2,817 matches
-
carburantul, iar pompele pentru benzina asta s-au desființat Încă din adolescența noastră. Și, odată cu benzina, s-a terminat și literatura. Allegro furioso, basta. Se stinge nervul. Devii mai așezat, mai sfătos, porți acum ochelari, cu ramă subțire, ți se lungește fraza. Poate se petrece același fenomen și cu alte lucruri, În ceea ce mă privește, Încă aștept. Văd c-am devenit tolerant, calm, Îi suport liniștit pe toți, lumea Îmi provoacă o Înțelegătoare somnolență și o Înțelegere somnolentă, nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
iei de la capăt, de regulă altădată, globul se sparge În mii de minuscule țăndări dacă te duci fie și numai să-ți cumperi cafea, dacă sună telefonul, dacă soția-ți spune un cuvînt lipsit de balans, ca să n-o mai lungim, cînd scrii, lucrurile nu mai depind decît de un echilibru extrem de precar, să ne imaginăm acum, neasemuite cititoare, ce se-ntîmplă cu acest echilibru dacă ești silit de Împrejurări nevrednice să te duci la muncă. Neuitînd faptul că și Aristotel se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
alături de cinci cerbi gigantici surprinși În timp ce Înoată, ca Într-o priză directă. Trebuie să vă mai spun că există și o scenă dramatică, În locul cel mai adînc al grotei, numit „Puțul”: un bizon străpuns de o lance, cu intestinele afară, lungit lîngă un om mort. Opera a fost săvîrșită la lumina unei lămpi cu grăsime, folosindu-se bureți de blană și două culori, negrul extras din magneziu și roșul din hematit. Li s-a adăugat albul peretelui de calciu. Lucrarea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
2: continuați, indiferent ce se-ntîmplă. Amoniacul curăță faianța, Bianca Brad va călători mult, extratereștrii Îi vor putea studia astfel sistemul nervos și organele genitale aproape umane, motanul Bulinuță a fost ucis de un soț gelos, Katie Price Jordan: „CÎnd stăteam lungită lîngă alte fete, simțeam că am pieptul plat. Acum, Îmi iubesc sînii. Nu mă pot abține să nu-i mîngîi din cînd În cînd. Mă simt mai puțin singură”. Valeria nu poate să-și creadă ochilor, e convinsă că actul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Așa, se citește degeaba. Opera care tocmai m-a terminat a suscitat aprinse discuții În privința capitalei probleme cine se ascunde sub pseudonim. Pe mine nu mă interesează, pentru că nu sînt pervers, port doar mască și lanțuri. Să n-o mai lungesc: autoarea a fost mai Întîi la facultate și o tentau o carte bună, o conferință a lui Pleșu, un DVD. Pe urmă a devenit nimfomană. Iar acum se bucură de spermă ca un copil de o nouă acadea. Vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acoperea de tot. Apoi mă mutam pe canapeaua golită și o lua de la capăt. Cât dura transbordarea, mă odihneam. Zăceam în propriul meu corp întins ca într-un pat. Asta înseamnă odihnă (cuvântul ăsta înalt, fără început). Odată m-am lungit pe o bancă în parc - aerul proaspăt mă zăpăcea, vântul, lumina albă, mișcarea frunzelor îmi aduceau pur și simplu o senzație de sfârșeală. Danda își făcea de lucru în nisip, nu mai era alt copil prin preajmă. Și a venit
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
în când îmi făceam niște notițe, adică două-trei rânduri, despre cafenele, despre oamenii care trec pe-acolo, dimineața, singuri, grăbiți, mă gândeam să public cândva o cărticică. Cele două ore cât stăteam în bula mea de timp mi se păreau lungi cât o zi. De fapt, într-o singură zi, Timpul era de mai multe feluri - dar despre asta altădată. Și totuși, uitându-mă acum în urmă, cât a fost Danda mică am scris cel mai mult. Am scris aproape 400
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
o parte. Pradă ușoară: doi tipi, trei cartușe trase de aproape. Cei doi indivizi plesniră. Stropi de sînge și cioburi de sticlă căzură peste alți trei bărbați, care se apropiau pe furiș pe lîngă zid. Meeks făcu un salt, se lungi la pămînt și trase În cele trei perechi de picioare adunate laolaltă. Cu mîna liberă smulse un revolver de la cingătoarea unui tip mort. Țipete În curte; zgomot de pași pe pietriș. Meeks lăsă carabina jos și se Împletici pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
