3,986 matches
-
1982, 8; Ruxandra Cesereanu, „Scrisori din Muzeul Pendulelor”, ST, 1983, 3; Ștefan Borbély, Scrisori către Doamna de Ceară, RL, 1991, 15; Mircea Petean, Știri de pe frontul cuvintelor, APF, 1991, 5; Ioan Moldovan, Criptocomunicări, F, 1991, 6; Iulian Boldea, Ficțiune și luciditate, VTRA, 1992, 8; Țeposu, Istoria, 63-64; Al. Cistelecan, Ultimul eremit al optzecismului. Anxietăți hieratizate, „Cuvântul”, 1995, 5; Ruxandra Cesereanu, Două melancolii atipice, ST, 1995, 6; Aurel Pantea, Întâmplări în realitatea esențială, VTRA, 1995, 7; Ion Urcan, Împotriva realului, F, 1995
MURESAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288307_a_289636]
-
care îl citește unor colegi de generație (Modest Morariu, Dan Grigorescu, Petre Stoica și Florea Oprescu). Este un teatru scris de „un stilist desăvârșit”, „ale cărui personaje erau nimicurile și nimicniciile unei vremi”, pe care autorul „le deslușea cu o luciditate ce-i îngăduia să nu se lase înșelat de cuvintele mari ale propagandei de pe atunci, dar nici să le creadă mărunte și inofensive” (Dan Grigorescu). M. are însă o susținută activitate de traducător, probând, în versiunile din scrieri de Gustave
MURGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288318_a_289647]
-
Al. Dobrescu, „Scarabeul sacru”, CRC, 1970, 50; Dimisianu, Prozatori, 116-122; Stănescu, Cronici, 129-138; Protopopescu, Volumul, 206-211; Nicolae Manolescu, Două cărți de critică, RL, 1973, 9; Constantin, Prozatori-critici, 115-119; Petrescu, Scriitori, 109-112; Iorgulescu, Rondul, 160-163; Ungheanu, Arhipelag, 157-161; Laurențiu Ulici, Tensiunea lucidității, CNT, 1977, 42; Roxana Sorescu, Dincolo de veleitate, talentul, VR, 1978, 11; Iorgulescu, Scriitori, 219-220; Marcel Petrișor, Vitralii, București, 1978, 214-219; Ciobanu, Însemne, II, 110-114; Iorgulescu, Firescul, 205-209; Cristea, Faptul, 260-265; Ștefănescu, Jurnal, 44; Băileșteanu, Refracții, 231-238; Nițescu, Atitudini, 301-305; Ierunca
MUNTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
scrie” este predicatul sublimat al existenței înseși: ,, Așază-ți tu gâtul fragil/ în licărul roții,/ Scrie povești în nisip/ Nimeni nu te întreabă,/ nimeni nu te zorește,/ Nu te va ierta nimeni”. E un lirism de o gravă, totuși necrispată, luciditate, al cărui miez de tensiuni naște reveria compensatoare. Orgolios eliptică, întemeiată pe un fond de cultură care nu o artificializează, poezia scrisă de M. este expresia rafinată a unei sensibilități lirice autentice și distincte. SCRIERI: Până la asfințit, Iași, 1972; Tâlcuitorul
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
universală (Spitalul special). Stilistic, unele texte amintesc totuși de maniera deceniilor precedente, mai ales atunci când evocă sufocanta oprimare a individului în vechiul regim (Ionescu sau O ipoteză absurdă). În eseul Visul românesc și omul revoluției prăbușite dramaturgul își comentează cu luciditate producția anilor 1990-1993, observând cum limbajul contestației sale devine tot mai direct: „furia amânată timp de decenii părăsește mitologia, metafora și își îndreaptă tăișul ironic către omul revoluției prăbușite”. Subintitulată „piesă-eseu”, Armurierul Cehov propune o incursiune într-o lume grevată
NAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288349_a_289678]
-
orice boală. Ei au multe cărți doctoricești în care sunt descrise și desenate tot felul de ierburi și pietre”). „Minunile” chinezești nu stârnesc minunare. Constatările - ale lui M. sau ale „izvorului” său ori și ale unuia, și ale celuilalt - au luciditatea necesară. Exagerările sunt amendate drastic (leacul pentru nemurire este calificat drept „minciună sfruntată” și „înșelătorie”) ori măcar puse la îndoială prin câte un optativ („ar avea ei și leacuri”) care zdruncină încrederea cititorului. Prețuirea își face loc acolo unde este
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
