KorAP: Find »[drukola/base=mânecă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...81 82 83 ...240 >

5,997 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

aud afară, În curte. Ciocănește cineva În ușă. E ofițerașul. Tânăr-tânăr și fără o mână. Se oprește În prag, Întreabă dacă deranjează... Da de unde! Poftiți!, răspundem cu toții - În afară de tata, care și-a luminat ochii oleacă. Mătușa Domnica Îl apucă de mâneca goală și Îl duce la masă, În fața tatei. Mama Îi pune dinainte o cană cu ceai. - Dă-l dracului de ceai!, face tata. Bea niște rachiu. Să uiți... - Mulțumesc, dar știți... Când beau e și mai... Știți cum...O fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
de două ori: tot-cu... Prima oară Însă pământul era pământ; pădurea: pădure; Încă nu ninsese, de să fie totul una. Zăpadă, ne-zăpadă, de cele două ori fusese bine: fiindcă, degeaba: se Întorsese din pădure cu mâinile goale (cu mâneca lui goală) - Însă cu toții soldații - spre deosebire de azi... Tata cântă și bate măsura În masă. Cu pumnul Întâi, apoi cu stacanul din care sar stropi argintii. Cântă o colindă. Ne face semn să intrăm noi cu „ținuta” - cu, adică: ’Domn, Domn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
face mama. - Ce, Grabenko-i om? O fi fost, când l-a făcut mă-sa... - Și tu, acuma... Vorbește mai cu perdea... - Ziceam că, de vreo lună, nu toți se predau, ca astă vară, unii mai rezistă..., continuă ofițerașul, ținându-și mâneca În mână. Unii, da - dar ce folos? Rezistă... În inima pădurii, În râpi, În peșteri, departe de orice obiectiv - de ce-i trimit la moarte sigură? - De ce!, pufnește tata. De-aia! - Doar așa: de-aia, zâmbește trist ofițerul. De acord: și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

plus, Jessica putea să se înece. Poate că ție ți se pare că treaba asta poate fi dosită sub covor, dar eu, îmi pare rău s-o spun, nu sunt de aceeași părere. Și-atunci Jake a scos asul din mânecă. — Dacă nu ai reacționat exagerat, atunci cum se face că mi-ai dat o palmă peste față? a zis el frecându-și obrazul ca să obțină un efect dramatic. David s-a întors către Fiona cu o expresie îngrozită pe față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
lungă, model țigănesc și o bluziță albă de bumbac. Sânii dezlănțuiți arătau magnific în vreme ce femeia alerga prin lanul de porumb. Părul strălucitor reflecta ultimele vestigii ale luminii portocalii a soarelui. Denzel Washington, care arăta deosebit de puternic, în tricoul alb, cu mâneci scurte și perechea de jeanși decolorați, tocmai o prinsese din urmă și-și înlănțuise brațele în jurul taliei subțiri a lui Susan. În ochi i se citea dorință, apoi bărbatul a gemut „Doamne, te vre -“ însă ultimul cuvânt a fost înecat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Bill îi spusese, cu atât mai greu îi venea să se controleze. Îmi pare așa de rău, a izbucnit ea în plâns și imediat a scos o batistă de hârtie deja folosită pe care o avusese ascunsă într-una din mâneci. Numai că m-am emoționat foarte tare. Ceea ce mi-ai spus a fost așa de frumos. Susan se temea ca izbucnirea ei emoțională să nu-l facă pe Bill să se simtă prost, dar, dacă lucrurile stăteau într-adevăr așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
te superi, după week-end-ul ăsta, după ce-o să ajungem înapoi acasă, am să-i relatez lui Jenny mica noastră discuție. Ca s-o liniștesc. — Nu mă supăr. Susan și-a suflat nasul și apoi a îndesat batista la loc, în mânecă. Sunt de acord cu orice o poate ajuta să nu mai sufere atât de mult. Nici nu-mi pot închipui ce înseamnă să-ți pierzi fiica. Ochii lui Bill, de obicei plini de veselie, s-au întristat dintr-odată. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
cu el când l-am cunoscut eu pe David, așa că, te rog să mă ierți, dar nu mă simt deloc responsabilă pentru destrămarea căsniciei alor tăi. Jake a mai luat o gură de Cola dietetică și s-a folosit de mâneca uzată a tricoului ca să-și șteargă picătura de lichid de pe bărbie. Și ce s-a întâmplat cu mama și cu tatăl Tamarei? De ce nu mai sunt împreună? Pentru că... Fiona nu știa sigur cât de departe ar fi trebuit să meargă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
sunt gata a doua zi. Femeia i-a zâmbit Juliei și a făcut un pas înapoi. Iar tu, doamnă, arăți uluitor! —Ei, vechitura asta! a râs ea. Julia era îmbrăcată într-o rochie cu paiete, de un albastru pal, fără mâneci și extrem de strânsă pe trup, care-i împingea sânii înainte și în sus, astfel încât să semene cu doi pepenași perfect copți. Partea de jos a rochiei se mula pe popoul apetisant, terminându-se într-o trenă care se unduia în spatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
numai așa, ca să demonstrez fără echivoc că nu reprezintă nici un fel de amenințare pentru mine. Fiona își găsise ochelarii și acum și-i punea pe nas. Ei, pot să te anunț că e îmbrăcată cu o rochie roșie banală, cu mâneci lungi și guler pe gât. E chiar drăguță așa, în stil Debra Winger. Julia s-a încruntat. Până la partea cu Debra Winger, descrierea îi fusese pe plac. Susan și-a ațintit și ea privirile. Arată grozav, ca o tipă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597

