4,609 matches
-
scriind și tălmăcind pentru ai săi într-o limbă românească plină de har, afirmând cu consecvență marile adevăruri istorice legate de limba și ființa poporului român, N. a fost unul dintre primii ctitori ai spiritualității românești moderne. SCRIERI: La prea luminata stemă a milostivilor domni Basarabi (în slavonă), în Molitvenic, 1635; reed. în Pravila mică, 1640; reed. și tr. în BRV, I, 109, IV, 181, tr. în LRV, II, 272-273; Predoslovie (în slavonă), în Molitvenic, Câmpulung, 1635; reed. și tr. în
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
cavalcadă („Arcuri de templu păgân,/ Gâturi prelungi implorând reverie -/ cavalcada fecundă, țară de fân/ spulberată de oameni”), când imaginează o coborâre în „cripta de vinuri” („Timizi/ de-atâta aur sacru, de-atâta grea aromă,/ vom coborî în cripta de vinuri luminați -/ cezari, străini de oaste și de Roma,/ doar glasului acestor podgorii dulci dedați”) sau când, într-un sonet, omagiază ca Ion Pillat în Țărm pierdut Helada: „Purtând celestul neodihnei chin/ în grotele submerse, visătoare/ crești taina mută dintre zei și
NEGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288416_a_289745]
-
Institutul de cercetări fizice al Universității din Wurzburg în Bavaria; ceea ce a văzut cu ochii săi: o slabă iluminare verde și tremurătoare pe o bucată de carton acoperit cu un produs chimic fluorescent. El a mai vazut pe ecranul slab luminat și o linie de umbra. Toate acestea s-au petrecut într-o sală riguros obscură, în care pătrunderea oricăror raze de lumină era exclusă. În această sală, un tub Crookes, excitat de descărcările unei bobine de inducție, era acoperit cu
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
cald / Și eu v-aștept și chingile sunt strânse. // Când veți veni-n amurg sub înserare / Vom călări frumoși prin elizeu, / În cavalcadă, pân-la Dumnezeu, / Descălecând la tronu-i, la picioare. // Ne-om prosterna cu frunțile alese / Pe lespedea de nouri luminată,-/ Cel mai frumos din noi va spune: «Tată, / Ți s-au întors feciorii cu mirese. // Pe unde ne-ai trimis a fost și bine / Și rău a fost pe drumul străbătut, / Dar tot ce-ai scris să facem am făcut
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
Voronca, Poeme, tr. edit., pref. Eugen Simion, București, 1961, Poeme alese, I-II, tr. și pref. edit., București, 1972, Mic manual de fericire perfectă - Petit manuel du parfait bonheur, ed. bilingvă, tr. și pref. edit., București, 1973; M. Blecher, Vizuina luminată, introd. edit., București, 1971. Antologii: Antologia literaturii române de avangardă, cu ilustrații de Victor Brauner, Marcel Iancu, M.H. Maxy, Milița Pătrașcu, Jules Perahim, Hans Mattis-Teutsch ș.a., pref. Matei Călinescu, București, 1969. Traduceri: Paul Eluard, Animalele și oamenii lor. Oamenii și
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
mai tineri decât dânsul. Adică atunci când emite în legătură cu unele dintre cele mai de seamă probleme și teme la ordinea zilei (și a veacurilor), precum tradiționalism, patriotism, specific, europenism, sau om, suflet, societate, istorie, cultură, putere, opiniile și ideile bunului simț luminat. Multe evocări extraordinare se află în Sfidarea memoriei, cartea de convorbiri cu Stelian Tănase, unde autorul confirmă explicit că își pune la punct memoriile. P. este și un talentat portretist, antologic fiind portretul făcut lui N. Steinhardt. Pilduitoare pentru elevația
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
pierdut pe drum porunca iubirii de vrăjmași sau de aproapele. Împreună cu acești dumnezeiești Părinți și „mari dascăli ai lumii”, credincioșii se roagă la fiecare liturghie pentru dregători, pentru suflarea creștină și pentru toți episcopii Bisericii - răi sau buni, nevrednici sau luminați, străini de Scripturi sau chiar „drept învățând cuvântul adevărului”. „Pe toți și pe toate” îi pomenim deci - de-am fi logofeți ori simpli cititori - în slujba de căpătâi a Bisericii. În această rugăciune se cuvinte să avem o inimă neîmpărțită
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
credincioși. Dacă un sfânt îți grăiește cu lacrimi abia mijite, sfios și mișcător, despre rugăciunea lui Iisus, atunci crusta păcatului se dezlipește și îți este frică de reîntoarcerea în lume. Intuițiile basmelor din copilărie primesc o definitivă confirmare: odaia sufletului luminat se bucură de chipul unui grădinar cu barbă albă - cel care, iubind florile și albinele cu egală tandrețe, nu găsește timp pentru vorbirea de rău. Pacificat, bătrânul înțelept îngrijește salcâmii ca pe niște orhidee și se îmbată de miresmele Duhului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Spre a evita creșterea unor tensiuni cu implicații catastrofale, omul este obligat să inventeze (dacă nu cumva ar vrea să redescopere) un decalog aspru, în care regula de aur n-ar putea fi decât renunțarea la sine printr-o asceză luminată. Acesta este scandalul peren al crucii, imposibil de cosmetizat în cuvinte. Tradiția monastică a reflectat îndelung asupra premiselor slujirii aproapelui și a întregii creații într-un cadru teologic care exclude ab initio falsul oricărei idolatrii. Ceea ce Serghei Bulgakov numește prin
