4,285 matches
-
putea fi el, măcar pentru o clipă, bănuit sau Înțeles; dar, deocamdată, dinspre aripile sale vine o boare ca de dinaintea oricărui atentat. Și asta e sigur! În trupul său, de-a lungul venei Întunecate a rugăciunii, o morișcă de lemn macină versetele Înroșite cu sîngele macilor Întorși, pentru o clipă, dintr-o penitență a celor desculți, care vor fi odată bătuți În cuie pe lemnul căznit al unei flori de nu-mă-uita. Dar nu În zadar Își ridică el pleoapa, dar nu
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Între izbiturile ca de mănușă de box ale pendulului căutam prin urbea Însuflețită de carnaval, căutam să-mi astîmpăr iluziile... Țărmurile lumii mă chemau cu bătăi din palme, aplaudam și eu din balamalele neunse ale mîinilor, simțeam rugina plecării, cum macină-n pontonul de carne al trupului, Învelit numai În mușchiul verde al fericirii, din dreapta eram hrana neîncrederii, din stînga Îmi băltea piciorul a plecare spre zări necunoscute. Doar omida carnavalului trecea În zgomot de șenile prin urbea În flăcări, doar
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
cărămidă. Gheorghe Târziu deconspiră prin versurile sale adesea fruste, un suflet elegiac bântuit de dorul de țară, de casa părintească, de copilăria dusă, de revolte antiguvernamentale postdecembriste. Cartea sa este un cânt al durerii și revoltei, cu vizibile transparențe biografice. Măcinat de dorul țării, ca orice emigrant, Gh.T. devine un cronicar al vieții politice, un combatant acerb al racilelor de tot felul, deplângând spolierea țării: „N-au mai rămas prea multe de vânzare/ Nici pe pământ și nici în subteran/ Doar
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
trădării, umilind-o, zdrobind-o în picioare ca să trăiesc voluptatea răzbunării de care aveam atâta nevoie pentru a-mi răcori sufletul? Acum era prea tîrziu! Trecuseră 27 de zile și 27 de nopți de la descoperirea faptei și timpul acesta îmi măcinase forța. Aș fi fost de-a dreptul ridicol cerîndu-i socoteală după o lună de păsuire fără sens. Scăpasem ca un neghiob frânele din mâini și acum mergeam la voia întîmplării. Cu toată furtuna mea lăuntrică arătam pe față cel mai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aș fi știut, bineînțeles, și eu. Sufeream de rău de tine, înțelegi? Întrebuințez acest cuvânt fiindcă nu găsesc altul mai potrivit. E ceva care aduce cu o sfâșietoare nostalgie, dar e mai mult decât nostalgie. Acest rău de dragoste mă măcina încetul cu încetul, îmi răvășea ființa, îmi lua mințile. Umblam pe străzi năucă, buimacă, ca să consum energia care mă apăsa, sau scriam frenetic ceasuri întregi, acoperind zeci de coaie, strigîndu-ți dorul meu mistuitor, setea mea de tine, așa cum făceai și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
usturoi. 6. Acum ni s-a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noștri nu văd decît mana aceasta." 7. Mana semăna cu grăuntele de coriandru, și la vedere era ca bedeliumul. 8. Poporul se risipea și o strîngea, o măcina la rîșniță, sau o pisa într-o piuă, o fierbea în oală, și făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte făcute cu untdelemn. 9. Cînd cădea roua noaptea în tabără, cădea și mana. 10. Moise a auzit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
în bigotism. Era adeptul religiei budiste, citea din lucrările lui CriznaMurti-Alcion care spunea că omul se reîncarnează în alt om după moartea sa, sufletul așezându-se într-un nou născut. Era vegetarian și în timpul iernii mânca numai porumb copt și măcinat cu râșnița de cafea. Mânca făină sau o prefăcea în pâine, dacă pâinea poate fi și mămăligă. Din păcate, după cum am auzit, mai târziu s-a îmbolnăvit de tuberculoză, pierdere mare pentru puținii însemnați cu har deplin pedagogic. Alt învățător
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ani de zile soțul a descoperit o nepoată a compozitorului la București, Aurel a încercat să sensibilizeze notabilitățile tulcene privind recuperarea marelui compozitor. Zadarnic. Ciudate vremuri, ciudați oameni. Poate va veni și timpul lui Vasile Marian. Primul refugiu Evenimentele care măcinau lumea miroseau a praf de pușcă. Vecinul Belocurenco, un ucrainian sărac și la locul lui, venea la noi de mai multe ori pe zi să afle informații de la radio. Pe 1 februarie 1940 primesc ordin de concentrare la Regimentul 3
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
