5,747 matches
-
mâncării. Asta nu înseamnă că trebuie să faceți eforturi fizice foarte intense la un ritm greu de susținut. Mersul este o activitate perfect adaptată perioadei de post. Pe lângă acesta, ați putea încerca și câteva exerciții ușoare. De altfel, masajul cu mănușa din iarbă de mare nu este contraindicat, dimpotrivă! Este valabil și pentru exercițiile de respirație profundă. În restul timpului, odihniți-vă, citiți în liniște, ocupați-vă timpul cu activități recreative. Dar nu uitați să beți multă apă. Unii preferă să
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
imediat - o operațiune, de altfel, foarte simplă. În mod normal, cum argila s-a întărit, ea poate fi ușor înlăturată în bloc. Dar se poate întâmpla uneori ca argila să rămână lipită de piele; frecând puțin sub duș, cu o mănușă de iarbă de mare, veți reuși să înlăturați toate particulele. Oricare ar fi durata aplicării, un lucru este sigur: argila încărcată cu substanțe reziduale trebuie neapărat înlăturată; ea nu trebuie refolosită în nici un caz. Cura cu argilă În afară de utilizarea sub
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
modalitate de a reduce prețurile. Afacerea secolului Într-o zi, reprezentantul meu de vânzări a venit la mine cu o ofertă despre care spunea că nu am cum s-o refuz. Unul dintre clienții săi comandase mai multe perechi de mănuși din piele, dar nu și-a putut permite să le cumpere. În loc să le trimită Înapoi, furnizorul i-a spus reprezentantului meu să obțină pe ele un preț, oricât de mic. Am reușit să cumpăr mănușile, care În mod normal costau
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
comandase mai multe perechi de mănuși din piele, dar nu și-a putut permite să le cumpere. În loc să le trimită Înapoi, furnizorul i-a spus reprezentantului meu să obțină pe ele un preț, oricât de mic. Am reușit să cumpăr mănușile, care În mod normal costau 20 de dolari, la un preț de 2 dolari perechea. „Iată și șansa mea să le dau o lecție celor de la magazinul concurent”, m-am gândit. Am stabilit prețul la 5 dolari și am așteptat
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
de dolari, la un preț de 2 dolari perechea. „Iată și șansa mea să le dau o lecție celor de la magazinul concurent”, m-am gândit. Am stabilit prețul la 5 dolari și am așteptat să se vândă ca pâinea caldă. Mănușile, expuse cât mai la vedere lângă casa de marcat, nu s-au vândut nicidecum ca pâinea caldă. De fapt, chiar au zăcut acolo peste iarnă. Într-un an de zile, am vândut o singură pereche de mănuși. Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
ca pâinea caldă. Mănușile, expuse cât mai la vedere lângă casa de marcat, nu s-au vândut nicidecum ca pâinea caldă. De fapt, chiar au zăcut acolo peste iarnă. Într-un an de zile, am vândut o singură pereche de mănuși. Într-o zi, m-am plâns reprezentantului meu că afacerea secolului se transformase În mult mai puțin. El s-a uitat la raft și mi-a spus: „Le-ai pus un preț prea mic”. L-am Întrebat ce vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
prețul și se vor vinde.” După ce a plecat, am ridicat prețul la 14,95 dolari perechea. După aceea, am pus un afiș de reducere, stabilind prețul la 9,99 dolari perechea. Într-o lună, am vândut 30 de perechi de mănuși din piele. Atunci când vine vorba despre asimilarea principiilor de bază ale afacerilor, am acumulat mai multă experiență În cei patru ani de comerț cu articole metalice decât În toți anii de facultate. Am Învățat multe despre motivele pentru care oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
singurul procedeu tehnic care oferă agresorului privilegiul distanței și al invizibilității. Regulile concurenței pot camufla duritatea agresiunii asupra celui mai slab. Metafora mâinii este aici foarte sugestivă: în locul unei palme care mângâie întâlnim crisparea unui pumn metalic, învelit într-o mănușă de pluș. Aceasta este imaginea care definește mecanismele impersonale ale damnării sociale. La întrebarea „Cine se face vinovat de suferința celor mulți?”, răspunsul epocii este abstract și impersonal: „logica sistemului”. Predestinaționismul protestant - în formula calvinistă, cel puțin - oferă motivațiile teologice
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
În laptele răcoros care-a spălat furtuna, În cîntecul greierului ascuns În piersice, În ploaia printre brazi ca un ceardac la Putna, În fulgerele sunînd ca lingurițe de-argint, În cămara cu-arome de suvenir, de gutuie, Surîs ca o mănușă, uitat În pian, În fluier, Din ringlodă spre-albastru mai profund suind, PÎnă-n monedele dansului, pînă-n hohotul pîinii PÎnă-n părul conducînd În mansarda din flaut, PÎnă-n omida odihnită pe crepusculul mîinii, PÎnă-n versul acesta În care te cînt și te laud
