2,581 matches
-
Tomsey, de la departamentul de draperii de la Hensards. Jaluzelele tale din lemn sunt gata! La sfârșitul orelor de program, Lisa a încolțit-o pe Ashling și au luat amândouă liftul în jos. Era nerăbdătoare să lămurească ceva. —Vreau să știi, începu Lisa, că am propus numele tău pentru funcția de editor și că te-am lăudat în fața consiliului. Îmi pare rău că nu ai primit jobul. Nu contează. Nu mi-ar plăcea deloc să fiu editor, insistă Ashling. Sunt un număr doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și că te-am lăudat în fața consiliului. Îmi pare rău că nu ai primit jobul. Nu contează. Nu mi-ar plăcea deloc să fiu editor, insistă Ashling. Sunt un număr doi în viață și noi suntem la fel de importanți ca liderii. Lisa râse de felul în care se conștientiza Ashling. Fata pe care au numit-o pare bună. Se putea mai rău, o puteau alege pe Trix! Lisa nu avea nici un dubiu că Trix va edita într-o zi o revistă - pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ashling. Sunt un număr doi în viață și noi suntem la fel de importanți ca liderii. Lisa râse de felul în care se conștientiza Ashling. Fata pe care au numit-o pare bună. Se putea mai rău, o puteau alege pe Trix! Lisa nu avea nici un dubiu că Trix va edita într-o zi o revistă - pentru că o făcea pe Lisa să se simtă ca Maica Tereza. Dar, pentru moment, Trix avea alte idei în cap. Tipul cu peștii fusese dat afară, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
idilă de birou era pe cale să înceapă. Acesta era un „secret“. Când ușile liftului se deschiseră, Lisa îi dădu un cot lui Ashling și spuse ascuțit: — Ia uite cine e aici! Era Clodagh, care părea foarte emoționată. —Ce vrea? întrebă Lisa nervoasă. A venit să încerce să ți-l ia pe Jack? Vaca! Vrei să-i spun că bărbată-su a încercat să mi-o tragă? — E o ofertă încântătoare, își auzi Ashling vocea de departe. Dar nu e nevoie, mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Jack? Vaca! Vrei să-i spun că bărbată-su a încercat să mi-o tragă? — E o ofertă încântătoare, își auzi Ashling vocea de departe. Dar nu e nevoie, mulțumesc. Sigur? Ne vedem mâine, atunci. Clodagh s-a apropiat după ce Lisa a plecat. —Spune-mi să mă car dacă vrei, dar mă întrebam dacă putem discuta. Ashling era mută din cauza șocului, așa că a durat ceva până a putut scoate un cuvânt. — Putem merge în barul de alături. Au găsit locuri, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și că aruncă un zâmbet peste umăr, ceea ce a primit maximă apreciere din partea băieților. Dintr-odată, se simți mai bine. Hei, viața merge înainte. Între timp, după ce le-a lăsat pe Ashling și pe Clodagh în holul clădirii de birouri, Lisa s-a forțat să meargă pe jos până acasă. Începuse asta pentru a combate cinele pe care o obligase Kathy să le mănânce. Cât timp a mers, s-a luptat din greu pentru a-și alunga tristețea. Sunt fabuloasă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
casei ei, așteptând-o. Ceea ce o uimea era că nu luase cheia de la Kathy pentru a intra. Îi va fi dor de toți, când se va întoarce la Londra. Deși Francine îi tot spunea că nu va fi nevoie, că Lisa va primi atât de multe vizite, încât nici nu își va mai aminti că plecase vreodată. Dar cine stătea în pragul casei ei? Francine? Beck? Dar avea sexul greșit pentru a fi Francine și era prea mare pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
atât de multe vizite, încât nici nu își va mai aminti că plecase vreodată. Dar cine stătea în pragul casei ei? Francine? Beck? Dar avea sexul greșit pentru a fi Francine și era prea mare pentru a fi Beck șiă Lisa încetini pasul când a văzut că avea culoarea greșită pentru a fi oricare dintre ei. Era Oliver. Ce cauți aici? întrebă ea mirată. —Am venit să te văd, răspunse el. —De ce? Ea a băgat cheia în ușă și el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