era singura lui scăpare. CÎți indivizi mai așteaptă oare cu degetul pe trăgaci? Împușcături. Din curte: gloanțe de mare calibru, care rupeau hălci din pereți. Unul dintre ele Îl nimeri pe Meeks În picior. Un altul Îi șterse spinarea. Se lungi la podea. Proiectilele continuau să vină, doborînd ușa, și el se pomeni exact În bătaia gloanțelor. Împușcăturile Încetară. Meeks Își piti pistoalele sub piept și se Întinse la podea, făcînd pe mortul. Clipele se scurgeau chinuitor de Încet. Intrară patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
exact așa cum spusese Jack Tomberon. Revistele de dedesubt: coperte negre, simple. Mizerii găsite de Tomberon. Primele fotografii trucate cu cerneală - rîuri de sînge suprapuse, țîșnind din trupuri dezmembrate și unind Între ele orificiile diferiților subiecți. Asemănarea cu asasinatul: un băiat lungit pe spate, cu brațele și picioarele larg desfăcute, exact ca În fotografiile făcute la locul uciderii lui Hudgens. Mai mult decît șocant. Iar cel care a făcut fotografiile l-a omorît și pe Hudgens. Ed ajunse la ultima revistă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
întunericul albăstrui, însă temându-se și mai mult să aprindă vreo lumină care alunga umbrele, dar sporea pustietatea casei, nelăsând-o să arate așa cum era, obișnuită, dacă nu chiar mică, ci dându-i impresia că e gata oricând să se lungească și să se lățească, de parcă s-ar afla sub o vrajă, ajungând să semene cu un transatlantic. Știa însă foarte bine că toate astea nu sunt decât impresiile ei trecătoare, de noapte, numai și numai pentru că era singură, și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-se prin casă grijulie să nu se împiedice și să cadă, uitându-se de după perdele spre lumea de afară, unde chiuiau câțiva plozi, ștergându-și lacrimile, înfiorându-se de surprindere și plăcere când simțea pruncul mișcându-i-se în pântecee, lungindu-se imediat pe jos, până înceta cu zbaterea, închipuindu-și ce face și cum se întoarce pe o parte sau alta, plină de bucurie, în vreme ce își mângâia pânteceul sub care simțea toate zvâcnirile acelei ființe încă nenăscute, dar deja cutremurător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și devenite descurajante, încât culcușul ei, al fiicei, alături de gemetele și mirosul acru de bătrân bolnav, i se părea de coșmar, îi făcea rău, ar fi dat orice să pună capăt durerilor, deși știa însănătoșirea imposibilă. Trează în târziul nopții, lungită pe spate pe patul pliant incomod și urmărind cu ochii ușor bulbucați larg deschiși umbrele fugărindu-se pe tavan, ascultând pașii trecătorilor rari izbind în caldarâm sau fâșâitul de săgeată al mașinilor de noapte sau scrâșnete sau fluierături de păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ce-o să mă mângăi și-o să faci amor cu mine sau n-am să-ți spun nimic și-am să mă fac doar ghem în brațele tale și am să adorm. Numai rămâi cu mine, te rog.“ A rămas. Stătea lungit pe spate și încerca să distingă lucrurile încăperii în întunericul albăstrui în care motanul Pisistrate s-a foit o vreme înainte de a se încolăci lângă ușă, să toarcă zgomotos. Cu o mână sub cap, cu cealaltă peste umerii Ioanei, ghemuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de vin și durerea aceea de pântecee înțepându-l încet, apoi explodând în interiorul lui, încât abia își stăpânea grimasa, iar mai târziu, obligându-l să se retragă în camera mamei lui Răzvan, cântăreața, plecată într-un turneu, și să se lungească o oră sau mai mult pe patul lat și moale. „Nu-i nimic, o indispoziție, nu vă faceți griji“, le zisese printre dinții strânși să nu strige de durere, „o să-mi revin, nu vă faceți griji“, și rămăsese singur în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în camera acelor tineri, acoperită de acea parte cu ziare - mișcările lor de seară, de după ce aprindeau luminile. Îi văzuse stând pe pat, vorbindu-și, îl văzuse pe el cum îi mângâie părul lung și ea zâmbea, apoi el se lungise cu mâinile sub ceafă și ea se așezase cu capul pe pieptul lui, numai în maiou, dar nu știa dacă își vorbeau sau nu-și vorbeau, apoi ea dispăruse în spațiul pe care el nu-l putea zări din cauza ziarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
