3,499 matches
-
mă încurajeze, să mă asigure că nu trebuia să pun la inimă gafa colegului lor care mă jignise din exces de simpatie, urîndu-mi să ajung un artist tot atât de cunoscut și de mare ca Van Gogh. "Îți dai seama, Daniel, ce mândri vom fi când vom veni să-ți vedem operele la muzeu? Vom povesti tuturor că te-am îndemnat noi să te înscrii la Belle Arte". Erau foarte drăguți și le-am mulțumit ca să nu le stric seara. A doua zi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a Basarabiei, Bucovinei și a ținutului Herța din 28 iunie 1940, umiliți ca cetățeni și mai ales ca ostași, resturile regimentului nostru s-au repliat, la Focșani, în cazarma Regimentului 10 Putna. Cu plutonul meu am continuat instruirea prin preajma satului Mândrești, apoi la Câmpineanca - apropiat de Focșani - astăzi cred că face parte din municipiul Focșani. Trăiam momente amare în acele împrejurări dramatice. Acest prim șoc național s-a resimțit peste tot cuprinsul pământului românesc. La 1 august 1940 sunt desconcentrat având
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nu aveau nici o vină? Nu îți e rușine că m-ai răpit pe mine și că l-ai torturat pe Uri Guttman? Spune-mi cinstit, Bruce Miller. Uită-te în ochii mei și spune-mi. —Să-mi fie rușine? Mă mândresc cu asta. —Bine. Îți dau tăblița, spuse ea, încercând să-și păstreze calmul din voce. Auzise ce avea nevoie să audă. Dar armele erau în continuare ațintite spre ea. — Totuși ar trebui să știi că vorbeam serios despre cameră, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tot vedea ținând tăblița de lut ridicată către cameră. Fox News transmitea, în ceea ce părea a fi o transmisiune de urgență, înregistrarea în care Bruce Miller își mărturisea multele sale păcate, totul culminând cu replica „Să-mi fie rușine? Mă mândresc cu asta“. În cele din urmă, Maggie rămase pe BBC World. — Ne aflăm aici împreună cu Ernest Freundel de la Muzeul Britanic din Londra, unul dintre foarte puținii oameni de pe planetă capabili să descifreze caracterele cuneiforme în care se presupune că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
spuse agentul Mancuso. Copiii mei mai voiau niște poze, ca să le arate prietenilor. — Firește, strigă Gladys, plecând în grabă din curtea secției, cu tolba plină de bilețele negre pentru amendarea celor ce depășeau viteza. Au și ei dreptu’ să fie mândri de tăticu’ lor. Îmi pare bine că ți-am putut fi de folos. Când mai dorești să te fotografiezi, fă-mi doar un semn. Sergentul aruncă la coșul de gunoi ultimul bec al blițului și își puse apăsat mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Munca în Hong Kong este etică, productivitatea, PIB-ul și creșterea economică sunt viguroase. În Hong Kong există mai mulți miliardari decât sunt în tot restul lumii. Dacă China va reuși să atingă nivelul remarcabil al productivității și progresului cu care se mândrește Hong Kong-ul, în următoarele decenii, înseamnă că acesta ar fi apogeul pentru viitorul Chinei. Creșterea economică viguroasă a Hong Kong-ului a început sub guvernarea britanică și a fost hrănită într-un incubator al capitalismului, alături de libera inițiativă, autoritatea legii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
umăr rucsacul ei de pânză pe când intra În livingul spațios. — N-o băga În seamă. Îmbătrânește și devine din ce În ce mai arțăgoasă, a ciripit mătușa Surpun din spatele ei, urmând-o În living. Suntem atât de mândri de tine, scumpo. — Suntem Într-adevăr mândri de ea, Însă ar putea să se comporte ca o fată de vârsta ei. Mătușa Varsenig a ridicat din umeri În timp ce așeza pe masă ultima farfurie de porțelan, apoi a venit și a Îmbrățișat-o. — Fetele de vârsta ta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să devină filozof, să devină pictor și să devină bucătar șef. Fiindcă eșuase lamentabil atât În filozofie cât și În artă În tinerețe, nu vedea nici un motiv pentru care să nu Își dedice talentele neapreciate artei sale culinară. Astfel, se mândrea cu faptul că rematerializa abstractul și că reintroducea În corpul uman opera de artă care ieșise din el, din dorința artistului de a-și exterioriza starea emoțională interioară. Aici, la Fereastra Oblică, cina nu ținea atât de arta culinară cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai refugieze În amnezia lui fabricată? — Trebuie