copleșitoare, dublată de o neliniște bântuită de spaime, de întrebări existențiale. Cartea Mașina timpului (1975) este expresia altei vârste și a altei atitudini. Exuberanța și vitalismul au dispărut, lăsând loc unei noi ipostaze a poetului: aceea în care „înnebunind de luciditate”, „nu mai vrea liniște, nu mai vrea somn, nu mai vrea vis”. În volumul de proză intitulat ostentativ Aleargă, nu te opri (1970), dincolo de titlu nimic nu îndreptățește încadrarea nuvelelor în literatura „tinerilor furioși”. Discursive, teziste chiar (în pofida unui nonconformism
NECULA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288394_a_289723]
-
peregrin (1984), Partea omului (1987), Incinte (1988), romanul pentru copii Aventurile lui Mototol-Rostogol la prima lui ieșire din ocol (1981) și diverse traduceri. A colaborat la „Echinox”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „România literară” ș.a. Lirica pe care o scrie N. indică o luciditate asumată cu fervoare și cu fascinația riscului, un patos fără grandilocvență al verbului, susținut prin forța și rigoarea elegantă a rostirii, legitimat de angajarea existențială puternică, armonios conjugată cu rafinamentul adus de cultură. Individualitatea poetei se definește prin ardență glacială
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
26; Andrei Roman, „Decorul și prezența”, F, 1980, 4; Mircea Mihăieș, „Paul Valéry și modelul Leonardo”, F, 1981, 11; Mircea Vaida, „Elegii pentru sufletul înflorit”, TR, 1982, 3; Mircea Sântimbreanu, Un țărm ospitalier, RL, 1982, 5; Dana Dumitriu, Patos și luciditate, RL, 1982, 32; Cândroveanu, Printre poeți, 173-178; Radu G. Țeposu, Ideografii lirice, FLC, 1985, 7; Elena Tacciu, Continentul cuvintelor, RL, 1985, 23; Grigurcu, Existența, 417-420; Mihai Ungheanu, „Partea omului”, LCF, 1987, 45; Cândroveanu, Lit. rom., 280-283; Alex. Ștefănescu, Viziune cu
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
peisagiile ei livrești și oceanice, face bună vecinătate cu un Isarlâk legendar - chiar acest legendar, în haina romantismului desuet, alunecând spre fantazare și spre irealitatea suprarealistă. Împrumutat de la Baudelaire (din care P. a și tradus), viermele ironiei - al deziluzionării, al lucidității în cele din urmă - subminează sentimentalitatea, conferind nota proprie: un fel de tristețe, de conștiință nefericită, atotprezentă în spatele gesturilor vitaliste ori al ștrengăriilor ludice, care, la rândul lor, devin manierism asumat, joc literar și existențial. De altfel, în epigrame, ca
PAVELESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
Lovinescu, scepticul mântuit, București, 1971, 377-378, passim; Crohmălniceanu, Literatura, I (1972), 395-418; Leon, Umbre, II, 162-166; Protopopescu, Volumul, 49-57; Rotaru, O ist., II, 639-650; Ciopraga, Personalitatea, 200-205; Constantin Ciopraga, Hortensia Papadat-Bengescu, București, 1973; Tudor, Pretexte, 7-65; Silvian Iosifescu, Proză și luciditate, București, 1974, 172-196; Manolescu, Teme, II, 133-136, III, 7-13; Florin Mihăilescu, Introducere în opera Hortensiei Papadat-Bengescu, București, 1975; Negoițescu, Analize, 164-169; Maria-Luiza Cristescu, Hortensia Papadat Bengescu. Portret de romancier, București, 1976; Dana Dumitriu, „Ambasadorii” sau Despre realismul psihologic, București, 1976
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
rânduri cizelate tocmai pentru a exprima maxima simplitate de înțeles. Giuseppe Ungaretti ar putea fi un model al acestei maniere, la fel de bine și tehnica japoneză a notației, dar P. diluează expresia și o golește conștient de orice tensiuni, căutând cu luciditate binevoitoare banalitatea insidioasă a oricărui fapt. Aici pot fi remarcate o legătură cu avangarda anilor ’30 (poemul care dă titlul volumului de debut este grăitor), dar și înscrierea în stilistica optzecistă. Exigența cu care și-a întârziat publicarea primei culegeri
PISCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288826_a_290155]
-
