3,184 matches
-
și a primi. Părintele Papacioc știe să umple golul terestru cu elementul divin, aceasta rămânând o necesitate a oricărui timp în analectele sacre ale pustiului. Prezența Logosului, a Cuvântului lui Dumnezeu devine o certitudine în această zonă a sacralității, a liturgicului, unde " Părintele umple cu Dumnezeu cotidianul aproapelui său, din prispa sa, de pe pragul său". Astfel, pustia românească se definește prin sobornicitate, concept esențial al tradiției patristice răsăritene. Readucând ființa umană în lucrarea de vindecare a mundus-ului, o taxonomie a omului
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
mentalităților, București, Editura Univers, 1982. Duțu, Alexandru, Ideea de Europa și evoluția conștiinței europene, București, Editura All, 1999. Evdokimov, Paul, Arta icoanei. O teologie a frumuseții, București, Editura Meridiane, 1993. Evdokimov, Paul, Cunoașterea lui Dumnezeu în tradiția răsăriteană. Învățătură patristică, liturgică și iconografică, București, Editura Christiana, 1995. Evdokimov, Paul, Prezența Duhului Sfânt în tradiția ortodoxă, București, Anastasia, 1995. Evdokimov, Paul, Ortodoxia, București, EIBMBOR, 1996. Evdokimov, Paul, Rugăciunea în Biserica de Răsărit, Iași, Editura Polirom, 1996. Evdokimov, Paul, Viața spirituală în cetate
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Nicolae, Asceza și mistica paulină, Sibiu, Deisis, 1996. Moreau, Jacques, La Persécution du christianisme dans l'Empire romain, Paris, PUF, 1956. Nellas, Panayotis, Omul - animal îndumnezeit. Perspective pentru o antropologie ortodoxă, Sibiu, Editura Deisis, 2002. Nicolescu, Costion, Spre o cultură liturgică, București, Editura Anastasia, 1999. Noica, Rafail, Cultura Duhului, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2002. Pacaut, Marcel, La théocratie: Église et le pouvoir au Moyen-Âge, Paris, Desclée de Brouwer, 1989. Pleșu, Andrei, Despre îngeri, București, Editura Humanitas, 2003. Preda, Radu, Biserica în
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
exiști. Ce pustiu ar fi spațiul dacă n-ar fi punctat de biserici!". 2 Pentru mai multe detalii privind dimensiunile apofatice și catafatice ale teologiei Sfinților Părinți, a se vedea Paul Evdokimov, Cunoașterea lui Dumnezeu în tradiția răsăriteană. Învățătură patristică, liturgică și iconografică, București, Christiana, 1995, pp. 25-27. 3 Petre Țuțea, Tratat de antropologie creștină. Filosofie și teologie, Iași, Timpul, 2001, p. 126: "Constanța omului este oglinda omului revelat sau a aparentului în același fel. Față de această poziție realistă, împotriva căreia
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Pentru omul religios, durata temporală profană este, dimpotrivă, susceptibilă de a fi oprită periodic de inserția, prin intermediul riturilor, a unui Timp sacru, neistoric (în sensul că nu aparține prezentului istoric)... Creștinismul a reînnoit, într-adevăr, experiența și conceptul de Timp liturgic, afirmând istoricitatea persoanei lui Hristos. Pentru un credincios, liturghia se desfășoară într-un timp istoric sanctificat prin întruparea Fiului Domnului". 7 Nae Ionescu, Ce este Predania?, în "Predania", revistă de critică teologică, anul I, nr. 2/1 martie 1937, p.