sinucide. Și dacă "războiul Troiei" devenise "războiul Romei", cu alte tabere și cu altă semnificație, barbarii nu aveau nevoie de un Ulise care să născocească un alt cal troian. "Calul roman" era demult în Roma. Îl reprezentau viciile care o măcinau. În aceste condiții, n-ar fi o exagerare, poate, să spunem că anul 476 a fost, în fapt, o formalitate, că barbarii au învins un imperiu muribund. Ei au scutit imperiul roman de o agonie prelungită, penibilă, au dat decesului
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pomenim că abia ne mai putem târî de la o zi la alta. Singurul folos al acestei experiențe, după ce-am renunțat la isprăvile mele nocturne, a fost acela de a-mi fi făcut viața mai puțin dureroasă. Oboseala care-mi măcina trupul tocise în același timp în mine multe puncte sensibile. Orice exces micșorează vitalitatea, deci și suferința. Spre deosebire de ceea ce se crede în mod obișnuit, desfrâul n-are în el nimic frenetic. E doar un somn nesfârșit. Ați observat probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
a intrat cam vijelios în sala tronului, unde îl așteptau marii boieri. Bine v-am găsit! Să trăiești, măria ta! au răspuns boierii într-un glas, cătând cu fereală la chipul lui vodă, pentru a vedea cam ce făină se macină la moară... Nu le-a fost greu să bage de seamă că domnul este hotărât să nu lase lucrurile nelămurite în ce îl privește pe popa Ioil. Vreau să aud ce ai găsit, vornice! a poruncit vodă. Mărite doamne! Am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Hai cu mine! Cum îi era obiceiul, odată cu ultimul cuvânt a și pornit către șopron. Eu, în urma lui. Când a ajuns la ușa șopronului, a deschis-o larg și s-a întors spre mine: Am să-ți arăt cum se macină grăunțele și grâul. Spunând acestea, a început să învârtă piatra unei râșnițe meșteșugit făcută și așezată într-un ungher al șopronului. Ia încearcă și tu! Eu am să slobod grăunțele din coș - câte puține - iar tu ai să învârți. Am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și gata. Îmi place, părinte. Cine a meșterit-o? Apoi mie nu-mi trebuie meșter și nici n-aș avea de unde-l aduce. Stai încă un pic și am să ți mai arăt o jucărie. Când a socotit că a măcinat deajuns, a oprit moara și s-a îndreptat spre alt ungher al șopronului. Am și o oloierniță. Spunând acestea, a pornit să-mi arate minunea pe bucățele: Aici zdrobesc sămânța, aici o prăjesc puțin și dincoace scot untdelemnul din ea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
oasele de soț, soție sunt «Înfrățite cu pământul... Unde nu-și mai au cuvântul/ Nici soarele și nici vântul.” Altă dată este ilustrată interogativ: „Ramură, ramură/Cu frunză galbenă/Și atât de fragedă/ În vârf de copac/Ce boală te macină/ Fără de leac?” Sau e privită ca o relație comercială: „Obligat sunt să trec hatul/Mi s-a terminat contractul/ Nu mai am timp să fac altul/Nici să-l prelungesc nu ține/Vine stingerea luminii...” Nici moștenirea genetică nu a
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
Un loc aparte în cuprinsul acestui volum îl are poemul ,,Ninge frumos”. E un fermecător tablou poetic al naturii binecuvântate cu albul pur al iernii, alb imaculat ce contrastează puternic - realist cu realitatea și traiul obișnuit al omului de rând măcinat de lipsuri și nevoi, cu sufletul întunecat și cătrănit, tânjind după nimicurile ce se aduceau pe piață. Însuși albul imaculat este întunecat de situația reală când poporului i se drămuia nu numai libertatea zborului, ci și mizera existență zilnică. Prin
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Ungheni la Chișinău pentru o mai mare fluidizare a schimburilor noastre comerciale. Mai mult încă, președintele Băsescu a rupt din sărăcia noastră un ajutor frățesc de 100 de milioane de euro. Cum s-ar zice, la Chișinău „altă făină se macină acum și se va mai măcina”. Această vizită mi-a dat impuls unor gânduri pe care le concretizez prin micul eseu intitulat simplu: „Un nou pod peste Prut”. Comentând alegerile parlamentare ce s-au desfășurat în Basarabia la 5 aprilie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
mare fluidizare a schimburilor noastre comerciale. Mai mult încă, președintele Băsescu a rupt din sărăcia noastră un ajutor frățesc de 100 de milioane de euro. Cum s-ar zice, la Chișinău „altă făină se macină acum și se va mai măcina”. Această vizită mi-a dat impuls unor gânduri pe care le concretizez prin micul eseu intitulat simplu: „Un nou pod peste Prut”. Comentând alegerile parlamentare ce s-au desfășurat în Basarabia la 5 aprilie 2009 spuneam următoarele: „La Chișinău au