mereu cu absolutul în idei, în sentimente, în gesturi. Orice tânăr e un inadaptat.” Cu toate aceste calități, cartea, apărută în plin război, va trece neobservată. În Moartea cotidiană (1946) autorul face un salt spre o mai mare detașare și luciditate în descrierea vieții cotidiene a unei familii de mici intelectuali burghezi, ale căror existențe cenușii sunt surprinse pe fundalul unui peisaj urban la fel de șters și dezolant. „Moartea cotidiană - scria N. Steinhardt - s-a vrut o rapidă căutătură asupra unui mediu
PILLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]
-
Cora și dragostea resimte acut imposibilitatea de a-l înțelege pe celălalt - monadă hermetic repliată asupră-și. Jurnalul pe care îl ține Mihai este un mijloc de decriptare a celuilalt, dar și a diaristului însuși, care își analizează cu maximă luciditate derapajele conștiinței și imposibilitatea comunicării reale - altă temă a scriitorului. În tânărul P. E. Lovinescu îl vedea pe liderul noii generații de romancieri. Pronosticul său avea suficiente premise. Dacă istoria postbelică ar fi fost alta, premisa ar fi putut deveni
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
lirism al stărilor sufletești delicat conturate, rostite în formulări de o fermă concizie. Deși e vorba despre poezii de tinerețe, visarea și melancolia rămân aici tonalități adiacente, tutelar fiind aerul grav și meditativ. Elanul spre „nețărmurire” se vede contrapunctat de luciditatea unui eu poetic neliniștit, care percepe limitarea insinuată pretutindeni: „De-am fi putut fugi atunci/ Dar cum porneam ne-mpiedicam/ De uleioase frunze lungi/ Și sub copaci ne prăbușeam.// Râdea în umbră cineva / Deodată hohotul se sparse/ Tăcerea galbenă creștea
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
timpului originar (câmpia, copilăria), într-o lirică epurată complet de experimentele optzeciste, Sonete cultivă destul de cuminte obscuritatea și polisemantismul tipice sonetelor shakespeariene, iar în Cerbul lovit între coarne, rupturile, agresivitatea amintesc de forța versurilor de început, contrabalansată acum de o luciditate amară, poemul cu implicație existențială, socială și religioasă substituind poezia elanului cosmic din adolescență. SCRIERI: Nașterea mea în poezie, Slobozia, 1969; Jungla marină, București, 1971; Muntele, București, 1975; Investigații, București, 1984; Pisica din vis, Miloșești, 1990; Povestea vântului turbat, București
POENARU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288864_a_290193]
-
acum/ ne jucăm de-a senilii mergem țepeni// Înăuntru. Înăuntru e bruta lucidă flămândă/ Înăuntru e creierul tânăr/ pofticios - vulpe veșnic gravidă” (Teze despre zilele faste). Plasarea abstracțiunilor în proximitatea rău famată a organicului („Fragilitatea Martei - un exces de adrenalină/ luciditatea - cianura dintr-o vișină crudă”), laolaltă cu suspendarea barierelor de protecție sintactică, generează o corupere iremediabilă a conceptului de către empirie, marcând totodată existența unui rest ce continuă să se sustragă eforturilor cognitive. Însă de aici nu rezultă, ca în atâtea
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
lătrătoare/ ca-ntr-un pat conjugal:/ nu m-ați dorit/ dar mi-ați prezis jupuirea” (Fericita vârstă adultă). În paralel cu etalarea visceralității, devenită concomitent pretext de autoscopie și de autopsie, P. accentuează acum destructurarea poncifelor feminității, corodate de acizii lucidității și ai ironiei: „Creierele noastre sunt izomorfe: știm - femeile/ prețuiesc sentimentul nu dorința/ carnea noastră expertă/ nu e însăși iubirea” (Scrisoare către dragostea unui bărbat II). Puseele destabilizatoare ale eului liric, experimentate cu precădere asupra propriei ființe, privită în dubla
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
72-77; Manolescu, Lista, I, 359-364; Petraș, Panorama, 511-515; Cristea-Enache, Concert, 398-414; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 54-56; Pop, Viață, 218-233; Mircea Iorgulescu, Ionescologie cu profesor, „22”, 2002, 15; Mircea A. Diaconu, Ceremoniile demistificării, CL, 2002, 4; Ștefan Borbély, Tragicul lucidității: „Apocalipsa după Marta”, LAI, 2003, 39; Marie-France Ionesco, Portretul scriitorului în secol. Eugène Ionesco. 1909-1994, București, 2003, passim. A.Tr.