văd că există șanse să iasă. — Da? întrebă ea calmă. Da, spuse el ferm. Și, dacă ai fi interesată, m-aș putea stabili la Dublin. Nu ar fi nevoie, mă mut înapoi în Londra la sfârșitul săptămânii, mormăi ea. Atunci, Lisa, spuse Oliver, foarte serios, singura întrebare este: ești interesată? A urmat o tăcere lungă și densă, după care Lisa spuse: Da, presupun. Dintr-odată, devenise timidă. —Ești sigură? Da, chicoti ea, emoționată. —Iubita! exclamă el, aproape în glumă. Atunci de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
m-aș putea stabili la Dublin. Nu ar fi nevoie, mă mut înapoi în Londra la sfârșitul săptămânii, mormăi ea. Atunci, Lisa, spuse Oliver, foarte serios, singura întrebare este: ești interesată? A urmat o tăcere lungă și densă, după care Lisa spuse: Da, presupun. Dintr-odată, devenise timidă. —Ești sigură? Da, chicoti ea, emoționată. —Iubita! exclamă el, aproape în glumă. Atunci de ce mă lași să transpir așa? Încă timidă, ea recunoscu: — Îmi era frică. Încă îmi este. —De ce? Ea dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
coborî În baie, Închise ușa fără zgomot și trase zăvorul, apoi aprinse lumina și, dintr-odată, se simți mai bine. Lumina era strălucitoare, ca luminile pe care le vedeai În sălile de operație din filme; chiar și suprafețele albe și lise ale căzii și chiuvetei creau un anume aer clinic, un sentiment al eficienței, chiar al datoriei. Nu semăna deloc cu o fătucă isterică. Își revăzu fața În oglindă și culoarea stacojie Îi dispăruse; părea absolut rațională și calmă. Se apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o undă de respingere: E adevărat, ești dură. În clipa aceea se simți brusc de parcă era dată În vileag, nesigură. Dar ciudățenia era că senzația de nesiguranță, chiar de respingere, era aproape excitantă. Se mai uită o dată la fața frumoasă, lisă, aristocratică a Juliei și o asocie cu bijuterii și perle. Nu era duritatea o condiție a strălucirii, la urma urmelor? Apoi Julia Își schimbă postura, și momentul trecu. Puse din nou mîna pe ceas; Helen văzu cît de tîrziu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
joacă, privindu-i pe copiii mai mari. După o vreme, Îți dai seama că vezi aceleași fețe, iar femeile care au copii de vîrste similare tind să devină apropiate. CÎnd Tom a Împlinit șase săptămîni, am Început să discut cu Lisa, mama lui Amy, o fetiță de două luni, și cu Trish, mama lui Oscar, de cinci săptămîni. Ne Împărtășim poveștile de la naștere, continuăm prin a face schimb de trucuri ca să-i păcălim pe copii să accepte biberonul după ce au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu trecerea timpului, aceste Întîlniri zilnice (Întîlniri care se mută de pe terenul de joacă la cafenea și apoi, la scurtă vreme, În casele noastre, unde ne decidem să formăm un grup de joacă ad-hoc) devin punctul central al programului meu. Lisa, Trish și cu mine ne-am apropiat inițial datorită copiiilor, dar nu a durat mult pînă am Început să le văd ca pe niște prietene adevărate și ne-am Împrietenit de-a binelea. CÎnd Tom e pe cale să Împlinească trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
a binelea. CÎnd Tom e pe cale să Împlinească trei luni, iar eu număr cu groază cîte zile au mai rămas pînă trebuie să mă Întorc la serviciu, am ajuns să mă Întreb cum de-am putut să mă descurc fără Lisa și Trish În viața mea. De fapt, cum de-am putut să mă descurc fără prietene apropiate. Desigur, le am pe Fran și pe Sally, și acum, pe Emma, deși venirea pe lume a lui Tom pare să mă fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
necesita un preaviz cam de douăsprezece zile și chiar și așa, unul dintre noi tot va suna ca să anunțe că nu poate veni, pentru că s-a Întîmplat una sau alta sau e prea obosit/ă ca să socializeze. O vreme, mie, Lisei și lui Trish nu ne dă prin cap că ne putem vedea și În weekend sau serile. Dan le spune „amicele“ mele, cînd, de pildă, mă anunță că „Amica ta Trish e la telefon“ sau „Te vezi cu amica ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
asta mă face să rîd. Timp de cîteva săptămîni, ele nu reprezintă decît niște nume pentru el, dar, În cele din urmă, amicele mele și cu mine complotăm să strîngem pe toată lumea laolaltă, după care, Într-o după-amiază de duminică, Lisa (care, În ciuda faptului că e necăsătorită sau, poate, grație acestui lucru, este cea mai „casnică“ dintre noi) ne invită la ceai. — Acesta este soțul meu, Gregory, spune Trish, În timp ce un bărbat scund și zîmbăreț se Întinde să dea mîna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