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sărbătoarea Paștilor din anul 399). Evagrie a continuat să fie citit, comentat și colecționat atât înainte, cât și după condamnarea speculațiilor sale cosmologice la al cincilea Sinod Ecumenic din anul 533. Numai pentru că a fost prețuit de către monahii sau clericii luminați ai Bisericii, scrierile evagriene s-au păstrat în numeroase biblioteci ecleziastice, pentru ca, în sfârșit, erudiții moderni - între care nu puțini călugări - să ajungă să le editeze și să le traducă pentru marele public. Firește, pentru recuperarea lui contemporană, hărnicia erudiților
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
smulge un dinte din falcă pînă și canibalului? Canibal? Cine nu e canibal? Stubb, însă, mînca balenă chiar în lumina ei, ceea ce adăuga o insultă la injurie, nu-i așa? Uită-te puțin la mînerul cuțitului dumitale, gurmandule civilizat și luminat, care înfulici o friptură de vacă; din ce-i făcut, oare, acest mîner, dacă nu din oasele fratelui animalului cu care te-nfrupți? Și cu ce te scobești în dinți, după ce-ai înghițit această gîscă grasă? Cu o pană
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vieți tihnite, astfel încît munca îngrozitoare în care se pomenise angajat oarecum fără să-și dea seama, îi cam întunecase strălucirea deși, precum se va vedea în curînd, partea vremelnic întunecată a firii lui avea să fie pînă la urmă luminată lugubru de focuri stranii; la pălălaia lor, acest fiu al districtului Tolland din Connecticut avea să strălucească de zece ori mai tare decît pe vremea cînd însuflețea, cu tamburina lui, petrecerile cîmpenești sau, cu rîsul lui vesel, orele melodioase ale
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
riscai să le vezi ieșind din tine ca niște bile de biliard. Cît despre pîine - n-aveai încotro, trebuia s-o mănînci, fiindcă te ferea de scorbut - era singurul aliment proaspăt pe care-l aveau. Numai că, teuga nefiind prea luminată, puteai să te retragi lesne într-un colț mai întunecos, cînd o mîncai. Una peste alta, însă, de la pupa la prova, punînd la socoteală și dimensiunile cazanelor la care lucra bucătarul și cele ale propriilor sale fălci pergamentoase, Samuel Enderby
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din anii 1944-1948. Nici condamnarea la uitare, nici scurtările și amputările axiologice, vreme de Încă un deceniu și mai bine. Știm, așadar, ce s-a pierdut, nu sunt convinsă decât am câștigat prin asemenea anexări; oricum, fețele lui Ianus trebuie luminate deopotrivă. Să ne reîntoarcem la frământările anului cultural 1949 și să-l citim pe Dan Petrașincu: „Dragă prietene - Începe acesta adresându-se unui tânăr scriitor. Rândurile dumitale m-au emoționat, ca un mesaj proaspăt al unei primăveri În care eu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ori strangulată de un schematism vizibil. Prin cursul narațiunii trece un fel de linie de umbră, care despică fenomenele În două. Ceea ce se află la dreapta ei, ceea ce privește aspectele vechilor relații sociale cu meschinăria și contradicția lor e puternic luminat. Ce trece de această barieră se cufundă Într-un fel de ceață deasă care disolvă contururile. Autorul Își pierde parcă dincolo de un astfel de hotar forța de a crea oameni vii cu personalitate distinctă, de a da trăsăturilor pozitive ale
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ultimă analiză, efortului de a salva de la naufragiu, așa cum am mai spus, despotismul monarhic de tip feudal. El apare, de asemenea, ca un document În care se pot descifra câteva concepții de „derivație iluministă”, convertite În pledoarii În favorul „monarhismului luminat”, un fel de idol În fața căruia câțiva gânditori din veacul al XVIII-lea au făcut dese și inutile temenele», (I.Pervain, Soarta unei cărți rusești din 1767, În Moldova și Viața românească, În Almanahul Literar, an, ll, nr. 3, martie
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
comună are permanent în fața ochilor săi principiul suprem al moralității. În măsura în care acesta este cazul, ea va fi pe deplin competentă să distingă binele de rău, să asigure orientarea acțiunii în împrejurările curente, normale ale vieții. Omul de rând cu minte luminată poate spera să reușească tot atât de bine ca și filosoful. Uneori chiar mai bine, deoarece filosoful „nu poate avea alt principiu decât cel al intelectului comun, dar judecata lui poate fi ușor derutată de o mulțime de considerente ce nu țin