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
sau a lui Ștefan Aug. Doinaș). Era, cum remarcă Nicolae Balotă, „un sentimental cu pudori”, acoperindu-se cu cuvinte („verbe-afecte”, precizează același critic). El ajunge să învăluie totul, mai ales meditația despre condiția umană, în straie neologice, dominate de o luciditate căutată. Renunțarea voită la lirism duce spre o anume uscăciune a versului, de care N. este însă mândru. Următoarele cărți de poezie din anii ’70-’80 urmăresc constant o linie riscantă a sensibilității intelectualizate, cu implicații livrești. Abia în Ultimele
NISTOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288463_a_289792]
-
Magda Ursache, „Roata”, CRC, 1968, 47; Dorin Tudoran, Un poet credincios prozodiei clasice, LCF, 1974, 43; Eugen Barbu, „În așternerea văilor”, LCF, 1975, 19; Al. Piru, Profil liric, RL, 1975, 34; Mincu, Poezie, 154-155; Calistrat Costin, Nicolae Oancea - lirism și luciditate, O, 1976, 17; Iorgulescu, Scriitori, 120-121; Piru, Ist. lit., 501; Lit. rom. cont., I, 680-682; Gabriela Omăt, Viața e o șansă, CNT, 1986, 14; Romul Munteanu, Despre stele, concret și eroare, FLC, 1986, 24; Adriana Iliescu, Poezia firescului, RL, 1986
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
de pregătirea examenelor, ea e obsedată în schimb de un coleg, Dinu, a cărui apariție în orizontul interior estompează imaginea, recurentă intermitent, a fostului iubit, germanul Peter. Îndrăgostita își înregistrează fluctuațiile de temperatură psihică fără „talent”, adică fără literaturizare, cu luciditate, cu putere de obiectivare, de introspecție imparțială, și nu fără integrarea vieții personale în ambianța dată: o ambianță juvenilă, ștrengăresc idilică, inocent și decent boemă. În romanul următor, arbitrar intitulat Călător din noaptea de Ajun (1936; reeditat în 1971 sub
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
al unui precursor. El inițiază, prin Aprodul Purice, poemul istoric, în scrisori îl anticipează pe memorialistul Ion Ghica, iar cu fiziologiile, devansându-i pe Mihail Kogălniceanu, Nicolae Filimon și pe Ion Ghica, impune specia. Cu echilibrul său clasic modulat de luciditate ironică, N. este primul nostru mare prozator modern. C. Negruzzi este întâi de toate un mare prozator, fără invenție, mărginit la anecdotă și memorii, creator de valori de interpretare artistică. Cea dintâi nuvelă, Zoe, din 1829, conține o oarecare intrigă
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
o adună în vederea publicării. Manuscrisul este acceptat de Fundațiile Regale în același an, dar editura este desființată în 1947 și cartea nu mai apare. Lirica lui O. conturează figura unui spirit însetat de puritate și de absolut, însă cenzurat de luciditate și de o conștiință ironică secundă. Poetul e un fantast condamnat la starea de veghe și la recunoașterea diferenței dintre aspirație și realizare/realitate: un inadaptabil romantic, marcat de experiența umană și artistică specifică „generației pierdute”, a războiului. De altfel
OLTEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288524_a_289853]
-
cu umorul, căruia I. Negoițescu i-a izolat, urmărindu-i traiectoria lirică, o temă-pivot: eșecul. La Cercul Literar baladistul (Balada sinucigașului, Balada soțului înșelat, Pățania teologului cu arborele ș.a.) face figură aparte printre ceilalți heralzi ai genului, distingându-se prin „luciditatea ironic-amuzată” (Ștefan Aug. Doinaș). O. a tradus cu talent din literatura rusă, dar performanța sa în acest domeniu rămâne versiunea românească a poeziei lui Serghei Esenin. Ediția Ceaslovul satelor (1981; Premiul Uniunii Scriitorilor) este până astăzi cea mai cuprinzătoare selecție
OLTEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288524_a_289853]