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Abordarea interconfesională Arheologia confesională Actualitatea Predaniei Cunoașterea religioasă Știință și credință Libertatea ca posibilitate de alegere Restaurație sau revoluție spirituală? Forme ale discursului subversiv Teologia imaginii Menirea episcopatului Reîmprospătarea predicii ortodoxe Comportamentul în Biserică Sensul tradiției. Timp istoric vs. timp liturgic Teologia lucrătoare Estetica Ortodoxiei Reforma universitară Teologie și politică Din Trupul Ecclesiei. Epistolar creștin Bibliografie Abstract Résumé
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
o abordare interdisciplinară a problemelor care apar În timpul procesului didactic. OBIECTIVELE PROIECTULUI 1. respectarea sărbătorilor creștin-ortodoxe, a datinilor și obiceiurilor naționale; 2. formarea conduitei participative la viața comunității, cultivarea toleranței Între semenii de toate vârstele; 3. implicarea copiilor În viața liturgică și filantropică a Bisericii; 4. implicarea responsabilă În acțiuni de Întrajutorare a semenilor aflați În dificultate; 5. conștientizarea tinerilor asupra drepturilor și Îndatoririlor pe care aceștia le au față de Biserică, școală și comunitate. Profesorul de religie are inițiative educative, culturale
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Cristina Popa () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92324]
-
XVII-lea, rugăciunile și citirile se Împleteau cu cântarea de la strană. Răspunsurile pe care psalții le dădeau la cererile preoților au fost Întotdeauna cântate, Într-un fel sau altul, pătrunzând În țara noastră odată cu creștinismul. Dezvoltarea cultului și a muzicii liturgicii de la Constantinopol, se Întindea la toate țările care erau În legătură canonică cu Patriarhia „Bisericii celei Mari“. Cum Între poporul român și Bizanț au existat legături comerciale și culturale permanente, datorită poziției geografice a românilor și a prestigiului politic și
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
române cu Muntele Athos, aveau În vedere și argumente muzicale, psalții români având confirmarea permanentă că În muzica practicată aici, nu s-au Îndepărtat de matca bizantină. Athosul a dispus din totdeauna de o mare celebritate, ca centru de practică liturgică și implicit de muzică psaltică, atrăgând la studiu călugări din toată lumea ortodoxă. Prin numeroase ctitorii, danii și Închinări de mănăstiri, domnitorii români Întrețin legături directe, pe lângă Athos, cu alte centre culturale din Orientul Ortodox, cum ar fi Constantinopol, Ierusalim și
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
dintre care numai Apostolul era citit de cei din strană. Creștinii nu Înțelegeau ce se cânta În biserică și poate același lucru se Întâmpla și În cazul psalților și al preoților. De procesul de introducere al limbii române În slujirea liturgică, beneficiază prima dată cărțile destinate preoților, pentru că era mult mai ușor de citit o rugăciune În limba română decât de cântat un tropar În românește. Muzica psaltică era o piedică, o greutate pentru introducerea limbii române În Biserică. Opera de
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
Încredințează de aceasta și Filotei, care În prefața Psaltichiei românești, declară că a alcătuit-o „nu după meșteșuguri latinești și rusăsci, ci pre același musichii ale dascălilor Bisericii noastre a Răsăritului“. În afară de cântările ale căror text era cuprins În cărțile liturgice și pe care le avem și astăzi, În epoca brâncovenească se mai cânta: „ce să cântă când ridică paharul pentru Domnul Ungro-Vlahiei“, alcătuit de Hrisafi și tradus de Filotei, În cuprinsul căruia este scris numele lui Constantin Brâncoveanu: „Mulți ani
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
chiar peste granițele țării. Concluzii Deși țările române s-au dezvoltat În condiții politicosociale diferite, În privința muzicii bisericești lucrurile sunt foarte clare: indiferent de cadrul politic sau de momentul istoric, românii de pretutindeni au fost moștenitori ai culturii și tradiției liturgice bizantine, implicit ai muzicii psaltice. Muzica de la strana românească a fost indisolubil legată de muzica bizantină cu care a conviețuit și s-a influențat reciproc de-a lungul Întregii perioade medievale. Muzica psaltică practicată În perioada domniei lui Constantin Brâncoveanu
