22,583 matches
-
ha! Lasă că eu îl știu și de bun și de rău. Dar vorba ceea: rău cu rău, dar mai rău fără rău. Numai că nu mi-i rușine nici cu tine, Pâcule... Dacă după o săptămână încă mai mănânci mâncare caldă, înseamnă că drumurile ți-au mai tocit năravurile... Asta om mai vedea-o noi. Până atunci, mai rămâneți sănătoși, că se minunează și boii de atâta ședere și mâncărică bună. Atunci, pe marți dis-de-dimineață, Dumitre! Drum bun, Pâcule! Pâcu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ce prevestește o ploaie de vară... Se apropiau de locul încărcării. Cărăușii călcau alături de boi. Se auzea câte unul îndemnându-i cu vorbe frumoase: „Haideți, băieții tatii! Dacă sunteți cuminți, la sosire beți apă pe săturate și apoi primiți de mâncare ca la mama acasă. După aceea... știți voi ce drum ne așteaptă! Când au ajuns la locul încărcării, soarele îi privea cam de la înălțimea unei prăjini. Au încărcat ca întotdeauna. De această dată însă, Mitruță și-a ocupat locul lângă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
zi. Ca să nu fie nici-un bănat, am să mă iscălesc pe fiecare foaie cu socoteli. Bun cuvânt? Mai bine nici că se poate. Ca la carte... Abia ce au sfârșit vorba, că au intrat și cărăușii. Ce ne dai de mâncare în seara asta? - a întrebat Hliboceanu. Îi taină mare. Duceți-vă la locurile voastre și îndată vine Măriuța... Până să se așeze fiecare pe scăunel, rachiul era pus dinaintea lor. Spre deosebire însă de celelalte seri, când țoiul cu rachiu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
parte, înspre locul de încărcare. În fruntea convoiului mergea, ca de obicei, Hliboceanu. Pe măsură ce se apropiau de locul de încărcare, tot mai clar se vedeau două care trase la umbra copacilor și boii legați la locul unde de obicei primeau mâncare până se încărcau carele... „Măi să fie! Cine or fi aiștia? Noii cărăuși? Nuuu! Nu aveau cum să ajungă acolo, pentru că nu știau locul. Și apoi cum să fie anunțați și de cine, așa peste noapte? Or fi alți cărăuși
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-vă dinții, că acușica ajungem la o mâncărică ca aceea și... Da’ udătura n-o pui la socoteală, moș Pâcule? - l-a zgândărât Mitruță. Când ai mai văzut tu că, Pâcu, nu pune băuturica la socoteală? Unde ai mai văzut mâncare fără udătură?... De-andoaselea am văzut. Da’ nici aceea nu-i treabă cu chibzuială... În scurtă vreme, au ajuns la capătul drumului din acea seară. Se înserase de-a binelea. Odată cu ei au ajuns și doi mușterii pe care cărăușii îi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o părut că cântă fără motiv. De ce ar cânta cocoșul, când afară ninge de atâta vreme, fără semne de oprire... Așa că m-am liniștit, dar în acest timp am auzit o bătaie de copită în podeaua grajdului... Surul cerea de mâncare sau apă. Eu cred că Surul cela era câinele. Numai că potaia nu stă în grajd, ci în cușcă. Da’ mai știi? - l-a luat la vale moș Dumitru. Apoi află tu, Dumitre, că Surul era un armăsar de toată
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
decât la câmp - a insistat Mitruță. Din rândul cărăușilor nu s-a auzit nici o vorbă. Tăcerea lor a pecetluit propunerea lui Mitruță. De aici, fiecare la casa cui ne are - a vorbit din nou Amnar. Și ne dă apă și mâncare - a completat Pavel Puicuță, cel cu mâncărici la limbă. În capul lui Cotman a încolțit întâi gândul ca lui moș Dumitru să-i spună povestea lui Hliboceanu puțin mai îndulcită, pentru a nu-l alarma. Știa doar cât ținea bătrânul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
slab în locul lui, cred că era mort!” Îndată a intrat Măriuța, cu o strachină plină cu ciorbă călduță de pui. Bună dimineața, flăcăule! Ori mi se pare ori ai făcut ochi de-a binelea. Uite că ți-am adus de mâncare, cum se cade unui gospodar ca tine. Măriuța era toată numai zâmbet și vorbele mai degrabă un chicot de alint... Hliboceanu o privea reținut. Ia să vedem noi cum îl hrănim pe voinicul ista, care nu vrea să vorbească cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la pândă, le-a ieșit înainte. Păi de când sunteți așteptați o înghețat și focul în sobă. Da’ unde-i Măriuța de nu are grijă de foc? - a întrebat Cotman cu ton de șagă. Suflă în foc de sar scântei. Iar mâncarea îi gata și vă așteaptă fierbinte, așa ca pentru niște oameni pe care nici nu-i mai cunoști de înțurțurați ce sunt! Nu uita să fierbi rachiuașul și vinișorul, că o înghețat și sufletul din noi, Costache. Nici o grijă! Hliboceanu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de vară. Nu vă fie teamă că au să scape, pentru că ferestrele au gratii, iar ușa o lăcătuim bine de nici n-au să clipească. Mâine dimineață îți sta de vorbă cu ei. Să le dați și lor ceva de mâncare, că de, sunt și ei oameni - a propus timid Amnar. Asta-i drept, dar cine mă însoțește? - a întrebat Costache. Eu! Pentru că în fața unor asemenea oameni trebuie să stai cu pușca. Nu știi ce zace în scăfârlia lor seacă - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