să te Întreb ceva, a icnit Mustafa, iar icnetul lui semăna cu cel scos de un băiat Între două lovituri. O curea de piele cu cataramă de cupru. Pe când era copil, Mustafa se mândrea că nu plângea niciodată, nu vărsa nici măcar o lacrimă când tatăl Își scotea cureaua. Oricât de mult Învățase să-și stăpânească lacrimile, nu reușise niciodată să-și Înăbușe icnetele. Cât ura icnetelele astea. Luptându-se pentru aer. Luptându-de pentru spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai citea o ultimă oară Înainte ca unul dintre organizatori să-i facă semn și să-l tragă după el În fața ecranului, Întors spre public. Tata urma să prezinte filmul, dar mai Întîi era prezentat el Însuși: „Dragi prieteni, sîntem mîndri să avem printer noi un mare critic care ne va vorbi despre un mare film. În seara asta, Franz Weyergraf ne va ajuta să gustăm mai bine poezia lui Flaherty și bijuteria care se numește Poveste din Louisiana. Franz Weyergraf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
M-am născut În România, dar sunt americancă, răspunse cu o mândrie pe care o simțea adesea În voce, spre propria-i uimire. Poftim, stătea cu toate bagajele făcute, gata să se Întoarcă În Europa, și cu toate astea se mândrea că era americancă! — România a fost o țară comunistă, zise el cu un interes brusc. Nu-i așa? — Ba da. Tu de unde ești? — M-am născut În Argentina; tatăl meu era britanic, a murit Într-un accident de mașină... Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nimic, zise el, spre ușurarea lui Kitty. Eu am crescut Într-un orășel din centrul Americii, În Vestul Mijlociu, dar nu m-aș Întoarce acolo nici În ruptul capului. Dacă gândești altfel decât ceilalți ești proscris. Cândva, țara asta se mândrea cu rolul individului! Dar nu mai e cazul. Auzindu-și propriile gânduri rostite de el, Kitty Începu să se Îndoiască de ele, părea să se răzgândească În privința lor. — Nu e adevărat, se auzi vorbind cu convingere. — Adică vrei să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
apăruse, dar renunțase la el curând. Zicea că devenise prea popular. În mod ciudat, parfumul Îi era cunoscut, dar fața nu. Desert Rose se uită câteva clipe la el. — Nu chiar... nu-mi aduc aminte, zise ea tremurând. Și mă mândresc cu o memorie vizuală aproape perfectă. — Eu sunt cel care v-a sunat când erați În L.A., zise Fitzgerald cu un zâmbet curtenitor de pisică de Cheshire. Și la care ați țipat. — A... Îngăimă șocată Desert Rose, Încercând să gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
încurajeze, să mă asigure că nu trebuia să pun la inimă gafa colegului lor care mă jignise din exces de simpatie, urându-mi să ajung un artist tot atât de cunoscut și de mare ca Van Gogh. „Îți dai seama, Daniel, ce mândri vom fi când vom veni să-ți vedem operele la muzeu? Vom povesti tuturor că te-am îndemnat noi să te înscrii la Belle Arte”. Erau foarte drăguți și le-am mulțumit ca să nu le stric seara. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o Înțelege pe a lor, mai Întâi descoperă că e timid, apoi gelos, apoi bănuitor, În fine, Își petrec timpul făcându-i mici șicane și scene de gelozie, când sunt siguri că el a devenit ca ei și când sunt mândri că l-au umanizat, de fapt ei sunt cei care s-au câinoșit. Poate pentru că eram În contact zi de zi cu Lia și cu copilul, eu eram, dintre noi trei, cel mai puțin afectat de joc. Aveam convingerea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
umane. Putem observa ”activitatea” filosofilor care susțin unele dintre cele mai absurde concepte cu putință și care uzează de un limbaj hermetic și aberant pe care, cu siguranță nici ei nu-l înțeleg de multe ori, dar cu care se mândresc și cu care se grăbesc să epateze în public ori de cate ori au ocazia. Aceste manifestări nu sunt neobișnuite dacă la o cercetare fie și superficială a fenomenului observăm că aceștia sunt ei înșiși propagandiștii acestor ”valori”, în realitate elucubrante: Tot ce
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