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
vorba despre o dispută din interiorul Bisericii Ortodoxe Vechi din Letonia. Biserica Ortodoxă Veche este o schismă în Biserica Ortodoxă Rusă de la mijlocul sec. al XVII-lea. O parte din clerici, conduși de Arhiepiscopul Avakkum, au refuzat să accepte reformele liturgice inițiate de patriarhul Nikon și, prin urmare, vechile cărți liturgice și urmașii lor au fost condamnați de Biserica Ortodoxă în 1666. Biserica Ortodoxă Veche este împărțită în trei ramuri. Prima se numește popovtsy ("cu preoți"), care au conservat o viață
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
Letonia. Biserica Ortodoxă Veche este o schismă în Biserica Ortodoxă Rusă de la mijlocul sec. al XVII-lea. O parte din clerici, conduși de Arhiepiscopul Avakkum, au refuzat să accepte reformele liturgice inițiate de patriarhul Nikon și, prin urmare, vechile cărți liturgice și urmașii lor au fost condamnați de Biserica Ortodoxă în 1666. Biserica Ortodoxă Veche este împărțită în trei ramuri. Prima se numește popovtsy ("cu preoți"), care au conservat o viață ecleziastică apropiată de Biserica Ortodoxă, dar au propria lor ierarhie
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
coral, piesă instrumentală independentă, scrisă și în formă liberă. RAPSODIE- compoziție muzicală, de obicei de formă liberă, compusă din motive și fragmente variate, inspirate adesea din folclor. RECVIEM- compoziție corală cu ochestra, alcătuită din mai multe părți, scrisă pe textul liturgic al misei funebre. RONDOpiesă instrumentală cu caracter vioi, a cărei temă principală revine periodic în cursul piesei, alternând cu diferite alte teme. SARABANDA- numele unui vechi dans spaniol, asemănător cu menuetul. SERENADA- compoziție muzicală, vocală sau instrumentală, alcătuită din mai
PROBE DE EVALUARE LA EDUCAȚIA MUZICALĂ by Marinela Bugeac () [Corola-publishinghouse/Science/91589_a_93185]
-
traducere de Cezar Baltag, Editura Humanitas, București, 1994, în special capitolele 2 și 3); Paul Evdokimov (Iubirea nebună a lui Dumnezeu, traducere, prefață și note de Teodor Baconsky, Editura Anastasia f.a., București,; Cunoașterea lui Dumnezeu în tradiția răsăriteană. Învățătură patristică, liturgică și iconografică, traducere, prefață și note de Vasile Răducă, Asociația filantropică medicală creștină Christina, București, 1995) și John Meyendorff (Teologia bizantină. Tendințe istorice și teme doctrinare, traducere din limba engleză de pr. Alexandru I. Stan, Editura I.B.M.B.O.R., București
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
dinAquino 6. În paralel cu studiile talmudice, a acordat o mare atenție noilor idei ale opozanților protestanți. Spinoza, la vârsta de 23 de ani, are o privire foarte critică asupra dogmatismului religios iudaic și creștin și se desprinde de normele liturgice religioase, la care nu mai revine până la moarte. Pentru acest fapt plătește un tribut care-i scurtează viața. Baruch Spinoza Spre deosebire de cartezianism, el nu desparte fizicul de spirit, ci le privește ca expresia unei singure realități. Enunță Deus sive natura
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
spiritualității românești,Miorița și Meșterul Manole,literatura modernă s-a dezvoltat în prelungirea creației folclorice.O trăsătură esențială a neamului românesc ar fi "simpatia față de cosmos "care nu se prezintă ca " un sentiment păgânesc", ci ca o formă a "spiritului liturgic" preciza Mircea Eliade în articolul Destinul culturii românești. Pornind de la numeroasele întrebări Ce este destinul?, Care este diferența dintre noțiunea de soartă și cea de noroc? etc. încerc să analizez forma destinului în ciclul existențial al vieții.Din perspectiva evoluției
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
