2,197 matches
-
Editura Univers, București, 1979 , p.72) FIUL VORBIND MAICEI SALE Maică jale, măicuță cumplită, A nopților mele regină cumplită, De ce pier tinerețele, clare cântărețele, Când, în cezarice văluri, ursitoare cernită, De fruntea‐mi senină te‐apropii? Simt răcoarea mutei, a măicuței, a gropii! Părăsitu‐m‐ au visul, voioșia, pădurile, Uitatu‐m‐ au ceruri și ape sihastre și tremuratele prietene astre ... Ah, maică, sicriu pregătește, Așterne de moarte măsurile, Făclieri și stegari și alaiuri tocmește. Ah, totu‐ i tăcere, și zidul uitării
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
facă loc sub șal; Din rădăcini când mișcă vântoasa codrii deși Se‐ndeasă plăieșite în somn și vechi plăieși. II Binevoiți, lăuta mai dați‐mi‐o să cânt... Mereu și mai puternic eu te iubesc, pământ, Din ziua când de‐acasă măicuța mea a mers și a pierit odată cu seara‐n univers — și inima, tipsie cu roditori atomi, Aici a semănat‐o, din ea să crească pomi, și glasul ei în vânturi s‐a risipit — la noi Să fie și mai calde
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
să crească, Este și‐ a fost, din vechime Limba noastră românească. E Ne‐a‐nvățat și ne‐a fost stea. l e la ea știm ce‐i iubirea, ut aica limbă românească ăbunii ste limba omeniei e, i» uiul meu, măicuța care et u cinstește‐ o ca pe Țară, l, Cât ne‐a fost de aspru drumu Ne‐ a dat viață de la ea. D Ea ne‐a dat tot ce‐ a avut. Ne‐ a fost mamă și ne este De când lumea
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
azvârlit cununa. Nimeni nu mai face popas. Numai mama a rămas. E Cu fiecare scândură de la gard Ea își ține singură azăvadă, Sprijină casa cu umerii să nu A Nu mai ascultă nimeni, nu mai dă spic AMINTIRE Am vrut, măicuță, să avem în casă af, af. e‐ ai îmbrăcat cu bluza cea mai nouă, Drag chipul tău și când vei fi doar pr Pământ mănos; și, într‐o zi, odată, Te‐ am luat cu noi la domnul fotogr T 80
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Le striveai cu mâna pe obraz. Tot așa ai fost de când țin minte, Pe picioare‐ai mers la drum mereu, Nici în car nu te suia de teamă Boilor să nu le fie greu. Ce păcat că n‐ ai trăit, măicuță, C‐ai plecat fără de timp în lut. Ce pantofi ți‐aș fi adus acuma și ce haină azi ai fi avut !... NUMAI TU... Toate frunzele se veștejesc Toate fructele, până la urmă, se amărăsc. Orice floare, oricât de frumoasă, Pleacă și
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
are atributele specific e unei feminități delicate. E suavă, plastică și colorată. Poeta e captivată de teme legate de viața sentimentală (iubirea stă pe primul pl an). Constantin Cioraga Din prefață la „Poezii” 1928‐1963, Editura pentru literatură 1964 BIOGRAFIE Măicuța lui fusese dulce și frumoasă. Stăteau la margine de târg - o casă Ce - abia se mai ținea pe căpriori Dar dinaintea ușii aveau un strat de flori: Vâzdoage, busuioc și nemțișori. 84 și când a fost să vie el pe
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
anume: Era al patrulea băiat, și‐ n casă numai sărăcie. Târziu, când s‐ a întors ursuz și beat, I-a înjurat, ‐ Pesemne că de mare bucurie. Dar ca să‐ alunge vitrega ursită, Pe somnul nou și fără grija foamei, A- ntins măicuța mâna ei trudită: ‐ Băiatul mamei ... Pe urmă, a crescut la întâmplare, Așa cum cresc copiii de sărac, și a trăit și el, ca fiecare. Era un om cuminte, De când îl țin vecinii minte. Trecea pe drum încovoiat și frânt, Cu ochii
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
în noaptea asta, Că soare mâine n‐o să mai răsară ... Dar a tăcut, ca să nu‐și supere nevasta. și nu‐l durea nimic. Doar uneori i se părea că‐ i iarăși mic, și parcă aștepta să‐ l cheme de la poartă Măicuța lui, de - atâta vreme moartă. CÂNTEC DE LEAGĂN, CÂNTEC DE PACE Dormi puiul mamei, dormi . Când te‐ai trezi, Să fie o zi Cum n‐a fost încă zi ... Se- ntunecă spre soare‐apune și clocotesc prelung sub zări, departe
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
