2,133 matches
-
ale carcasei s-au îndoit în sensuri opuse, lăsând o deschidere prin care s-au scurs gaze fierbinți de pește . Aceasta se mai întâmplase și cu ocazia altor lansări, dar de fiecare dată O-ringul primar s-a deplasat din locașul sau și a ermetizat. Deși propulsorul nu a fost proiectat să funcționeze astfel, se părea că el funcționa suficient de bine așa și Morton-Thiokol a schimbat specificațiile de proiectare pentru a face loc acestui proces, denumit "extrudare". Din păcate, desi
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
Voinescu, și parte din enoriașii acestei Biserici și de prin Comunele vecine în timpul ... [Elisaveta Regina] ... prea sfințitului Episcop Ghenadie Râmniceanu, fiind Arhitect Nicolae Fârtățoiu, si Pictor Ioan P. Leuleanu, Dumnedzeu să le primească prinoasele celor ce au dat la acest locaș spre pomenire fie în veac. Amin.”". În textul pisaniei este șters numele reginei Elisabeta dar apare clar pe locul pisaniei inițiale, la exterior, pește intrare, sub pisania de la 1931. Lucrările de reparații și renovări din 1931 sunt surprinse de pisania
Biserica de lemn din Măgureni () [Corola-website/Science/316530_a_317859]
-
reînnoirea din 1611 a Bisericii "Sf. Nicolae" din Suceava, eveniment important pentru istoria orașului. Cu acest prilej, istoricul și arheologul Ion Mareș, director adjunct al Complexului Muzeal Bucovina, a elaborat lucrarea "Biserica „Sfântul Nicolae” Suceava", cea dintâi monografie închinată acestui locaș. Lucrarea a fost prefațată de arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților. Biserica prezintă trăsăturile arhitecturii moldovenești a vremii, având plan dreptunghiular. Edificiul are contraforturi mari, între ele fiind adăugate contraforturi de dimensiuni mai mici. În exterior, biserica este decorată
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
vechi ale căror vestigii au fost descoperite în urma cercetărilor arheologice efectuate între anii 1967-1969, când s-a restaurat turnul clopotniță construit de Alexandru Lăpușneanu. Prima biserică a fost construită în ultimul sfert al secolului al XIV-lea, în curtea actualului locaș de cult. Istoricul Petre Ș. Năsturel a avansat ipoteza că această biserică era una din cele două mici mănăstiri, "monydria", ctitorite de boierul Iaskios (Iațcu) din Mavrovlahia și pentru care solicita în 1395 patriarhului ecumenic Antonie al IV-lea să
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
construit pe un deal de 60 m înălțime, dominând orașul și câmpiile dimprejur. Se află la 18 km sud-est de Kremeneț și 50 km nord de orașul Tarnopol, capitala oblastului. Prima atestare datează din 1527, desi tradiția locului situează originea locașului cu 3 secole mai devreme, în timpul invaziei mongole, cănd câțiva călugări s-au refugiat din calea primejdiei în acest loc. Legenda spune că însăși Maica Domnului le-a apărut celor câțiva călugări sub forma unui stâlp de foc, si, pășind
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
masă. Odată cu inventarea cartușelor cu înveliș de alamă s-a creat posibilitatea încărcării acestora în butoiașul revolverului prin spatele acestuia, deci mult mai rapid (la primele revolvere încărcarea se făcea prin partea anterioară a butoiașului). Ideea de a perfora complet locașele pentru cartușe din butoiașul revolverului, permițând astfel încărcarea din spate, îi aparține americanului (1855). Concurentul firmei Paterson, , a cumpărat în 1856, de la Rollin White, dreptul de a exploata noul tip de butoiaș de revolver, singurul tip susceptibil de a funcționa
Revolver () [Corola-website/Science/315064_a_316393]
-