sunt capodoperele spiritualității românești, iar literatura română modernă s-a dezvoltat în prelungirea creației folclorice. O trăsătură esențială a neamului românesc ar fi "simpatia față de Cosmos" care nu se prezintă ca "un sentiment păgânesc", ci ca o formă a "spiritului liturgic creștin". Regăsind această "liturghie cosmică" în folclorul românesc, având în centru misterul Morții salvatoare și al jertfei de sine, Eliade conchide astfel: "S-ar putea ca ceea ce a constituit până acum nenorocul românilor în istorie să alcătuiască tocmai marea lui
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
execuțiile de boieri, mazilirile) sau militar (înfruntarea armată, asediul), social (nunta, înmormântarea) sau cultural (inaugurările de contrucții sau donațiile) −; privat (câteva exemple: posturile, timpul muncii etc.). Timpul religios, în care acționează fie modelele, fie figurile malefice, poate fi clasificat în liturgic (inclusiv ceremonial), biblic (mai general) sau evanghelic, apocaliptic, dar și hagiografic. Spațiul, de asemenea, în funcție de specificul său - închis/deschis sau de trecere/legătură între lumi - se poate proiecta convențional prin nenumărate relații. Spre exemplu, pentru viața profană: casă/cetate/palat
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și în timpul Principatului); act necesar și suficient pentru îmblânzirea forțelor telurice și celeste, invocate drept protectori ai noii "stări" (legenda descălecatului Moldovei și a întemeierii Bourenilor). Sărutul, al doilea gest obligatoriu pentru pecetluirea jurământului, are o semnificație diferită de sărutul liturgic creștin sau de sărutul de pace. Pentru că simbolizează intrarea într-o nouă comunitate, el este mai apropiat, într-o "hermeneutică a substanțialității", de valoarea sărutului de logodnă. În absența mâinii stăpânului său unic (celest), domnul depune sărutul de credință pe
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
o discuție care duce la înlocuirea noțiunii de ideologie cu mentalitatea, v. Martin I 6-14. 3 Pentru istoricul conceptului de ev mediu, v. și Le Goff, Il Medioevo; Gatto; Sergi; Smalley. 4 Vezi Folz: Acte de cancelarie, reprezentări figurative, rituri liturgice, semne exterioare (veșminte și embleme), iată, pe lângă unele texte narative, mijloacele noastre de informare pentru prima parte a evului mediu. (L'idée d'Empire en Occident du Vè au XIVè siècle. Paris: Aubier, 1953, apud Le Goff, Imaginarul medieval 447
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în acea perioadă, un ziar numit The Record, The Philadelphia Record. Lucram deja de doi ani cu Eddie când mi-au oferit o rubrică permanentă care ocupa jumătate din prima pagină. Știi, tatăl meu era un mare iubitor al muzicii liturgice, care o cântă cantorii și rabinii. Ori de câte ori avea ocazia, el mergea până la Academie când veneau cantori deosebit de talentați. În acea perioadă tot ce își putea permite el era un loc de 75 cenți sau de un dolar, la balcon. Îmi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
și de diferite categorii, relevante mai ales atunci cînd se realizează corelări între secțiunile unui text sau menționări ale rezultatelor altor autori. Sincopele discursive pot apărea și în cazul în care funcția limbii devine alta, ca atunci cînd, în interiorul discursului liturgic scris, de exemplu, sînt inserate indicații tehnice în legătură cu anumite gesturi sau activități ce însoțesc rostirea textului. În sfîrșit, o specie a sincopei discursive poate fi considerată construirea comunicării prin apelul la mijloacele unor limbaje nonverbale (simbolice, iconografice sau de altă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
profundă. În consecință, deși nu este lipsită de mobilitate, limba manifestă în cazul stilului religios remarcabile tendințe conservatoare. Cu toate că are importante aspecte ce-i conferă o relativă unitate, acest stil se compune din limbaje cu suficientă distinctibilitate: limbajul biblic, limbajul liturgic sau bisericesc, limbajul oratoric religios, limbajul teologic. Fiecare dintre acestea are o structură discursivă proprie și orientări deosebite în selecționarea mijloacelor lexicale și morfologice pe care le antrenează. În cazul stilului juridic-administrativ, cuvîntul are rolul de moderator social, întemeind relațiile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]