volumul „Fire de tort” LÂNGĂ LEAGĂN Dormi acum, odorul mamei, Dormi că ești pe prag, Strânse‐ n aripa năframei Flori de rug ți‐ am pus, din vale Roșii strămători de bete, Să fii drag așa la fete, Cum ești drag măicuții tale, Dragul mamei, drag. Ieri pe când cântau cocoșii, Peste piept ți‐am pus La cămașă panglici roșii, De deochi, ca el să piară Unde spaime‐ l înspăimântă și cocoșii‐n zori nu‐i cântă Să rămâi curat, ca fața Soarelui
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Că n‐am loc nici în mormânt, Că n‐ am stare sub pământ, Nici sunt mort, nici cu viață Nici sunt foc și nici gheață, Nici în groapă nu pot fi, Nici afar‐ nu pot ieși; Căci m ‐ ai blăstămat măicuță, Pentru scumpa ta Lenuță, Pământul nu mă primească, Țărna să nu mă iubească Lutu‐afar‐ să mă izbească; Lutu‐afară m‐a izbit, Țărna m‐ a batjocorit, Pământul m‐a prigonit!... Mamă, dacă‐mi vrei tu bine, Fă‐ l acuma
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Nu cerceta aceste legi Că ești nebun când le‐ nțelegi! Din codru rupi o rămurea, Ce‐ i pasă Codrului de ea? Ce‐ i pasă unei lumi întregi De moartea mea! Din Fire de tort. O SCRISOARE DE LA MUSELIM SELO ( fragment ) Măicuță dragă, cartea mea Găsească‐mi‐te‐ n pace! Pe aici e vânt și vreme grea. și Anton al Anei zace De patru luni, și‐ i slab și tras, Să‐l vezi, că‐ți vine plânsul 118 Că numai oasele‐au
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
piept, dar nu să țip, și‐așa mi‐e dor de‐ acasă, și‐ aș vrea să plec, dar nu e chip Că Vodă nu mă lasă. Dar uite, nu e nu știu cât O lună chinuită, și - o să te strâng de după gât, Măicuța mea iubită. Din Poezii pag. 254‐256. CÂNTEC A venit un lup din crâng și‐ alerga prin sat să fure și să ducă în pădure Pe copiii care plâng. și‐ a venit la noi la poartă și‐am ieșit cu
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
câte ceva din ceea ce se petrecea în jurul meu, mama purta pe obraji și în privirile‐i obosite semnele îmbătrânirii timpurii. La vârsta‐ mi fragedă de atunci și cu mintea puțină pe care o aveam, mă întrebam, uneori, cum o fi arătat măicuța mea ca adolescentă, când și‐ a unit viața cu un flăcău chipeș 169 necunoscut, venit dintr‐un sat îndepărtat. Îmi imaginez că a fost o tânără arătoasă pentru că urmele frumuseții adolescentine s‐ au păstrat până la împlinita maturitate și chiar după
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cui: aripile greu mă dor și nici vorbă să mai zbor ... Dumnezeu mi‐ a dat putere, oricât am avut nevoie Să găsesc într‐una hrană pentru voi ... Astăzi, fiindcă sunt bolnavă, dragii mamei, se cuvine, Mari cum v‐a făcut măicuța, să‐ ngrijiți și voi de mine. și ca nimeni dintre puii‐mi să nu simtă că mi‐ e rob, Fiecare să‐ mi aduceți zilnic, numai câte‐un bob. Ale voastre șase boabe milostive mă vor ține Până când o vrea Cerul
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Elanul” de la Giurcani‐ Găgești, Vaslui. Este autorul volumului de vers uri și proză „Aș vrea” apărut la Editura Sfera, Bârlad, 2008. NOAPTE BUNĂ, MAMĂ Noapte bună, mamă, Acolo unde ești. Noapte bună, mamă Tu nu mai spui povești. Să știi, măicuță dragă, Acolo unde ești, Că‐ i iarbă în ogradă 260 Tu nu o mai plivești. Să știi că în oglindă Mereu noi te zărim și pașii tăi prin tindă Prin vis îi auzim. Mi‐ e dor, măicuță, dimineață La masă
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
povești. Să știi, măicuță dragă, Acolo unde ești, Că‐ i iarbă în ogradă 260 Tu nu o mai plivești. Să știi că în oglindă Mereu noi te zărim și pașii tăi prin tindă Prin vis îi auzim. Mi‐ e dor, măicuță, dimineață La masă să ne chemi, Să ne mai dai povață La muncă să ne‐ndemni. Cărarea care duce spre izvor De tine n‐ a mai fost umblată, Dar parcă te zărim plutind ușor Cu fața‐ mbujorată. Tu ai murit
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ceea ce îi permite să activeze cu vioiciune în minunatul tărâm al Poeziei, prin lucrări pe care, amatori i de haz și de frumos le citesc cu multă plăcere.” Nicolae Viploreanu Din „Cuvânt înainte” la volumul „Rime”, 27 IV.2007 UNEI MĂICUȚE Măicuță, măicuță, ascultă‐nchinarea, Pe care‐ o șoptește, cu glasul trudit, Un biet pelerin, din lume venit, Să‐ ți ceară umil, să‐i afli iertarea. Măicuță, măicuță, mi‐i dorul meu schit și inima, toacă, ce bate‐nserarea, Mi‐ i
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