americani din anii 2000 despre „vechea” și „noua” Europă: „Sîntem asemenea americanilor și civilizația noastră are înfățișarea unei emigrații pe pămînturile, totuși, strămoșești. Munca de construcție pe care o vom încredința, de-abia, spre conservare altora, celor ce se vor mîndri cu patriotismul superior al lui Renan, de-abia începe. (...)Vom fi slăviții și sfinții secolelor următoare. Și scriitorul patriotismului de atuncea, care va privi criptele noastre cu ochi reci și le va ceti cu vorbe cumpănite, nesocotind glorioasa țărînă, are să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se dădea voie cu câinele, iar punga lui subțire nu-i permitea luxul de-a lua un taxi. Nu l-a lăsat inima să părăsească animalul. Gaston, care avea atât de puține lucruri cu care să se poată lăuda, se mândrea cu rezistența lui la mers pe jos pe distanțe lungi. Cel mai important lucru era acum să găsească unde să doarmă. După cum îi spusese și lui Takamori, își petrecuse multe nopți pe puntea Vietnamului. I-ar fi la fel de bună acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
În comparație cu prietenii foarte chic ai Lindei și ai lui Michael. De fiecare dată cînd mă uitam la ei, observam că nu se simt În largul lor, că sînt copleșiți și - oare mi-aș fi putut vreodată imagina una ca asta? - mîndri În același timp. Sigur că, la petrecere, m-am dus direct la el și l-am Îmbrățișat stîngaci, pentru că amîndoi știam cît de puține ne mai legau Încă. — Bună, tată, am zis, retrăgîndu-mă din brațele lui, uimită la culme să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dată, am senzația că trupul meu face exact ceea ce a fost proiectat să facă. Îmi ador sînii umflați și pîntecele rotunjit și proeminent. Nu am haine largi În garderobă, atît de mîndră sînt de noua formă a corpului meu. Mă mîndresc cu ea, mai degrabă decît s-o țin ascunsă și mă simt sexy și strălucitoare În pulovere strîmte și pantaloni cu talie joasă pentru femeile Însărcinate cu stil. Iar strălucirea pe care mi-o dă sarcina pare a fi contagioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu Dan, pentru că ar ieși pe dată din Încăpere. Dar vorbește despre tine ca despre un membru al familiei. Chiar deunăzi am auzit-o zicînd cuiva că noră-sa lucrează la departamentul de marketing de la Calden. Cu mine nu se mîndrește niciodată așa. — Așa a zis? — Da, așa. Deci, ce spui? Crezi că ai putea s-o suni sau ceva de genul ăsta? Poate vă Întîlniți să vorbiți? Nu știu, răspund eu. Cred că nu chiar acum. Mi-e totul prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
îi îndeamnă pe datornici să nu-și plătească datoriile și pe sclavi să fugă. În locurile în care se bucură de autoritate, au ruinat orice formă de economie, condamnând oamenii la foamete. Cu această stare a lor mizerabilă ei se mândresc, slăvind sărăcia lui Iisus. Pentru a supraviețui, episcopii lor îi îndeamnă să le ia gâtul celor bogați și să jefuiască celelalte biserici. Până și Augustin de Hipona, care la început i-a simpatizat, i-a osândit fără drept de apel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
apucat să-mi termin fraza, căci episcopul, ca și cum ar fi primit pe neașteptate o rafală de putere, a exclamat: - Ducele de Brescia, un bărbat drept, pe care l-am cunoscut pe când eram în vizită la episcopul Felice. Trebuie să te mândrești cu tatăl tău, fiule! Rotari s-a prosternat la picioarele episcopului. - Ai fost botezat? l-a întrebat Severo, punându-i o mână tremurătoare pe cap. - Nu, eu cred în Wodan, a răspuns Rotari, în timp ce episcopul a continuat neabătut: - Întoarce-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
apeduct principal porneau în alte direcții conducte care duceau apa direct spre multe case. Încercam să-mi lămuresc prin ce taină dumnezeiască un mic și sărac popor cum erau longobarzii putea să țină piept în Italia unui imperiu ce se mândrea cu o asemenea capitală. Nu reușeam să găsesc alt răspuns decât în corupția funcționarilor, dar mai ales a exarhului de la Ravenna. Adâncit în astfel de gânduri, am fost surprins de o voce ce mi-a spus din spate: - Ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o plecăciune publicului, din nou amuțit, adresându-mă apoi împăratului: - Ți-am smuls un surâs, stăpâne al lumii? - Cel puțin unul, ce-i drept. - Îți pot cere o favoare? A făcut un gest de îngăduință. - Ei bine, stăpâne, eu mă mândresc că sunt atât sirian, cât și longobard, în orice caz, un barbar pentru voi toți. Dar longobarzii au un obicei: când cineva are parte de o farsă, ca să șteargă orice urmă de pizmă, are dreptul la o mică vendetă. Simbolică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]