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
spiritul protestantismului”. Chiar și pentru cei care nu știu nimic despre rolul pe care l-a avut educația primită în familie și în colegiul pietist pe care l-a frecventat asupra caracterului filosofului, despre relațiile sale strânse cu clerici protestanți luminați, Kant atrage atenția, ca personalitate și ca autor, prin exercițiul statornic și elogiul livresc al puterii inflexibile a voinței, care se exprimă într-o severă autodisciplină și în dăruirea necondiționată datoriei. Este unul dintre temeiurile caracterizării lui de către un cercetător
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și a funcționării normale a instituțiilor publice. Pentru Kant pacea publică și domnia legii reprezentau cel mai mare bun, tot așa cum pacea a fost socotită de el bunul suprem în relațiile dintre state și dintre popoare. Acea societate a cetățenilor luminați la care visa Kant este societatea în care fiecare respectă legile, reglementările prescrise de instituțiile existente, execută dispozițiile pe care le primește ca membru al unei structuri ierarhice și totodată are asigurat dreptul de a critica aceste legi și reglementări
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
nenorociri la fel de mari ca și războaiele dintre state. Scopuri oricât de înalte nu le pot justifica. Frecvența și amploarea acestora indică cel mai bine distanța la care se află omenirea în întregul ei sau o anumită comunitate de o „epocă luminată”. Intransigența lui Kant în respingerea oricărei atingeri care ar putea fi adusă autorității legii și ordinii publice a fost una extremă. El nu ar fi aprobat mișcările de nesupunere civică din vremuri mai apropiate. Poziția lui ne îndeamnă să reflectăm
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
subversivă. Și aveau bune temeiuri să o privească în acest fel. Într-adevăr, problema legitimării legislației va fi pusă de Kant în termenii următori: dacă poporul, colectivitatea care este supusă legilor, și-ar impune aceste legi prin consensul membrilor ei luminați, capabili să facă uz de propria lor rațiune, atunci această legitimare va fi deplină. Ceea ce nu poate accepta o colectivitate de oameni luminați în toate cele ce privesc propria ei viață, nici o autoritate civilă, bunăoară un monarh, nu este îndreptățită
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
oameni luminați în toate cele ce privesc propria ei viață, nici o autoritate civilă, bunăoară un monarh, nu este îndreptățită să decidă. Voința acestuia, ca și a oricărei alte autorități, are legitimitate numai în măsura în care este în acord cu voința supușilor săi luminați. În toate cele ce privesc viața publică, cât și în cele ce privesc ideile și credințele oamenilor, Caesar non est supra grammaticos 10. Libertatea de expresie și de conștiință, unită cu toleranța, nu poate constitui un pericol pentru pacea civilă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
al rațiunii sau în renunțarea la acest exercițiu, îi opun cu necesitate pe aceștia acelor oameni care vor sluji o altă cauză. O sugestie majoră a ideii kantiene a luminării este că un consens universal este posibil doar între oameni luminați, capabili și deprinși să facă uz de rațiunea lor. Corolarul necesar al acestei presupoziții este că orice cauză care va fi sustrasă examenului critic și sancțiunii rațiunii îi va diviza și învrăjbi pe oameni. Ea îi avea drept adversari pe
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
conduitei, ci drept căi prin care credincioșii încearcă să câștige bunăvoința divinității, în scopul satisfacerii intereselor lor egoiste. Filosoful avertiza în această privință distingând „slujirea morală a lui Dumnezeu” (officium liberum) de „slujirea lui Dumnezeu pentru răsplată” (officium mercenarium). Omul luminat este cel ce îl slujește și îl venerează pe Dumnezeu străduindu-se să dea ascultare legii morale 28. Astăzi, la noi, o înțelegere foarte răspândită a sensului și finalității practicilor religioase stă într-un contrast ironic cu ideea kantiană a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
le îndură omenirea pot fi puse pe seama nesocotirii acestui îndemn al celui care a fost numit filosoful luminării. Dacă privim spectacolul lumii, astăzi, la începutul unui nou mileniu, va trebui să cădem de acord că nu trăim într-o epocă luminată. Nu este însă, poate, prea târziu să pășim pe calea ce conduce spre ea. NOTE Vezi K.R. Popper, „Immanuel Kant: Der Philosoph der Aufklärung”. Este vorba de textul publicat în 1957 ca introducere la traducerea germană a lucrării Societatea deschisă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]