2,406 matches
-
nu incarnează nici o figură a invizibilului (nu e nici fantomă, nici zeu, nici demon), simpla coprezență a lui shite și waki reprezintă, în fond, întâlnirea dintre două făpturi ce nu mai țin, nici una, nici cealaltă, de lumea adevărată, de viața lumească. În Hachinoki, bunăoară, waki, un călugăr rătăcitor care nu-și are nicăieri sălașul, se întâlnește cu shite, locuitorul singuratic al unei cocioabe mizere, torturat de amintirea timpurilor de demult, când își avea și el locul lui în lume („pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cei vii. Fără îndoială că o piesă precum Matsukaze constituie unul dintre exemplele cele mai elocvente în acest sens. Pe țărmul de la Suma al mării rătăcesc plângând două pescărițe, fantomele lui Matsukaze și Murasame: lacrimile care mă leagă de cele lumești din nou mâneca-mi udă. Două fantome nostalgice și condamnate la singurătate, căci: de noi nu-ntreabă nimeni urmele noastre pierdute pe țărm la Suma, două fantome incapabile să se îndepărteze de pinul care, veritabil simbol mnemonic, figurează amintirea timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
va sângera și nu-și va veni în fire decât târziu. În finalul piesei, ambivalența pădurii e definitiv restabilită, mărturie stând discuția ducelui cu venerabilul călugăr întâlnit „la marginea sălbaticului codru”: pădurea este și spațiul sihăstriei, al renunțării la cele lumești și la orice răzbunare, spațiul refuzului lumii. Deznodământul amintește întru câtva de ultimul act din Cei doi tineri din Verona, când Valentin, dezgustat de viața zgomotoasă a orașului, singur în pădure, își exprimă preferința pentru aceste locuri aflate departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
alte vremuri, mitice, iar cuvintele ce le desemnează nu mai păstrează decât palida lor licărire. Cât de exact mai poate fi astăzi cuvântul ceremonial, exceptând ceea ce a mai rămas în el din ideea de rigoare, de ordine și de putere lumească? De fantomele venite să răzbune un sânge vărsat mișelește, prezente în tragedia greacă sau shakespeariană, teatrul lui Genet își amintește vag, și recunoaște asta. Totuși „palida licărire” a acestor amintiri este singura care, aureolând arhitectura pur verbală a unui asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de a fi stăpânul stăpânilor săi, micuțul Bichon îl privea cu totul cucerit. Rezolvase dificila problemă metafizică a reîncarnării sale canine. Va fi valet! PAGINĂ NOUĂ Ediție specială: Despre câteva lucruri grozave, aparent fără legătură, care îl aruncau în mirare lumească până și pe Marele Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Pentru prima oară în istoria omenirii, începuse un altfel de război, un război ciudat: om versus mașină. Mișcarea condusă de șomerul Ned Ludd îi făcea pe patroni să tremure de groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sunt căile Domnului” - gândesc eu resemnat... Aproape de sfârșitul cinei, a apărut din nou fata cu ulciorul. În timp ce se apropia cu pas șoptit, mă străpungea cu ochii ei nepereche... Bătrânul mă urmărea cu privire blajină și surâs de înțelegere a celor lumești... Când am ieșit din chilie, mi s-a părut că o umbră a intrat grăbită în chiler... “Cred că am vedenii. Sunt prea obosit” - gândesc eu, întorcându-mi fața spre bătrânul rămas în pragul chiliei. --Noapte bună, dragule. Mâine om
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
informație pe care o Înglobau În Enciclopedia morților toți acei care se Înhămaseră la misiunea atît de dificilă și demnă de tot respectul de a Înregistra - obiectiv și nepărtinitor - tot ce era de consemnat despre cei care-și Încheiaseră călătoria lumească și acum se Îndreptau spre cea veșnică. (Fiindcă ei cred În minunea reînvierii biblice, iar prin imensa cartotecă vin În Întîmpinarea acelei clipe. Astfel Încît fiecare Își putea regăsi apropiații, și chiar propriul trecut dat uitării. Acel registru ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
privirea vreunui copil, al unuia dintre Îngerașii În straie albe, pe care-i zărise pe de lături ori În logia de cristal ca un templu; zadarnic Însă. Abia i se păru că unul dintre copii Îl privea cu niște ochi lumești, și totuși angelici, abia i se păru că unul din ei Îi căuta privirea, nici n-apucă să Întoarcă bine capul spre el, că acesta capitulă, coborînd peste ochi cortina plumburie a pleoapei cu liziera genelor, văzîndu-și mai departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