vestit în zonă ca însuși Gacel Sayah, Vânătorul. — Metulem, metulem, îl salută. — Aselam aleikum, răspunse Mubarrak. Căutăm doi bărbați... Doi străini... — Sunt oaspeții mei - răspunse liniștit; și sunt bolnavi. Ofițerul ce părea a comanda trupa înaintă câțiva pași. Stelele de pe mânecă îi străluciră când făcu gestul de a-l da la o parte pe targuí, dar acesta îl opri cu o mișcare, tăindu-i calea spre tabără. Sunt oaspeții mei, repetă. Celălalt îl observă cu mirare, de parcă nu înțelegea ce spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
său de a privi vorbeau de lumi și orașe îndepărtate. Se întoarse spre Mubarrak și acesta înțelese, pentru că își îndreptă privirea spre ofițer. — Ospitalitatea este sfântă pentru noi, zise. E o lege mai veche decât Coranul. Militarul cu stele pe mânecă rămase câteva clipe nehotărât, aproape incredul în fața absurdității acelei explicații, și se pregăti să-și continue drumul. — Eu reprezint legea aici, spuse tăios. Și nu există alta. Trecuse deja de el, când Gacel îl apucă de braț cu forță și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
fel când poartă vălul, dom’ sergent. — Dar ar putea fi cel care a înnoptat ieri aici? Negrul cel scheletic răspunse în locul lui. — Ar putea fi, dom’ sergent. Am fost și eu atunci. Era înalt, uscățiv, cu o gandurah albastră, fără mâneci, peste alta albă și o pungă mică sau o amuletă din piele roșie agățată la gât. Sergentul îl întrerupse cu un gest; s-ar fi zis că un oftat de ușurare îi scăpa din rărunchi. — El e, fără îndoială, zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
criterii faptele celor care, datorită obiceiurilor lor ancestrale, au o viziune și un punct de vedere diferit asupra vieții...“ își amintea, de parcă n-ar fi trecut anii cuvintele „Marelui Bătrân“ așezat în fotoliu în spatele biroului său enorm, cu mâinile și mânecile sacoului închis la culoare albe de cretă, încercând să le sădească în minte convingerea că celelalte rase ce alcătuiau ceea ce într-o zi avea să fie o țară liberă nu trebuiau să li se pară inferioare pentru simplul fapt că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
capră pentru păstrarea lichidelor. Membri ai unei confrerii musulmane create pe actualul teritoriu al Libiei în jurul anului 1840 de către Mohamed ibn Ali al-Sanusi. în timpul primului război mondial au luptat împotriva francezilor și englezilor. Tunică de lână, mătase sau bumbac fără mâneci, purtată de arabi. în Africa de Nord, cetate sau palat al unui conducător și cartierul înconjurător. Lideri ai luptei libienilor împotriva ocupației italiene de la începutul secolului XX. Trilogie despre Legiunea străină, scrisă de P.C. Wren. Vechi popor nomad din Libia interioară, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409