grație acestui lucru, este cea mai „casnică“ dintre noi) ne invită la ceai. — Acesta este soțul meu, Gregory, spune Trish, În timp ce un bărbat scund și zîmbăreț se Întinde să dea mîna cu mine. SÎntem toți strînși ciochine În pragul casei Lisei. — Iar acesta este al meu, pe nume Dan, Îi Întorc eu curtoazia. Ușa de la intrare se deschide, iar eu manevrez ca o adevărată expertă căruciorul Maclaren (Ura! Acum avem un Maclaren), trecîndu-l peste prag. Intră toată lumea și merge să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
este al meu, pe nume Dan, Îi Întorc eu curtoazia. Ușa de la intrare se deschide, iar eu manevrez ca o adevărată expertă căruciorul Maclaren (Ura! Acum avem un Maclaren), trecîndu-l peste prag. Intră toată lumea și merge să se prezinte prietenului Lisei, Andy, iar după cîteva minute, Amy, Oscar și Tom sînt instalați comod În țarcul din mijlocul camerei de zi, În timp ce Trish și cu mine o urmăm pe gazdă În bucătărie, ca s-o ajutăm să pregătească ceaiul. Ca În numeroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Amy, Oscar și Tom sînt instalați comod În țarcul din mijlocul camerei de zi, În timp ce Trish și cu mine o urmăm pe gazdă În bucătărie, ca s-o ajutăm să pregătească ceaiul. Ca În numeroase ocazii cînd merg În casa Lisei, mirosul dinăuntru este delicios, iar eu adulmec fericită, ținîndu-mă după ele spre bucătărie. — Și ce-ai gătit astăzi? Orice-ar fi, miroase incredibil. Uneori mă bate gîndul că ar trebui să te urăsc, Îi spune Trish Lisei. Cum se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
merg În casa Lisei, mirosul dinăuntru este delicios, iar eu adulmec fericită, ținîndu-mă după ele spre bucătărie. — Și ce-ai gătit astăzi? Orice-ar fi, miroase incredibil. Uneori mă bate gîndul că ar trebui să te urăsc, Îi spune Trish Lisei. Cum se poate să ai timp să gătești atît de minunat, În condițiile În care mai ai și un copil mic? Eu de-abia găsesc vreme să mă spăl pe cap, iar tu coci prăjituri În fiecare zi lăsată de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
se poate să ai timp să gătești atît de minunat, În condițiile În care mai ai și un copil mic? Eu de-abia găsesc vreme să mă spăl pe cap, iar tu coci prăjituri În fiecare zi lăsată de la Dumnezeu. Lisa clatină rușinată din cap, dar e adevărat. Nu numai că prepară prăjituri și biscuiți zilnic, dar mai face și de mîncare pentru prietenul ei de cîte ori vine la ea, adică, aparent, seară de seară. Fostul soț al Lisei (Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Dumnezeu. Lisa clatină rușinată din cap, dar e adevărat. Nu numai că prepară prăjituri și biscuiți zilnic, dar mai face și de mîncare pentru prietenul ei de cîte ori vine la ea, adică, aparent, seară de seară. Fostul soț al Lisei (Îl cheamă Paul, dar este cunoscut Îndeobște drept Dezertorul) a părăsit-o cu trei luni Înainte de nașterea lui Amy. A reieșit că mariajul lor era o mare greșeală. El nu era nici pe departe pregătit să Își asume responsabilitatea (realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
unul dintre tinerii minunați ai Londrei, cunoscut pentru reputația sa de playboy Încă dinainte să o Întîlnească pe Lisa.) Deci, p-aci i-a fost drumul. Dar n-am Întîlnit niciodată pe cineva atît de capabil și de puternic ca Lisa. CÎnd Îi spun asta, rîde și-mi răspunde că ei și lui Amy le e mult mai bine fără Paul. În lipsa ei, eu și Trish am discutat despre asta și, sincer, nici uneia din noi nu-i vine să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ei și lui Amy le e mult mai bine fără Paul. În lipsa ei, eu și Trish am discutat despre asta și, sincer, nici uneia din noi nu-i vine să creadă că vreun bărbat din lumea asta ar părăsi-o pe Lisa. Pentru că, nu numai că știe să gătească minunat, dar e și o femeie superbă. Serios. Dacă n-ar fi de treabă, aș urî-o. Chiar și așa, mi-a luat ceva timp să nu mă mai simt intimidată de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]