În fața lui Freud, lângă Jung. Acesta-i trase un ghiont prietenesc, aranjându-i vertebrele Într-o ordine diferită. Freud continua să-și mănânce liniștit porția de broccoli cu năut, În timp ce Napoleon, care nu avusese timpul necesar să treacă pe la standurile cu mâncare, saliva În fața tăvii goale. — Am auzit c-ai avut ceva probleme cu americanii, spuse Freud cu nasul În farfurie. Napoleon nu răspunse imediat. La fel ca Înaintea marilor bătălii, știa cât de important era să amâni un asalt sau o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se rostise vechea interogație: „Ce facem?“ Întrebarea nu căpătase un răspuns clar, astfel Încât cei șaptezeci-optzeci de cetățeni care ne baricadaserăm În clădire făceam În principiu același lucru: ne plimbam prin vastele saloane dedicate hrănirii la grămadă, umplându-ne tăvile cu mâncarea oferită acum pe gratis. Din când În cînd, ne mai lipeam nasurile de ferestre, pentru a-i supraveghea pe inamici, lucru recomandat ca regulă de aur de către toți autorii tratatelor de strategie militară, de la Sun Tzu până la von Clausewitz și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de perete. A urmat o Înjurătură pe care, În ciuda impresionantului bagaj cultural pe care-l dețin În domeniu, n-o mai auzisem nicicând, iar apoi un toc și-a luat zborul În direcția mea. — Mi-e foame. E ceva de mâncare? a Întrebat ea, cu o voce blândă ca piatra de polizor, În timp ce cocheta ezitant cu verticala. — Din păcate, doar murături, iubito. — Ce fel de bărbat ești dacă nici de mâncare nu poți face rost? a șuierat ea mânioasă, Întorcându-se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
zborul În direcția mea. — Mi-e foame. E ceva de mâncare? a Întrebat ea, cu o voce blândă ca piatra de polizor, În timp ce cocheta ezitant cu verticala. — Din păcate, doar murături, iubito. — Ce fel de bărbat ești dacă nici de mâncare nu poți face rost? a șuierat ea mânioasă, Întorcându-se spre mine. Dacă te liniștești, Încerc să-ți prind un șobolan, am ricanat. Privirea pe care mi-a aruncat-o ar fi putut găuri și un submarin nuclear. Arăta cam
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a răsărit cu mâinile În șold Între mine și viitoarea friptură - care, bineînțeles, și-a luat rapid copanele la spinare -, șuierând ca o bere proaspăt desfăcută: — Nu care cumva să te gândești să omori creatura asta nevinovată! Marș de caută mâncare În altă parte! N-am tras. M-am Îndepărtat, scărpinându-mă În cap cu țeava pistolului și gândindu-mă că, În fond, finalul gândit inițial de Kuznețov nu era chiar atât de rău. În același timp, Încercam să-mi aduc
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Carandino și Andrei Ciurunga. "N. Carandino, arestat în '47 pentru crimă de trădare, a fost eliberat în '56. Iar în 5 martie '53, la moartea lui Stalin, s-a îmbrățișat cu bucurie cu gardienii și a primit porție dublă de mîncare. Cu toții au avut de ales zwischen Macht und Ohnmacht, între Putere și neputere. Altfel zis, neputință. După 23 august '44, li s-a interzis să publice cu numele deja consacrat lui P. P. Panaitescu, Vladimir Streinu, Radu Vulpe, Dan Botta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9198_a_10523]
-
raion, ulterior de județ - IALOMIȚA - atestat documentar din timpul domnitorului MATEI BASARAB. Bogați, nici vorbă, pământ nici vorbă, afaceri nici vorbă; la nivelul anilor 1950 - 1960, părinții mei lucrau la stat, zi lumină, uneori ne vedeam săptămânal, singur îmi încălzeam mâncarea (spălam vasele, îmi făceam pachețelul, îmi călcam uniforma de elev), dar sunt convins că munceau și pentru ei, dar mai ales pentru mine, cred că mă aud pe lumea cealaltă, le transmit sărutări de mâini. Într-o casă naționalizată (pe
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
