitulată simbolic Procurorul. În acest caz accepția
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
adecvare deplină a mijloacelor scenice la cerințele textului, privit în lumina critică a celor mai noi exegeze ale operei cehoviene. De aici și valoarea deosebită a spectacolului. Numeroaselor discuții cu privire la "genul" pieselor lui Cehov Alexa Visarion le dă un răspuns limpede, îmbinând comicul cu tragicul într-un dozaj rafinat și revelator. Tânărul regizor a avut de luptat aici cu un întreg șir de prejudecăți așezate în straturi, timp de câteva decenii, peste opera lui Cehov, căutându-i semnificațiile reale, așa cum pot
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]