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
s-a desfăcut”, „pasul ca un cuvînt, geam deschis / CÎmpul Între coaste plug sau pian”, „Noaptea despletire albă...”, „În ținutul amar, ochean glasul tău”, „sufletul peste cupole despletit”, „sînul se deschide porte-feuilles”, „se desfac stele”, „arterele mi le descui ca mănușile”, „Intră În mine ca un tren În gară” - sînt doar cîteva spicuiri din cele zece poeme ale Invitației la bal. La rîndul lor, cărțile următoare abundă În astfel de imagini ale unor multiple și permanente deschideri ce fac permeabile limitele
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
aproximează „peisajele” lăuntrice ale somnului În termenii unui spectacol de circ, pornind desigur de la asocierea „Îmblînzirii” nocturne a agitației umane cu acțiunea Îmblînzitorului din arenă: iată somnul Îți dăruie o sticluță cu parfum Îmblînzitorul aruncă tigrul În arenă ca o mănușă urmează numărul acrobatului elegant subteran dansul pe frînghie pașii se aprind se sting ca afișe luminoase biletele de favoare, nu sunt admise dar directorul Înaintează pe calul mușcînd În spume zăbala veți vedea domnilor spectacolul cel mai extraordinar inima ca
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
lui M. Beardsley, notează că „nu există metafore În dicționar, ci numai În discurs”, insistînd asupra caracterului predicativ al metaforei. CÎnd, În Invitație la bal, citim versuri precum: „Surîsul Îl porți ca pe un alpenstock”, „Arterele mi le descui ca mănușile”, „Trenul politicos a jucat fotbal”, „Afișe dinții tăi, mîinile tale articole de toaletă”, - vom remarca, după un prim moment de contrarietate, că asocierile ce generează comparațiile sau metaforele nu sînt tocmai absurde, atît doar că trăsăturile comune ale obiectelor puse
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sînt tocmai absurde, atît doar că trăsăturile comune ale obiectelor puse În relație nu sînt cele mai pertinente: surîsul poate fi apropiat de alpenstock doar prin sugestia de ascensiune, Înălțare, În timp ce la alte nivele totul le deosebește; Între artere și mănuși incompatibilitatea e, la prima vedere, radicală, - actul deschiderii e Însă posibil În cazul amîndurora, introducîndu-se În plus sugestia unei anumite familiarități a acestui act ce semnifică, În fond, comunicarea dezinvoltă, coborîtă de la retorica tradițională a patosului confesiv la gestul „prozaic
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
imaginativ, o anumită obstinație a poetului de în a-și conserva, nealterată, libertatea interioară. Așa s-ar explica uriașa apetență pentru umanizarea obiectelor umile: deschizi ușa și, drace, vezi că tavanul făcea pe șamanul o glajă purta mască de coajă mănușa era Purusha cearceaful de pat era Prajapat; pe covor pâlpâia scarabeul și Hor; pentru Tanit se prostitua un chibrit; mielul tuna: eu sunt Dumnezeul poporului Izrail întortocheat și viril; în dulap, vesta grăia din Avesta iar lustra tălmăcea spusa lui
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
slăvitei ibovnice este o dovadă de socializare a instinctelor. În ordine retorică, discursul erotic se caracterizează printr-un mare devotament față de obiectul erotic. „Discursul Îndrăgostit - zice Barthes, - este În mod obișnuit o anvelopă linsă care se lipsește pe Imagine, o mănușă moale și tandră În jurul ființei iubite. Este un discurs pios, cucernic.” Un discurs, totuși, fragil, o devoțiune ce se destramă cînd Imaginea se alterează. Poetul român se refugiază, atunci, În morală și Într-o filozofie a resemnării. Se bocește, de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
însă diferiți... Cosmina găsi, în sfârșit, cheia și împinse poarta. Nu-l întrebă cum ajunsese la concluzia asta. Răspunsul lui veni totuși : — Cel care căuta în tomberonul vostru nu părea mânat de smerenie. Purta, ca să zic așa, un soi de mănuși... Era o poartă nefăcută de mâna omului. Avea forma unei ogive de catedrală, numai că stâlpii erau vii, iar arcadele erau formate din coroanele copacilor care se uneau. Deși nu se simțea nicio adiere, frunzele fremătau, sugerând că miș carea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în plus de înțeles. Coltuc o privi cu o bucurie de dincolo de orice înțelegere. Ea scotoci în geantă, scoase o portocală mare, ca un glob luminos, și i-o întinse. Apoi, pricepând, i-o puse în tolbă, îl mângâie cu mănușa ce răspândea o mireasmă de izmă spălată de ploaie și se depărtă. Nu era singură, o aștepta cineva, Coltuc nu avea ochi să vadă dacă e bărbat sau femeie. Ea spuse ceva celeilalte persoane, apoi se întoarse și îi făcu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
