2,918 matches
-
boala loviturii“, se plânge una dintre ele. Cum crizele devin din ce în ce mai violente și mai oribile la vedere, soțul se îndepărtează, „se scârbește“, refuză să mai participe la o astfel de experiență. Șărban dulgheru din București a încercat orice pentru a mântui boala soției sale. Mihalcea este atinsă de cinci ani de „o boală grea, a nebuniei și epilepsia copiilor“ care semanifestă „necontenit, apururea, neîncetat“. Rugăciunile și cheltuielile făcute pe la biserici și „doftorese“ nu l-au ajutat prea mult. Cum crizele ajung
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
în scurtă vreme voi veni și cu mine vei avea judecatacea mai mare“. Stro ies cu se crede eliberat de nevastacea rea și hră păreață: „ci de pieirea măne-ta am fu git din țara Rumânească, iar acum dacă m-au mântuit Dumnezeu de dânsa, peste puți nă vreme voiu veni și eu“. Elibera rea a durat aproape 12 ani și a pre su pus rui na bărbatului, cel puțin așa reiese din toate documente le păstrate. Cei doi mici boieri s-
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
de echilibru la orice nivel, pentru individ ca și pentru o națiune. Căci nu există identitate, nici creștere spirituală fără memorie. Cu atât mai mult, fără ea, nu poate fi resurecție. Evocând o legendă hasidică, în care un personaj se mântuie prin anamneză, Elie Wiesel spunea că "fără memorie existența ar fi aridă și opacă", salvarea umanității imposibilă. Apelul la resursele memoriei comportă deci un temei pragmatic, imediat, însă și unul de ordin superior, în numele căruia se poate vorbi de "puterea mistică
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mă chinuiesc și să lâncezesc"17. Eșecul mistic face din Cioran un om fără Dumnezeu, ca și alt gânditor al disperării tragice a omului fără divinitate, Hölderlin. Cioran este bolnav de ne-credință, dorește cu disperare să creadă, să se mântuiască prin apropierea de Dumnezeu, insă religia să nu numai că nu-l convinge, ba chiar o defaimează, o sfidează, o face vinovată de imposibilitatea de a-si defini individualitatea. În acest sens, nu se îndepărtează de gândirea existențialista a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în nefericire" și nu ar mai fi posibilă o "mântuire prin ocolurile râului", pentru că "iubirea infernalului nu este posibilă fără reflexele de paradis ale bucuriei și ale voluptății pure".21 Cioran nu știe dacă omul vrea sau nu să se mântuiască, fiindcă nu se știe dacă momentul final al mântuirii, transfigurarea, nu este altceva decât o altă "înfundătura sublima". Refuzul mântuirii ar însemna, pentru Cioran, gustul omului pentru suferință, pentru ca, dacă ne-am mântui, ni s-ar lua motivele de a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dacă omul vrea sau nu să se mântuiască, fiindcă nu se știe dacă momentul final al mântuirii, transfigurarea, nu este altceva decât o altă "înfundătura sublima". Refuzul mântuirii ar însemna, pentru Cioran, gustul omului pentru suferință, pentru ca, dacă ne-am mântui, ni s-ar lua motivele de a mai suferi. Este ca și cum spune Cioran o dată mântuiți, ne-ar fi frică să nu fim dați deoparte de divinitate și am prefera o rătăcire pentru a ne împlini un orgoliu absolut. Cu toatea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
inutilă. Cine mai crede că se mai poate muri n-a cunoscut anumite dureri și singurătăți. Imposibilitatea de a descrie inevitabilul nemuririi..." 28 Prin durere, viața se trăiește cu mult mai intens, spune Cioran, durerea pregătește transfigurarea, iar marile suferințe mântuie, fac posibilă eternitatea. Pentru sfinți, adevărata fericire era durerea, prin ea își câștigau viața eternă. Nonvalorile "vieții trecătoare" sunt premisele veșniciei: umilință, foamea, disprețul pentru material. Omul își capătă dreptul la nemurire numai după și prin lungi sacrificii. Oamenii l-
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Dumnezeu. Supunerea predicata de creștinism și asociată perioadei de "copilărie a omului" nu mai corespunde noii conștiințe a omului modern, spune Cioran. Și totuși: "Strigatul nearticulat din adâncul fiecărei ființe, singurătatea ce se întinde dincolo de Dumnezeu... Doamne, fă să mă mântuiesc sau să pier. Toți cei care pier sunt mântuiți. A pieri este formulă tainica a mântuirii"64. MELANCOLIA, MOARTEA, SINUCIDEREA, URA DE SINE "Cu gândul că există sinucidere, am putut suporta viață și m-am simțit liber." (E. Cioran, Cartea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