că v-ați gîndit că este una dintre acele doamne care se Înființează la conferințele publice pe motiv că ar dori să se instruiască - cum altfel ar pleca de pe această lume dacă nu și-ar Îndeplini ceas de ceas Îndatoririle lumești - dar care, de fapt, vine doar să mai uite pentru o clipă de singurătatea care o copleșește cu gîndul morții, sau, pur și simplu, să mai vadă chipuri Însuflețite. În ciuda singurătății În care trăiesc, domnule, nu agasez lumea cu amintirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
piept (Monsignor Darcy votase cândva pentru postura aceasta, considerând-o cea mai distinsă) sau cu mâinile Încleștate la ceafă - o atitudine mai păgână, mai byroniană. Ceea ce l-a interesat mult mai mult decât despărțirea definitivă a tatălui său de cele lumești a fost o discuție triunghiulară Între Beatrice, domnul Barton de la Barton & Krogman, firma de avocați a familiei, și el Însuși, discuție ținută la câteva zile după funeralii. Pentru prima oară, Amory a aflat ceva concret despre starea financiară a familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în 1942, pe la sfârșitul toamnei. Un răspuns pe jumătate sănătos - și care se potrivea cu calculele lui Upshaw. — Ce făcea la vremea aia dragul de Coleman, doamnă? Delores smulse frunza din greblă și o sfărâmă. — Coleman o apucase pe căile lumești. Asculta discuri de jazz pe o Victrola, ieșea în fiecare noapte și a renunțat prematur la liceu, ceea ce m-a înfuriat, fiindcă sora Aimee preferă ca sclavii ei să fie absolvenți de liceu. A găsit o slujbă îngrozitoare la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de mai sus sunt corecte, atunci din pasajul lui Strabon se pot desprinde câteva caracteristici specifice tagmei de preoți-anahoreți geto-misieni, adepți probabil ai doctrinei zalmo xiene : erau vegetarieni și caști, trăiau în adorarea zeilor, departe de colectivitate și de plăcerile lumești, erau onorați și socotiți sfinți etc. După aproape două mii de ani, „portretul” solomonarilor - așa cum reiese acesta din credințele și legendele populare - nu este foarte diferit. Ei trăiesc în afara colectivităților, „în apropierea iezerelor” (8, p. 146), „în pustie” (109, p. 173
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
refer : „Ar fi posibil ca legendele solomoniene orientale să se fi întâlnit pe teren românesc cu unele legende locale despre urmașii acelei «tagme de anahoreți... celibatari» ai dacilor, despre care Strabon și Josephus Flavius scriu că se abțineau de la plăcerile lumești și pe care poporul îi considera «călători prin nori» ?” (3, p. 49). Ulterior, într-un studiu devenit notoriu, Traian Herseni a detaliat problema, ajungând, „după analize atente și minuțioase, semiotice și comparativ- istorice”, la concluzia că „solomonarii continuă, într-o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o asemenea nesăbuință. Să fi fost eu episcopul Japoniei...” Se îmbujora ca o fetișcană de cum i se înfiripau în gând aceste cuvinte, fiindcă își dădea seama că în sufletul său încă mai sălășluiau, într-o formă schimbată, invidia și mândria lumească. În această dorință a lui de a deveni episcop delegat din partea Vaticanului cu puteri depline asupra întregii activități misionare din Japonia se regăseau, pe drept cuvânt, și ambițiile sale personale. Tatăl său fusese un membru marcant al consiliului municipal din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Misionarul era încredințat că numai lui îi stătea în putere să înfăptuiască un astfel de lucru. Pentru aceasta era nevoie să șteargă prejudecățile japonezilor. Nu trebuia să repete greșelile făcute de iezuiți. „Dacă aș fi eu episcopul Japoniei...” Imboldurile ambiției lumești de care se rușina necontenit îi răsunau din nou în urechi. Nu se putu abține să nu se gândească, deși rușinat, că dacă el ar fi numit episcop și ar avea cale liberă să planifice și să ducă la împlinire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și de cherestea un pescăruș se înălță cu țipăt ascuțit săgetând suprafața apei. Misionarul se văzu purtând mitra și veșmintele roșii de episcop, dar încercă să socotească acest vis al său nu ca pe un rod al unei meschine ambiții lumești, ci ca pe o datorie a sa de a răspândi învățăturile Domnului în întreaga Japonie. „O, Doamne,” se rugă el trăgând în piept briza sărată și închizând ochii, „dacă aceasta înseamnă să-Ți fiu de folos...” Coliba pe care slujbașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