axoni se proiectează spre nucleul acumbens (NAc) și cortexul prefrontal. Substanța vehiculată pe această cale este dopamina iar rezultatul activării acestei căi este obținerea plăcerii, stării de bine, de aici numele de „calea recompensei”. Stimulii naturali ai acestei căi sunt mâncarea (hrana) și comportamantul sexual. În mod artificial, această cale este activată de droguri - nicotina, etanol, amfetamine, cocaina ce duc la adicție. Studii recente demonstrează că îngrijirea puiului și alăptarea acestuia activează de asemenea „calea recompensei”. În studii de laborator ce
Revista Spitalului Elias by ANCA PANAITESCU, RADU VLĂDĂREANU () [Corola-journal/Journalistic/92046_a_92541]
-
duce la disperare. Se va considera vinovată de tot ce s-a întâmplat și va simți nevoia să se izoleze. Suferința psihică este dublată de cea fizică. Pot apărea dureri de sân și de brațe, insomnii, coșmaruri, lipsa poftei de mâncare, palpitații, dificultăți în respirație și concentrare, oboseală, stres. Întârzierea vindecării plăgilor, durerile de cap, spasmele musculare, creșterea susceptibilității la infecții, răceli, viruși sunt semne ale scăderii imunității. Pregătirea pentru naștere în astfel de momente este percepută ca o pedeapsă. Dacă
Revista Spitalului Elias by ANCA PANAITESCU, RADU VLĂDĂREANU () [Corola-journal/Journalistic/92046_a_92541]
-
de bucătărie. Acest accesoriu vestimentar aparent banal Îi oferea un sentiment de siguranță: i se părea că o apără ca un scut - deși altminteri Christina gătea mediocru; respecta Întocmai rețetele, dar uneori neglija cîte un mic amănunt care deturna gustul mîncării spre domenii mult mai complexe. La fel făcu și acum; Își puse mai Întîi pavăza de gospodină, apoi veni după el În camera de zi. Căci, după ce Vic Îi spusese, din neatenție, că Întîrziase la frizerie, voia să afle mai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Christina plecă spre bucătărie. Desfăcu șorțul de la gît și-l aruncă la Întîmplare pe un taburet. Fusese Într-adevăr ridicolă. Pentru a se pedepsi, Începu să taie mărunt ceapă, fără vreun scop explicit. Oricum, ceapa tocată merge aproape la orice mîncare. Dar În același timp, se gîndea că mai bine ar pregăti o plăcintă cu mere. — Alo? auzi vocea lui Vic. Apoi, o tăcere prelungită, plină de suspans. Apoi, receptorul lăsat Încet În furcă. După alte cîteva minute, cînd el apăru
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
toate aparențele, venea dinspre Mediterana. Fusese trimis, cel puțin așa susținea el, În mod special pentru a ne ajuta să rezistăm pînă cînd vom fi găsiți de vreun echipaj de salvare. Lucru curios Însă, nu avea asupra lui nimic de mîncare și nici măcar vreun bidon cu apă. Și atunci, cum să ne ajute? l-am Întrebat pe bună dreptate. Veți vedea la momentul potrivit, ne-a răspuns el. Numai că trecură alte trei zile și momentul potrivit tot nu apărea. Întrebările
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În relația cu ei, Însă de această dată motivul nemărturisit al vizitei consta În speranța unei supe fierbinți. — Kiki doarme, Îl preveni Christina În șoaptă, conducîndu-l la bucătărie. — Zău? Trebuie să fi fost tare obosit, micuțul. Voi ce aveți de mîncare? — Să-ți dau o votcă. — E bună și asta. Am mîncat la popotă niște cîrnați cu fasole și m am cam balonat, se confesă Thomas. Vic unde e? — În camera lui, navighează pe Internet. Te rog, vorbește mai Încet, să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lîngă cîteva Însemnări destul de vagi privind evoluția bolii, erau consemnate trei tentative de suicid. De altfel, medicii nu-i dăduseră mai mult de două săptămîni de supraviețuire, dar, ca prin miracol, după cîteva zile În care nu a mai refuzat mîncarea, Pablo Începuse să-și revină, cel puțin din punct de vedere fizic. Psihic, prezenta În continuare un sindrom amnezic retrograd, cu episoade afazice regresive și tulburări de identitate, În cursul cărora se izola pentru a-și scrie acele așa zise
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-i fi reușit prea bine, căci la puțină vreme după ce se Întoarse, Vic veni În bucătărie, unde Christina se ascunsese ca Într-un bîrlog - singurul loc din casă unde se simțea oarecum stăpînă pe sine -, și-i ceru ceva de mîncare. Dar pentru cine Îl cunoștea bine, era clar că nu de mîncare avea chef. Christina observă de la Început că mînca prea lacom. Îl privea cu coada ochiului - străduindu-se să-și găsească ceva de lucru, Începu să curețe aragazul - și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]