majoritatea revolverelor) trebuie rabatat butoiașul în lateral, extrase tuburile cartușelor trase și reintrodus cartuș cu cartuș în butoiaș. La unele mărci de revolvere această operație se face prin „frângerea” armei (ca la puștile de vânătoare), realizându-se astfel accesul la locașurile cartușelor din butoiaș. La revolverele cu „simplă acțiune” (în ) la tragerea fiecărui foc era necesară armarea manuală, prin tragerea spre poziția din spate a „cocoșului” (piesă metalică denumită astfel deoarece inițial avea forma unui cap de cocoș, cu creastă zimțată
Revolver () [Corola-website/Science/315064_a_316393]
-
care nu depășesc în grosime 30-35 cm, au fost clădite pe un soclu scund de piatră de râu. Streașina largă a acoperișului protejează bine talpa edificiului împotriva umezelii. Pictura bisericii (adevărat că este cu mult mai nouă decât la alte locașuri de cult bihorene) se păstrează destul de bine. Pe bolta semicilindrică din scânduri de brad, prinse spre exterior în arcurile dublou de scânduri alăturate și tăiate curbat, pictura se așterne pe toată suprafața. În creștetul bolții, în medalioane, apar „Dumnezeu-Tatăl”, ”Hristos
Biserica de lemn din Botean () [Corola-website/Science/318596_a_319925]
-
isauriană (716-802) a întărit imperiul, a respins pe arabi și a reorganizat statul. Leon al III-lea și Constantin al V-lea au declanșat răsboiul religios al "icoanelor", iconoclasm-ul. Oficial a fost interzisă folosirea icoanelor, cele deja existente în locașurile de cult fiind șterse. Impărăteasa Irina a repus în drepturi folosirea icoanelor. După o perioadă de tranziție și instabilitate, între anii 802-820, care a urmat loviturii de palat a lui Nikephoros contra împărătesei Irina, dinastia amoriană (820-867) a consolidat cuceririle
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
Moldovei și Bucovinei, Iași, 1994) menționează că biserica din Scânteia este atribuită de tradiția locală lui Ștefan cel Mare. În biserică este păstrat un amplu tablou votiv pictat în 1846 și care are, la partea inferioară, următoarea inscripție: "„Acest sfânt locaș cu hramul sfinților mai mari voievozi Mihail și Gavriil, din temelie ridicat întâiul de fericitul întru pomenire de Ștefan voievod cel Mare și apoi de Duca voievod înfrumusețat, iar acum, în zilele de prea înălțatului domn Mihail Grigore Sturza voievod
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
o a doua pisanie înscrisă în placă de marmură albă și fixată pe peretele de răsărit al camerei din dreapta a pridvorului. Aceasta reține și restaurările mai vechi, de la începutul secolului XX. O publicăm, de asemenea, pentru prima oară: „Acest sfânt locaș cu hramul Sf. Mucenic Pantelimon s-a refăcut cu cheltuiala multor creștini din acest oraș între anii 1912-1935 și s-a resfințit sub înțeleapta păstorie a I.P.S. D. Dr. Miron Cristea primul Patriarh al României. Lucrările au fost începute de preotul
Biserica Sfântul Pantelimon din Ploiești () [Corola-website/Science/320068_a_321397]
-
legătură dintre naos și pronaos și o casetă în unghiul făcut de zidul estic al naosului și cel sudic al altarului. Terenul avea în zona bisericii o ușoară pantă naturală dinspre vest spre est și dinspre sud spre nord. Deasupra locașului se află depuneri de caracter aluvionar, cu pietriș și nisip, având o grosime totală de 1 - 1,20 m. Depunerile ulterioare construcției bisericii, cu o grosime de 0,25 - 0.50 m, sunt straturi de pământ cenușiu cu pietriș. Fundațiile
Biserica Sfântul Nicolae din Leșnic () [Corola-website/Science/321573_a_322902]
-