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
arta înnăscută a albinei în geometrii hexagonale, poetul și prozatorul-poet dă strălucire și mister fiecărui paragraf: „Așchiile care săreau din această bucată de piatră erau adunate cu multă răbdare, o răbdare sisifică, de Bătrânul Anticar și așezate strat după ce erau măcinate fin, fin de tot, în mașina de râșnit (o altă invenție, la fel de simplă ca și roata pe care o pusese la punct în perioada cât suferise de boala care îl orbise) și pe care urma să fie înșiruite literele adunate
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
aflându-se un papirus pe care se scrisese: pașaport pentru eternitate! Poate s-a gândit Emilian Marcu că nici într-o lume ficțională, imaterială, o lume cu trupuri din idei, ascunsă într-un spațiu ai cărui pereți din piatră se măcinau de o boală necunoscută și unde se căuta piatra filosofală capabilă să dea lumii tinerețea veșnică, nici într-o asemenea lume izvorâtă din dorința omului pentru veșnicie, nu putea fi posibilă nici măcar speranța, care moare ultima. Așa i se păreau
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
o metodă proprie, cu diverse culori, pasajele mai importante. O săptămână, două, mai târziu, însă, textul memorizat astfel începea să pălească, până ce, în locul lui, rămânea o mare pată albă, cu detalii care rezistau, semănând cu hieroglifele de pe o coloană egipteană măcinată de nisip. Așa îmi explic că, pe lângă întîmplări disparate, îmi amintesc, mai ales, stări, senzații. Cred că aș putea să înșir câteva mii de mirosuri ale ierbii, în funcție de ceasurile zilei, de ploaie, de soare, de anotimp, de pământ, de umbră
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
n-am avut decât dispreț pentru oțetari, arbust cu o vitalitate agresivă, care-l ajută să crească oriunde. Oțetarii sunt varianta botanică a câinilor vagabonzi din București. Cred că e imposibil să fie stârpiți. Acum, însă, puterea lor de a măcina și piatra cu rădăcinile îmi impune respect. Lumina amurgului îi face mai puțin sticloși, le dă ceva feciorelnic. Și, ascunși pe jumătate de un zid vechi, capătă un mister care îndeamnă subconștientul meu să se legene pe ramurile lor ca
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
stea. Un câine care lătra, un cal în galop, făceau ca liniștea să fie adâncă și tainică. M-am pomenit pe o terasă, dinaintea unui bătrân impunător. În jur se căscau acum râpi adânci, iar sub stânca lipită de treptele măcinate de vreme, râul se prăbușea urlând. Bătrânul a rupt pecețile, a citit atent scrisoarea, după care a început să mă descoasă. Cine sunt? De ce mi s-a dat mie plicul? Și cum am reușit să-l găsesc? Mi-am dat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
lux într-un mic orășel din țara ei, i-a îmbrăcat aproape pe toți, unora transformându-le mantalele ostășești în haine de lucru, halate, sau, chiar, haine de-alea bune. Se simțeau bine aici, deși dorul de țara lor le măcina sufletele. Au venit, apoi, copiii: Angelo, Maria, Iosefina și Nico, fiecare din ei o nouă rădăcină înfiptă în acest pământ nou, dar cald și primitor. De altfel, sătenii au început să-i cheme pe băieții și fetele din familia Soldan
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
păcătos, Tomiță.” Sub nume au găsit două litere mari, P.S., după care mai scria: “Rugați-vă pentru sufletul meu plin de păcate și care nu găsește liniște nicăieri și să mă mîntuie Dumnezeu dă ele, Amin!” După alți doi ani, măcinat de dorul țării și al copiilor, dar și muncit de gândul că bătrânii ar avea de suferit cum că ar fi știut totul..., a hotărât să se întoarcă acasă. Chiar dacă aici era posibil să-l aștepte ștreangul, pușca, ori, în
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
stresați. Să nu mai veniți niciodată în fața mea cu chestia asta. Mai târziu, când e din nou singur, toată treaba îl face să se simtă un pic cam prost. A doua zi, după o noapte de somn, tot îl mai macină. Când Barbara vine să vadă ce mai face, îi spune. Nu trebuia să țip la câinele ăla. Nu era vina câinelui. Unii oameni s-au folosit pur și simplu de el. Karin îl târî pe Daniel pe North Line Road
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]