entuziasmă Maca. Supertare, ca fularu’ ! Bătrânul, cu urechile înălțate de furie ca două sulițe, își luă avânt iarăși. Maca ridică brațul. — Ia oprește-te puțin, spuse. Să nu le uit ! Își trase fermoarul de la scurta de piele, își scoase tacticos mănușile și le puse pe ghidonul motocicletei. Bătrânul crezu că a învins, smocurile i se muiară, vârfurile lor tăioase se pleoștiră în ciucuri. Maca scoase un carnețel și un creion, găsi o poziție potrivită și scrise, silabisind din vârful buzelor. — Gata
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-i cu spaimă. Iar spaima lui crescu, văzând motocicleta lui Maca apropiindu-se. Privi împrejur, dar strada era pustie. Vrusese lumină și se simțea apărat de ea, dar lumina farului, izbindu-l peste obraji, ca o palmă învelită într-o mănușă de plastic, îl năuci. Mergi ! spuse Maca. Noi venim cu tine... Bătrânul se dădu înapoi, dar zidul îl opri. Cine sunteți ? bâigui. Vocea spartă îi ieșea dintr-un gâtlej uscat, care pierduse deprinderea de a vorbi. — Tu să ne spui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se strângă. Bătrânul privea rătăcit cum același chip venea asupra lui de peste tot. Nu mai putea face niciun pas, într-o parte sau alta, fără ca acel chip să nu-l încolțească. Trenul de argint șuieră, timpul se întoarse ca o mănușă și trenul se lăsă privit pe dinăuntru, umbrele se preschimbară într-o lumină orbitoare ce trecu peste singura umbră care rămăsese agățată de șine și care, dintr-odată, dispăru și ea. Ușa se trânti de perete. Nu se făcea așa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Alex... Înăuntru mirosea a proaspăt. A lemn abia rindeluit, a talaș răscolit, a uleiuri colorate, abia stoarse din tuburi, a suluri de pânză desfășurate de curând pe bancul de croitorie, a ferestre deschise și a candelă. Maestrul păpușilor își scoase mănușile, ochelarii care îl fereau de stropii de ulei și șorțul, pe care îl împături peste celelalte. — Ai întârziat, observă. — De când și până când ? întrebă Tili, gândindu-se în altă parte. — Înțeleg că azi o să avem o zi grea, se mulțumi Maestrul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o chestionă din privire, din ridicarea umerilor. Intrată în alt regim de lumină, fizionomia fetei trăda, spre deosebire de figura din portretul din ulei, o vârstă agitată, douăzeci și șapte, douăzeci și opt de ani, în plină agresiune a sângelui. Degetele mâinii, scoase din mănușă, îi tremurau nervos. - Trebuie să-mi dai o mână de ajutor, zise Sultana cu un glas de contralto în surdină. E-ngrozitor, numai tu poți să mă scapi. Ioanide nu clipi la tutuire și păstră o atitudine blândă, nici paternă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o dobitoacă") făcând gafa de a regreta în fața lui (neștiind cine-i arhitectul) că se stricase fațada veche așa de frumoasă a casei cu majolică G. Călinescu galbenă, verde și cărămizie. Deci, auzind glasuri de femei alături, Ioanide, punîndu-și o mănușă, spre a inculca graba, întrebă: - Ei, cum stăm? Conțescu nu sta nici bine, nici rău, și oricare altul în locul lui ar fi trecut prin grele momente. Trupul său nu era făcut pentru munca sedentară de birou, și oricât, vara, cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la ore matematice, iar din când în când mai citea prescripțiile din dosar, ca să nu facă vreo eroare în dozarea medicamentelor. Nu era ipohondru și punea temei în medicul său curant precum credea în știința geografică. Ioanide se plesni cu mănușa de antilopă peste mână, ca să-și disimuleze gândurile. Hergot îi destăinuise că, după toate probabilitățile, Conțescu suferea de o dezordine în funcțiunea aparatului circulator și de dificultăți în toate celelalte funcțiuni. Pretutindeni, limita normalului fusese atinsă și puțin depășită. Deși
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
secole. Dar, apropo, cât vor dura explorațiile dumitale? G. Călinescu Conțescu își verifică în minte o anume socoteală, apoi răspunse că zece-cincisprezece ani, spre a realiza o monografie completă a regiunii din punct de vedere geobioantropologic. Ioanide plesni iarăși cu mănușa. Avusese o mătușă care, în vârstă de optzeci și patru de ani, era foarte agasată de o albeață la un ochi, ce se agrava mereu, cu toate tratamentele. "Cum, se indigna ea, toată viața am să rămân așa?" (Ea spunea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]