și fiul Mendel; ultimul dintre ei a fost rabin între anii 1916-1944). În prezent, singura sinagogă existentă în oraș este Sinagoga Mare, care mai funcționează încă. a fost construită în perioada anilor 1814-1815, după cum atestă o inscripție aflată pe clădirea locașului de cult. Pe scara de piatră a balconului se află o placă cu motive decorative iudaice, printre care și doi lei. Între cei doi lei se află inscripția ""תקעה"" semnificând anul evreiesc ""5575"", care se suprapune peste perioada 15 septembrie
Sinagoga Mare din Hârlău () [Corola-website/Science/320791_a_322120]
-
Mai jos, se află o altă inscripție în limba ebraică și anume: ""ועשו לי מקדש ושכנתי בתוכם"", transliterată ""Veasu li mikdaș veșehanti betoham"". Acest citat reprezintă un pasaj din Tora în care Dumnezeu îi poruncește lui Moise: ""Să-Mi faci locaș sfânt și Eu voi locui în mijlocul lor"" (Ieșirea, 25:8). Lăcașul de cult are cinci încăperi, iar sala mare are picturi realizate de Șloima Mendel în anul 1924. Sinagoga Mare avea în Aron Kodesh ("Arca Sfântă") 50 de suluri ale
Sinagoga Mare din Hârlău () [Corola-website/Science/320791_a_322120]
-
mormânt în partea stîngă a bisericii, purtînd numele "Mihail Boguș, decedat în 1856". Alături de el se află mormintele fiicelor sale. Pe peretele stîng al nartexului din biserică se mai găsește încă o inscripție funerară: "Aici se odihnesc trupurile ctitorilor sfântului locaș Teodor și Andronachi Rudi". Biserica rămasă de la schitul Rudi a fost închisă în 1846 prin hotărîrea autorităților eparhiale și a fost dată sub supraveghere parohiei din satul Rudi de Jos. Mai tîrziu, proprietar devenind un oarecare Mihail Rosea, rudă apropiată
Mănăstirea Rudi () [Corola-website/Science/315310_a_316639]
-
perioada celui de-al doilea război mondial mânăstirea a fost cîrmuita de starețul Ioachim Bărbuș, sub ascultarea căruia se aflau 30 de călugări. În 1948 arhipăstorul Benedict al Chișinăului a fost silit de sovietici sa închidă mănăstirea Rudi. Averea sfîntului locaș a fost confiscată, iar călugării s-au refugiat pe la alte mănăstiri. După aceasta în mănăstire s-a instalat un cămin de copii, iar mai târziu complexul monastic a fost transformat în spital de ftiziatrie pentru copii, avînd și o școală
Mănăstirea Rudi () [Corola-website/Science/315310_a_316639]
-
și Dumnezeiască biserică cu hramul sfânta Cuvioasa Paraschiva s-a ridicat din temelie în anul 1911 în zilele [regelui Carol I al] României, episcop eparhiot p.s.s. d.d Calist Ialomițeanul, econom p.c.s.c. A. Popescu. La acest sfânt locaș au contribuit întreaga obște a satului Optășani com. Aluniș precum și alții credincioși, terminându-se și sfințindu-se chiar de p.s.s. episcop eparhiat în ziua de 27 octombrie 1913 I. Samoilă - pictor Râmnicul Sărat.”" Absența numelui regelui Carol I este o
Biserica de lemn din Optășani () [Corola-website/Science/321966_a_323295]
-
un cadru de lemn și o tăblie cu grosimea de 10 mm acoperite cu tablă galvanizată, îndoită pe părțile laterale pe o lățime de 20 mm. În interior capacul are montat patru șipci de sprijin între care este prevăzut un locaș pentru capătul tijelor și pentru piulițe fluture. Capacul se sprijină pe podișor lăsând un spațiu în care se pot așeza salteluțe, plăci de polistiren sau alte materiale izolante. Ramele sunt cadre de lemn în care se fixează fagurii artificiali din
Stup () [Corola-website/Science/321971_a_323300]
-
Mirodeniilor, a fost construit în imediata apropiere a Moscheei Sultan Valide (sau Moscheea Nouă), între o concesiune venețiană și o parte a cartierului evreiesc. Ca și în cazul altor moschei importante, închirierea de magazine avea rolul de a finanța întreținerea locașului și „supa populară“, adică o mâncare de pomană pentru săraci, care se servea într-un clădire anexă. Bazarul a fost comandat tot de Hatice Turhan, mama Sultanului Muhamed al IV-lea, ctitorul locașului de cult. Prin această nouă idee transpusă