îi permite să activeze cu vioiciune în minunatul tărâm al Poeziei, prin lucrări pe care, amatori i de haz și de frumos le citesc cu multă plăcere.” Nicolae Viploreanu Din „Cuvânt înainte” la volumul „Rime”, 27 IV.2007 UNEI MĂICUȚE Măicuță, măicuță, ascultă‐nchinarea, Pe care‐ o șoptește, cu glasul trudit, Un biet pelerin, din lume venit, Să‐ ți ceară umil, să‐i afli iertarea. Măicuță, măicuță, mi‐i dorul meu schit și inima, toacă, ce bate‐nserarea, Mi‐ i gândul
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
permite să activeze cu vioiciune în minunatul tărâm al Poeziei, prin lucrări pe care, amatori i de haz și de frumos le citesc cu multă plăcere.” Nicolae Viploreanu Din „Cuvânt înainte” la volumul „Rime”, 27 IV.2007 UNEI MĂICUȚE Măicuță, măicuță, ascultă‐nchinarea, Pe care‐ o șoptește, cu glasul trudit, Un biet pelerin, din lume venit, Să‐ ți ceară umil, să‐i afli iertarea. Măicuță, măicuță, mi‐i dorul meu schit și inima, toacă, ce bate‐nserarea, Mi‐ i gândul tămâie
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
multă plăcere.” Nicolae Viploreanu Din „Cuvânt înainte” la volumul „Rime”, 27 IV.2007 UNEI MĂICUȚE Măicuță, măicuță, ascultă‐nchinarea, Pe care‐ o șoptește, cu glasul trudit, Un biet pelerin, din lume venit, Să‐ ți ceară umil, să‐i afli iertarea. Măicuță, măicuță, mi‐i dorul meu schit și inima, toacă, ce bate‐nserarea, Mi‐ i gândul tămâie, senină ca zarea, iubirea, mi‐i Crist, trădat și hulit. Măicuță, măicuță, îți spun pe‐nserat, Că viața‐mi întreagă, a fost suferință, și
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
plăcere.” Nicolae Viploreanu Din „Cuvânt înainte” la volumul „Rime”, 27 IV.2007 UNEI MĂICUȚE Măicuță, măicuță, ascultă‐nchinarea, Pe care‐ o șoptește, cu glasul trudit, Un biet pelerin, din lume venit, Să‐ ți ceară umil, să‐i afli iertarea. Măicuță, măicuță, mi‐i dorul meu schit și inima, toacă, ce bate‐nserarea, Mi‐ i gândul tămâie, senină ca zarea, iubirea, mi‐i Crist, trădat și hulit. Măicuță, măicuță, îți spun pe‐nserat, Că viața‐mi întreagă, a fost suferință, și gândul
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
biet pelerin, din lume venit, Să‐ ți ceară umil, să‐i afli iertarea. Măicuță, măicuță, mi‐i dorul meu schit și inima, toacă, ce bate‐nserarea, Mi‐ i gândul tămâie, senină ca zarea, iubirea, mi‐i Crist, trădat și hulit. Măicuță, măicuță, îți spun pe‐nserat, Că viața‐mi întreagă, a fost suferință, și gândul, sărmanul, prilej de păcat. Te rog, dar Măicuță, cuprins de căință, Aibi milă de mine, umilă ființă și‐ mi dă sărutarea, să mor împăcat! Văratic, 1955
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pelerin, din lume venit, Să‐ ți ceară umil, să‐i afli iertarea. Măicuță, măicuță, mi‐i dorul meu schit și inima, toacă, ce bate‐nserarea, Mi‐ i gândul tămâie, senină ca zarea, iubirea, mi‐i Crist, trădat și hulit. Măicuță, măicuță, îți spun pe‐nserat, Că viața‐mi întreagă, a fost suferință, și gândul, sărmanul, prilej de păcat. Te rog, dar Măicuță, cuprins de căință, Aibi milă de mine, umilă ființă și‐ mi dă sărutarea, să mor împăcat! Văratic, 1955 BĂTRÂNEȚEA
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
toacă, ce bate‐nserarea, Mi‐ i gândul tămâie, senină ca zarea, iubirea, mi‐i Crist, trădat și hulit. Măicuță, măicuță, îți spun pe‐nserat, Că viața‐mi întreagă, a fost suferință, și gândul, sărmanul, prilej de păcat. Te rog, dar Măicuță, cuprins de căință, Aibi milă de mine, umilă ființă și‐ mi dă sărutarea, să mor împăcat! Văratic, 1955 BĂTRÂNEȚEA Sunt amănunte ce ne scapă, Însă un lucru‐ i lămurit, Că, bătrânețea, e‐o etapă, In drumul, către Infinit! SOȚIEI MELE
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sau Poezia cu strigăt existențial, Convorbiri literare, Iași, ianuari e 2009, p.52 MAMA Ba culege tufele - Cu bobițe coapte Ba ne spală rufele Trează de cu noapte. Ba‐ n câmpu‐ lăicerului Țese la flori calde. Toată roua cerului Pe măicuța cade. MÂINELE MAMEI Când m‐am născut, Pe frunte eu aveam Coroană‐ mpărătească A mamei mână părintească, A mamei mână părintească. Duios, o, mâna ei, întâi, Cu mâna dragii mele fete S‐ a întâlnit la mine‐n plete, S‐ a
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]