locuia Ileana Roman. Am simțit, de cum am intrat, o atmosferă de gheață. Televizorul era deschis, dar nimeni nu urmărea concursul de muzică ușoară. Ileana Roman și o verișoară de-a ei care studia psihologia păreau să-l vegheze pe Meme, lungit pe o canapea de piele, cu o pernă mare sub cap. Din câteva vorbe am înțeles ce se petrecuse. Omul venise de puțin timp, pe jos, urcase cu greu treptele și în pragul ușii, chiar când suna, avusese o criză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cum vine într-o unduire a rochiei în culori de toamnă, din mânecile și gulerul căreia ieșeau brațele și gâtul de culoarea mierei, răsucindu-se în mers, înaintând și totuși ținându-și în frâu înaintarea, de parcă ar fi vrut să lungească incredibil apropierea clipei tulburător excitante a atingerii, cu pletele săltându-i pe umerii subțiri și mătasea foșnitoare a picioarelor lungi și extraordinare ascunsă de unduirile tomnatice, dintr-odată în dreptul lui, aplecându-se spre el și învăluindu-l într-un parfum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
irevocabilului. Zorii îl prindeau treaz, îmbrăcându-se încet și părăsindu-și garsoniera. Pașii îl duceau spre acea vilă de pe strada Eminescu unde, într-una din camerele de la etaj, înainte de ultimul război se spânzurase un negustor grec. Avea timp, mergea încet, lungindu-și drumul, pe străzi principale și pe străzi lăturalnice, urmărind orașul cum se trezește din somnolență. Bătrâne se grăbeau cu un târșâit indiferent după cumpărături. Din camioane se descărcau cu zgomot navete cu pâine și cu sticle de lapte. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
face, întinderea, cât din cauza dilatării de neimaginat tocmai a acelei întinderi firești: clipele ce se încăpățânează să treacă și așteaptă să fie numărate, douăzecișinouă de mii una, douăzecișinouă de mii doi, trei, zece și așa mai departe, zilele care se lungesc ca o pastă lipicioasă pătată de lumina mereu mai caldă, săptămânile ce par un veac de singurătate și iarăși de la capăt clipele și zilele în care trebuie să-și cumpere flori, pentru că așa simte, și trebuie să umble, pentru că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
am purtat atâtea discuții acum opt ani. Toată vorbăria de atunci despre permanentizarea marii literaturi, despre necesitatea de a privi dincolo de orizontul contemporaneității... ce-au făcut din tine afacerile? Vedeam că în sfârșit îi captasem atenția și, după cum i se lungea rapid fața, că mesajul meu avea șanse să ajungă la el. M-am decis deci să insist. Credeai atât de mult în literatură, Patrick, cum n-am văzut pe nimeni să creadă. Stăteam pe acest scaun și te ascultam vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
un tip. E inconștient și într-o formă cam nasoală. M-a șocat. — Iartă-mă, spuse Fiona. E îngrozitor să începi așa Anul Nou. — Nu fi prostuță, am zis. Îmi dădeam seama că era tot mai vlăguită. După ce bău, se lungi din nou pe targă și nu mai încercă să vorbească până nu reapăru infirmiera. — Facem progrese, spuse ea veselă. Asistenta încearcă să vă găsească un pat și imediat ce veți avea unul, vă putem duce în salon, iar doctorul Bishop vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
insistă Paxman. Vreți să spuneți că încă nu aveți informații când va... — O, Doamne! Michael observă ceva: un șiroi de sânge se prelingea de pe o parte a canapelei pe pardoseală. Se uită prudent peste spetează și-l văzu pe Henry lungit cu fața-n jos pe canapea, cu un cuțit de tranșat ieșindu-i dintre omoplați. Phoebe îl urmă înăuntru și simți că i se taie respirația. Priviră un timp fără grai cadavrul; până când deveniră conștienți că o a treia persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a Îndepărtat cu mâna câteva fire de blăniță de pe o abia sesizabilă pulpă Înveșmântată În piele. Tocmai am fost promovată redactor și ăsta e avantajul principal când lucrezi pentru Miranda. Ce-i drept, se muncește din greu și zilele sunt lungi, dar este senzațional și un milion de fete ar face moarte de om pentru asta. Iar Miranda este o femeie, este un redactor, este o persoană de excepție și are mare grijă de fetele ei. Poți să scapi de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Nu mâncasem nimic de la croissantul de la șapte dimineața și era aproape ora două. I-am cerut șoferului să oprească la un chioșc cu gustări și am decis În ultima clipă să Îi cumpăr și lui un sandvici. I s-a lungit fața când i-am Înmânat sandviciul cu file de curcan și muștar dulce și m-am Întrebat dacă nu l-am făcut cumva să se simtă prost. Mă gândeam că trebuie să-ți fie și ție foame, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]