și adresa și că ai vrea să găsești o familie, că ai un copil în întreținere... — Am doi. O fi uitat doamna Timuc. Avocata trase chiștocul din țigaret și-l strivi în scrumieră. Se foi puțin, trăgându-și mâinile din mânecile hainei, care rămase întoarsă pe dos, cu căptușeala de satin la vedere și învelind fotoliul ca o husă. Se încălzise și avea de stat aici ceva mai mult decât crezuse. Trebuiau puse la punct niște amănunte. — N-am știut că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
trasului de fiare, desigur, cu ceafă de taur, umeri ca niște platoșe, brațe de sugrumător cu bicepși cât căpățâna de varză. Rafael îl știa din vedere, îl mai văzuse prin zonă în tricouri d-astea mulate pe tors și fără mâneci, legănându-și superbul hoit de poster publicitar pentru aparate de făcut mușchi și pentru suplimente nutritive, dar parcă ar fi dat să-l deconspire uitătura melancolică, pierdută, care te făcea să te gândești la vreo neputință ascunsă după mușchii ăia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461

la sală cu echipamentul pe mine și cu un schimb de haine și o trusă igienică În rucsac, pentru după ce terminam. Era prea mare bătaia de cap să mă schimb de două ori. Eram În ținuta obișnuită: colanți, tricou cu mâneci scurte și un top cu fermoar și mâneci lungi, pe care-l legam În jurul taliei pe măsură ce mă Încălzeam. Toate fuseseră cândva negre, dar acum aveau o nuanță spălăcită de gri-antracit și se subțiaseră de atâta purtat. Pe fața tricoului era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
un schimb de haine și o trusă igienică În rucsac, pentru după ce terminam. Era prea mare bătaia de cap să mă schimb de două ori. Eram În ținuta obișnuită: colanți, tricou cu mâneci scurte și un top cu fermoar și mâneci lungi, pe care-l legam În jurul taliei pe măsură ce mă Încălzeam. Toate fuseseră cândva negre, dar acum aveau o nuanță spălăcită de gri-antracit și se subțiaseră de atâta purtat. Pe fața tricoului era imprimată o mână de femeie ținând un pistol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
de a te hotărî cu ce să te Îmbraci e o Încercare de a anticipa toate posibilitățile. Planurile pe care le aveam pentru ziua respectivă presupuneau purtarea unor haine cât mai călduroase, astfel că mi-am pus un body cu mâneci lungi și pantalonii de piele, pe sub care, pentru o izolație suplimentară, mi-am tras o pereche de colanți, prea zdrențuiți ca să poată fi purtați individual, dar nu suficient pentru a fi aruncați. Am mai luat și un pulover uriaș, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Bortshe Îmi scrisese că petrecerea era de la șase la nouă, așa că mi-am propus să ajung acolo la șapte și jumătate, ca să nu risc. Roșu, zisese ea. De fapt, chiar se Întâmpla să am o rochie de culoarea asta. Avea mâneci scurte, un decolteu pătrat și adânc și se termina la câțiva centimetri buni deasupra genunchilor. Dacă-o purtam cu dresul negru mat și ghetele cu șireturi și fermoare, n-ar arăta prea feminină. Tare aș fi vrut să știu cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
era la modă, tipărind teancuri de fotografii cu Linda și Christy , ciufulindu-se Într-o veselie. Baby era dată cu un ruj roșu dens, iar ochii Îi erau fardați din belșug cu khol. Purta un pulover negru, subțire și cu mâneci scurte, peste o fustă dreaptă și strâmtă, de aceeași culoare, iar la gât Își pusese un colier cu strasuri. Peste mijloc Își Încinsese - cum spun revistele de modă - o curea neagră foarte subțire. Dresul ei nu avea nici o cută, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Rafturile erau pe peretele Îndepărtat, În spatele biroului lui Lou. Cum erau descurajant de ticsite cu dosare roșii, Îmi luă ceva vreme să le găsesc pe cele bune. Acestea ieșeau ușor În afară, ca și cum ar fi vrut să mă tragă de mânecă, iar când le-am scos, am văzut și din ce cauză: un obstacol aflat În spatele lor le Împiedica să alunece până la perete. Era mânerul unei uși. M-am uitat fix la el câteva secunde, apoi, Încetișor, am scos dosarele de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Rachel nu intenționa să rupă tăcerea pe care o păstrase până atunci și, o clipă, m-am temut că tot ce Înșirasem nu era decât un scenariu nebunesc, plin de concluzii hazardate, care n-aveau nici În clin, nici În mânecă cu realitatea. Apoi, cu un chip la fel de Încântător și de calm ca În tot timpul În care mă ascultase, ea rosti Încet: — Nu am pus niciodată presiune asupra lui. Niciodată. Eram prea mândră. Am sperat că o va părăsi pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544

greșit Încercând să te Împing la asta, am să-i spun consulului Angliei că n-am putut să te conving, apoi am să mă Întorc aici și am să rămân alături de tine până la capăt. Fazel mă reținu, apucându-mă de mânecă. — Nu te-am acuzat de nimic, nici măcar nu ți-am refuzat sugestia. — Sugestia? N-am făcut decât să transmit o propunere engleză, și asta precizându-ți de unde venea. — Liniștește-te și Înțelege-mă! Știu foarte bine că n-am mijloace

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]