copilărie a omului" nu mai corespunde noii conștiințe a omului modern, spune Cioran. Și totuși: "Strigatul nearticulat din adâncul fiecărei ființe, singurătatea ce se întinde dincolo de Dumnezeu... Doamne, fă să mă mântuiesc sau să pier. Toți cei care pier sunt mântuiți. A pieri este formulă tainica a mântuirii"64. MELANCOLIA, MOARTEA, SINUCIDEREA, URA DE SINE "Cu gândul că există sinucidere, am putut suporta viață și m-am simțit liber." (E. Cioran, Cartea amăgirilor) Nu spune nimănui, dar iubesc viața." (Cioran, Silogismele
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
că nici în imaginar sau oniric nu există salvare, atunci când realitatea provoacă suferință. Visul copiază realitatea, atât la Blecher cât și la Poe. O singură temă, mai multe variațiuni. Blecher cunoaște cauza suferinței sale, Poe, nu. Imaginația, rareori, îi poate mântui pe cei doi scriitori. Analizând corespondența lui Poe, Vincent Buranelli aprecia, în același studiu, frecvența folosirii de către autorul american a cuvântului ,,impresie". Lumea lui Poe, ca și cea a lui Blecher este un cumul de impresii și senzații. De aici
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
condamnat la moarte, în timpul Inchiziției care creează astfel de lumi onirice: Și atunci, privirile îmi căzură pe cele șapte sfetnice înalte de pe masă. La început au luat chipul îndurării înseși și păreau îngeri albi și plăpânzi, care veneau să mă mântuie, dar deodată un leșin de moarte îmi năpădi sufletul și simții că mă înfior până în adâncul ființei, ca și cum m-aș fi atins de firele unei baterii galvanice, în vreme ce îngereștile chipuri se preschimbau în stafii fără noimă, cu frunțile în flăcări
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
să moară prin spiritul său viu motivele care determină acțiunile perverse ale trupului. X/9: DACĂ MĂRTURISEȘTI DECI CU GURA TA PE IISUS CA DOMN ȘI DACĂ CREZI ÎN INIMA TA CĂ DUMNEZEU L-A ÎNVIAT DIN MORȚI, VEI FI MÎNTUIT". Nu trebuie să mărturisim doar cu gura, trebuie să-l purtăm pe Dumnezeu în inimă, să fim în stare să ne emoționăm în fața misterului și a manifestărilor sale ca să înviem din banalizarea elanului și din convenționalitatea spiritului. Deoarece Iisus l-
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în inima ta că Dumnezeu l-a înviat" (pe Iisus, și că este deci posibil ca omul să poată învia), dacă înțelegi în emotivitatea ta profundă, pînă în emotivitatei ta cea mai secretă, sensul și valoarea exemplului salvator, vei fi mîntuit. Nu te vei mai încrede decît în tine însuți, iar credința ta în forța autentică a naturii umane te va salva. Acesta este mesajul de bucurie al epistolelor apostolului Pavel, al evangheliilor și al tuturor mitologiilor. Cel mai surprinzător este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
la care Dumnezeu îl supune pe om și e condensată în oximoronul "blestem de soi": " Timpul se dilată-n gol și vin prin spații / Către mine, flămânzite constelații... / Sorii noi au nimburi mari de sfinți. Eu trec / Ca o pasăre mântuită de înec. // Semnul e de aur, știu, blestem de soi... / negreșit Steaua Polară. Dar apoi? //"127 Tema orfică a poeziilor lui Ladima e nelipsită, întocmai ca în tradiția medievală, unde cavalerii, travestiți în menestreli, își însoțeau stihurile cu acorduri de lăută
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și patru spătari... De asemenea, e de câtva timp în căutarea unui strămoș care să fi fost decapitat". 170 În linia aceleiași noblesse, Fred Vasilescu se regăsește și în arhetipul pharmakon-ului, a țapului ispășitor. Prin moartea lui violentă și neașteptată, mântuie păcatele părintelui său, Tănase Vasilescu Lumânăraru, devenit milionar în urma unor afaceri oneroase din timpul războiului. Originar, pharmakos desemna prizonierii sau sclavii special păstrați pentru a fi sacrificați la nevoie, după metode diverse, de obicei cu prilejul sărbătorii Thargelia, și după ce
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
prin grila concupiscenței voyeuriste), Petru Cimpoeșu aduce în arena romanului post-proustian insolitul concept de prezent etern, prin deposedarea violentă de improvizațiile trecutului și de impostura viitorului. Un prezent cu copertele rupte, anonim ca o carte fără coperte. Doar el poate mântui omenirea de forțele dezagregării care anticipă surmenajul materiei în întregul ei. Povestea Marelui Brigand ascultă de legile interne ale unei vaste construcții poematice, de ritmurile și tensiunile disputei pe viață și pe moarte ce scandează ultimele clipe ale grefierului și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de stirpe zeiască". Se vindecă inclusiv de delirul lucidității, de vid și frivolitate, spre deosebire de Edgar Nour, personajul din romanul la care ne vom referi, mai inert, mai sceptic, mai resemnat, deși referent și el al unor miracole apte să-l mântuie de singurătate și sentimentul neputinței. Adevărul e că în ultimii zece ani romanele lui Dan Stanca, copleșitoare numeric ("Apocalips amânat", 1998, "Domnul Clipei", "Pasărea orbilor", 2001, " Drumul spre piatră", 2003, "Mut", 2006, "Noaptea lui Iuda", 2007) au consolidat un prestigiu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