Moscheea Sultan Valide () [Corola-website/Science/321445_a_322774]
-
magazine avea rolul de a finanța întreținerea locașului și „supa populară“, adică o mâncare de pomană pentru săraci, care se servea într-un clădire anexă. Bazarul a fost comandat tot de Hatice Turhan, mama Sultanului Muhamed al IV-lea, ctitorul locașului de cult. Prin această nouă idee transpusă în practică sultana mamă a dat o și mai mare greutate împrejurimilor moscheei sale, unindu-le cu oportunitățile portului din imediata apropiere
Moscheea Sultan Valide () [Corola-website/Science/321445_a_322774]
-
restituirea Sfintei Sofia către Biserica Ortodoxă. Sultanul Mahomed, cuceritorul Constantinopolului, a dat ordin ca Sfânta Sofia să fie transformată în moschee. Legenda spune că pe unul din pereții albi s-a păstrat amprenta palmei pline de sânge a sultanului. Este locașul cel mai impresionant și venerabli al creștinismului ortodox și al creștinismului în general. Edificiul a fost deschizăror de drumuri în arhitectura și ornamentația creștină arhaică, iar prin dimensiunile și decorația de excepție a avut menirea să transmită timpului său și
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
N, pe locul înalt unde existase anterior un templu dedicat zeiței Artemis, pe "acropolisul" vechiului Byzantion. Au urmat lucrări de mărire a bisericii sub urmașul ctitorului, Constantius, în anul 365 e.N, timp în care s-a dat atenția cuvenită locașului ca reședință episcopală a Constantinopol-ului. În anul 404 e.N, biserica a fost incendiată pe timpul unei revolte legate de exilul Sfântului Ioan Chrisostom. În anul 415 e.N, împăratul Teodosiu al II-lea a reconstruit biserica într-o nouă variantă
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
problema închiderii ei definitive. Restaurarea a durat până în anul 994, revenind arhitectului Tridates. În fatidicul an 1204, Sfânta Sofia a fost jefuită sălbatic de nobilii creștini apuseni participanți la Cruciada a patra. Jaful a durat trei zile, timp în care locașul a fost golit de icoane prețioase încadrate de aur, argint și pietre prețioase, de candelabre din argint și aur, de cruci încrustate și ele cu pietre prețioase și de alte relicve rare. Între anii 1204-1261, ocupanții apuseni ai Constantinopol-ului au
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
deja în declinul abrupt al destrămării. Toate relatările din sec. al XV-lea, cu câteva decenii înaintea prăbușirii Imperiului Bizantin, vorbesc de o stare de întreținere jalnică a bisericii, în concordanță cu decăderea generală. În primele decenii de ocupație otomană locașul nu a pierdut nimic din uimitoarea lui decorație creștină de mosaic și frescă, dar la începutul sec al XVI-lea acelea au fost acoperite cu un strat mizer de tencuială albă, fără a fi distruse. Turcii au adăugat bisericii patru
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
de trei, erau rezervate împăratului și suitei sale. În mijloc, cea mai înaltă era "Poarta împărătească", placată cu argint aurit, decorație jefuită de apuseni în 1204. Cele două nartexuri sunt săli transversale alăturate și succesive, perpendiculare pe axa mediană a locașului și lungi cât toată latura acestuia. Au lungimea de 60,90 metri și lățimea de 6,03 metri, cu plafoane sub formă de bolți alternative întrepătrunse. Nartexul exterior era încăperea rezervată celor care nu fuseseră botezați și cărora nu li
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]