glas zeflemitor, propovăduirea în Japonia are mai mare însemnătate decât binele Spaniei, nu-i așa? Nu mai zise nimic altceva. Fără îndoială că secundul și căpitanul au înțeles dorința mea de a deveni episcop al Japoniei ca pe o poftă lumească și lacomă de mărire. „Însă Dumnezeu e singurul care vede în sufletul omului și îl judecă. Doamne, Tu știi prea bine că n-am vorbit așa din trufie vană. Am ales să mor în Japonia. Cred doar că e nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îndelungatei mele șederi în Japonia am văzut cu ochii mei cât de mult caută japonezii într-o religie doar foloasele lumii acesteia. Aș putea spune chiar că așa-zisa lor credință e făcută să le-aducă cât mai multe foloase lumești. Se roagă la zeii lor și la Budha ca să scape de boli sau dezastre, iar stăpânii lor făgăduiesc daruri pe la sanctuare și pe la templele budiste atunci când vor să iasă victorioși în bătălii. Cunoscând bine toate acestea, bonzii îi pun pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe acest Nyorai. Și apoi, se roagă nu numai pentru a scăpa de boli și dezastre. Multe secte păgâne făgăduiesc să le sporească averea și să le apere avutul și mulți credincioși li se alătură. Japonezii nu așteaptă decât foloase lumești de la o religie. De câte ori mă uit la ei, mă întreb dacă în Japonia se va putea dezvolta o dată o religie ca cea creștină care să caute nemurirea și salvarea sufletului. Între devoțiunea lor și ceea ce noi creștinii numim credință se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nemurirea și salvarea sufletului. Între devoțiunea lor și ceea ce noi creștinii numim credință se cască o prăpastie fără fund. Dar cui pe cui se scoate și așa trebuie să fac și eu. Dacă e în firea japonezilor să caute foloase lumești într-o religie, atunci este de mai mare însemnătate pentru mine să văd în ce fel pot să le îndrept poftele lumești către învățăturile Domnului. Într-o vreme, Ordinul Sfântul Petru a reușit acest lucru cu dibăcie. Iezuiții le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cui se scoate și așa trebuie să fac și eu. Dacă e în firea japonezilor să caute foloase lumești într-o religie, atunci este de mai mare însemnătate pentru mine să văd în ce fel pot să le îndrept poftele lumești către învățăturile Domnului. Într-o vreme, Ordinul Sfântul Petru a reușit acest lucru cu dibăcie. Iezuiții le-au arătat conducătorilor japonezi arme noi precum puștile și felurite alte mărfuri ciudate din Mările Sudului și au primit în schimb drept de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că ascultă cuvântul Domnului, dar numai pentru că își doresc nu învățătura creștină, ci lucruri care să le fie de folos în război sau care să le aducă bogăție. De câte ori n-am gustat eu desperarea în Japonia! Simțul japonezilor pentru câștigul lumesc este cât se poate de ascuțit, dar de veșnicie nu se arată interesați nici cât negru sub unghie. Cu toate acestea, Japonia și japonezii îmi trezesc cu atât mai mult dorința de propovăduire. Socotesc că e de datoria mea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
toate acestea se iveau una câte una din adâncul sufletului meu. Am crezut chiar că Dumnezeu nu va mai asculta în veci rugăciunile și speranțele mele. Aveam sentimentul că Domnul mă arată cu degetul dezvăluindu-mi întreaga urâțenie a ambiției lumești ce se-ascundea în spatele rugăciunilor și năzuințelor mele. „Nu e adevărat!” m-am împotrivit eu cu îndârjire. „Nutresc o dragoste nemărginită pentru Japonia și pentru japonezi. Tocmai pentru că nutresc această dragoste vreau să-i trezesc din amorțeala călâie a inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din ordinea cea nouă. „Foc am venit să arunc pe pământ.” Acestea au fost tot cuvintele Domnului. „Oh, Japonie, și eu am venit pe pământul tău ca să arunc foc. Japonie, până acum n-ai râvnit decât la câștiguri și fericiri lumești. Nu se află pe lume nici o altă țară atât de lipsită de aplecare față de ceea ce se află dincolo. Japonie, ți-ai îndreptat toată viclenia și toată înțelepciunea către câștigurile lumești. Japonie, te miști iute ca o șopârlă urmărindu-și prada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
până acum n-ai râvnit decât la câștiguri și fericiri lumești. Nu se află pe lume nici o altă țară atât de lipsită de aplecare față de ceea ce se află dincolo. Japonie, ți-ai îndreptat toată viclenia și toată înțelepciunea către câștigurile lumești. Japonie, te miști iute ca o șopârlă urmărindu-și prada. Oh, Japonie, eu am venit pe pământul tău ca să arunc foc. Acum, tu nu poți înțelege de ce am lăsat totul, m-am suit în barcă și am venit la țărmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]