putea să fi existat doar În mintea fetei și atunci avem deschis comentariului un discurs confabulatoriu dar care ne-ar putea salva pe noi În ontic. Dacă poema nu este decît viziunea schizoidă a unei fete atunci cel puțin suntem mîntuiți ca ontologie pentru că eroi fondatori care au suferit de percuțiile acestei boli noosomice au existat din toate timpurile . La vida en sueno. De aceea probabil istoria noastră nu-i decît un ținut de trudă și Încîlceli. De aceea eroii noștri
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Însemnări din subteranătc "Prefață" Poate cea mai cunoscută sentință dostoievskiană din romanul Idiotul este formula unei utopii estetice : „Frumusețea va mîntui lumea“1. Este una dintre temele „serioase, erudite, sublime“ (cum va spune, cu reproș, Aglaia Epancina peste multe pagini), alături de altele cît se poate de „realiste“, cum ar fi pedeapsa cu moartea sau situația economică a Rusiei, care îl obsedează
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
relevarea resorturilor de adâncime ale creației sale poetice. "Creatorul descris până aici, conchide exegeta lui Eminescu, este un creator care, negăsind un sprijin în realul desprins de esențial pentru a-și figura neliniștile, caută un sprijin în esențial pentru a mântui realul. El găsește acel punct de rezistență în ceea ce este mai puternic în personalitatea sa: înclinația de a figura lucrurile și întâmplările lumii sub specia unei contradicții reconciliate" (subl. mea, E.I.). Un "farmec dureros" are și opera lirică a Irinei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
viața aș fi schimbat pe moarte (Amintirile, vv. 26-27), și afirmă că trecerea în cealaltă lume este de preferat, chiar și în cazul tinerilor: Și tu, din tinerețe încă planșa / și pururi invocată, / frumoasă Moarte, singura ce-n lume / ne mântui de dureri și-amărăciune / de te-am slăvit vreodată (...) nu zăbovi: te-nchină / acestor rugi necunoscute ție / și văduvește-mi ochii plânși de-a zilei / lumină, o, pământului regina (Dragoste și moarte, vv. 96-103).504 În poezia leopardiană dragostea este
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
tot soiul de fundamentalisme. Și în conflictul actual se confruntă, de fapt, două fundamentalisme: unul iudeo-creștin, bazat pe pluto-democrație, și unul islamist, teocratic. De o parte, unii luptă cu Coranul în mînă și merg la moarte fericiți că vor fi mîntuiți prin chiar fapta lor criminală, de cealaltă parte ședințele de război încep cu rugăciuni și invocarea divinității cu Biblia pe masă. Pentru adevărații credincioși, pentru cei care citesc în duh și în adevăr Biblia și Coranul, nimic nu este mai
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
ca anunțînd un asemenea conflict apocaliptic. Potrivit acestora, doar o treime din neamul evreiesc va scăpa: cei care cred în Iisus, care îl recunosc ca Mesia, preot etern dinaintea feței lui Yahve, care, în Sfînta Sfintelor a slavei sale va mîntui omenirea prin dragoste suficientă sieși. Restul e tăcere, sau, poate... "Cîntărești prea greu pe acest pămînt, popor evreu. Refugiază-te în cer, pe culmi adică în adîncurile suferinței spre a găsi acolo consolarea, transfigurarea. Urcă în cerul mistic, pe aripile
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
imoralitate a În mod evident este influențat de lucrarea lui W. James, Voința de a crede. III. Etică și educație Preocupări etice românești cu privire la formarea conștiinței morale creiat imoralitatea timpului nostru, credința În mântuire e singura putere care ne poate mântui.” II. Toate condițiile unei vieți morale, ale unei vieți pure există În străfundurile oricărei conștiințe omenești. Subliniind relația necesară Între conștiințele individuale și conștiința socială, filosoful român afirmă cu Îndreptățire că: „Viața interioară nu poate avea soliditate decât dacă vieții
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Dumnezăul Mieu, căci Mă lăsași?"21, fiind înlocuită aici de un epilog ca un legat testamentar adresat Mariei: "Eu nu m-am dat / Nici nu m-am lăsat/ Pentru mine / Ori pentru tine, / Ci pentru neamul omenesc / Pe care-l mântuiesc / După cum Tatăl a poruncit / Ca să fie împlinit! / Apoi capu și-o plecat / și sufletu și-o dat"22). Episodul "Preminte Solo-mon" din legenda muntenească Maica Domnului la răstignirea lui Hristos o prezintă pe Fecioara Maria ca deschizătoare a porților iadului
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]