4,696 matches
-
de a fi mare Să-și înnăsprească trebui superba rădăcină Prin viscole turbate, prin arșiță și-ngheț. Mai tare e-acea stâncă ce a trecut martiră Prin vijelii mai multe. Popoarele barbare {EminescuOpVIII 274} Ce-au cotropit românii sunt vijelii mărețe, Turbate, mândre, aspre ca orce vijelie, Dară și trecătoare ca ele. Iar s'ejarul Poporului meu tare ridică ș-azi în vânturi Întunecata-i frunte și proaspăta lui frunză. În lume văd popoare cuminți și fericite Și mă întreb ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
curând să cadă... Și în astă ruină Pin scorburi de părete, în neagra vizuină Trăiește-acest călugăr... Apari, tu, lună-n cer, Și fă din vis viață, din umbre adevăr! (luna apare ) UNDELE (cîntă) Noi, undele crețe Venim, venim, În stînce mărețe Izbim, izbim. Ș-a noastră suflare E vînt! E vînt! Dar naștem pe mare Un cânt, un cânt. DELFINUL (s-arată din apă un tânăr frumos) Ondină Cu ochi de albastră lumină Cu părul tău lung - un tezaur De aur
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cugetă lumi nouă cum cugeta o liră Eternele-i armonii... Ș-acele cânturi pline De-amor, de inspirare, le îndreptai la mine Și ani urmat cântării... ființa mea apare Ș-aruncă umbra-i tristă pe fruntea ta cea mare. Gîndrile-ți mărețe în gândul meu cuprind, La sufletu-ți de flacări eu sufletu-mi aprind Căci te iubesc... Ce vrei tu? Și lacrima ta clară. Preface-eterna-mi noapte în dulce zi de vară. Și glasu-ți ce pătrunde în doliu pân-la ceri Îmi dă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aleargă de gânduri vijelii, Cum ginii se sfaramă-n ruinele pustii. 3 2257 [MUREȘANU] Cu cât mai îngust capul, cu cât mai prost, mai rău, Cu cât urăște mai mult meritul și virtutea, Cu cât își râde mai mult d-ideile mărețe A geniilor nebune, cu-atît mai mult merită Să bage -ngusta-i glavă-ntr-a globului coronă Pîn' gloria-i măreață, Crescând ș-aruncînd umbra-i între pământ și soare, Va-ntuneca pe creste, va lumina pe munte*, Soarele țiind locul. {EminescuOpVIII 287} 4 2254
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
capul, cu cât mai prost, mai rău, Cu cât urăște mai mult meritul și virtutea, Cu cât își râde mai mult d-ideile mărețe A geniilor nebune, cu-atît mai mult merită Să bage -ngusta-i glavă-ntr-a globului coronă Pîn' gloria-i măreață, Crescând ș-aruncînd umbra-i între pământ și soare, Va-ntuneca pe creste, va lumina pe munte*, Soarele țiind locul. {EminescuOpVIII 287} 4 2254 De-ar fi trîmibiță cerul, d-aș fi eu Dumnezeu Să suflu-amara noapte și tot sufletul meu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
îmbrăcați de rază, Privește însuși cerul din nouri ca să-i vază, Pe când, din fundul mărei, Nordul, străbunul rege, Cu visuri de astfel lungi nopțile-și petrece, Astfel că lumea toată, cu cer, pământ și mare, O feerie mândră, un vis măreț îi pare. Aceste-s visuuri dalbe ce-aievea le creează Străbuna Miazănoaptea, ce doarme când veghează, Străbuna Miazănoapte, a visurilor mumă, Ce-n nori visează stele și fericiri în lume Când marea cea adâncă cu miliarde valuri Pe placa-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
domnești pe tronu-i, o mamă bună, sântă, Cu mintea ta senină, cu inima ta blândă. Tu fii ideea sântă a Daciei unite: De unde sună marea pin stâncile cernite Pîn-unde Tisa mână undele reci și crețe Peste câmpii mănoase, peste pustii mărețe, De unde Nistrul curge în leagănu-i de-argint Pîn-unde Istrul plânge, ca taurul mugind, Ideea renviată a Ulpiei Traiane, A Daciei bătrâne, a Daciei romane. Fii îngerul de pază a națiunei, care Se simte azi, cu tine, mai mândră și mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aste gânduri vane? E flacăra juniei, e setea de amor! Îngerul tău e-o rază și corpul ei un nor? E o închipuire nedemnă va să zică. În tine e un demon - în nori nu e nimică. Tu împopulezi marea cu suflete mărețe Și stelele de cântec le împli, și cu fețe De îngeri împli cerul. Aceasta-i blasfemie. Ia una câte una icoanele-aurie, Ia una câte una o und', o stea de foc Și toate sunt nimica... când toate la un loc
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
scuza-vei? Cu el... Tu știi cu cine, Cunoști [tu] greutatea întreagă - a vechii vine? În solitara, cruda și recea lui mărime Cine-l iubea pe dânsul, cine-l mîngîia?... Nime. Astfel sub greutatea coroanei lui suspină, De vreme bătrâneța măreața-i frunte-nclină. Atunci? Cine-i cunoaște? În jurul unui tron Lingușitori grămadă l-încungiură cu zvon, Din ei fieștecare în cer o să-l ridice Spre-a prinde ce din mîna-i regală o să pice. Un singur om în lume a fost ales
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bine ați petrece Azi, când viața vă zâmbește, Cum în vremea mea Konaki O spunea pe bătrînește: Prin puștii și munți sălbateci, Prin prăpăstii, râpi, ponoară) Unde-n albia de stâncă Sună blândele izvoară, Acolo unde natura, Cu puterea ei măreață, Răspîndit-au pretutindeni Bucurie și viață, Unde brazii cei de fală Se înalță cu trufie, Unde zmeura și mura Au a lor împărăție, Unde toate împreună Strigă: "Vino, te oprește" Acolo amorul cheamă, Acolo vin' de iubește, Acolo ochiul zavistnic Nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
leac, iubito, La inimă-mi tu vină. 4 2306 [PRIN PUSTII, PRIN MUNȚI SĂLBATICI] Prin pustii, prin munți sălbatici, Prin prăpăstii, râpi, ponoară Prin drumuri cu stânci țesute, Unde sunt spre leac izvoară, Acolo unde natura, Cu a sa mână măreață, Răspîndit-au în tot locul Bucurie și viață. Acolo falnicul brad Se înalță cu trufie, Acolo zmeura, mura Au a lor împărăție, Unde toate împreună Strigă: Vino, te oprește, Acolo amorul cheamă, Acolo vin de iubește, Acolo ochiul zavistnic Nu are
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ape Ridică umeri suri, Din rariștea cu fagii, Din noaptea de păduri. 2260 Podoaba lui sunt fagii. I-ardică-n umeri suri, Din văi cu limpezi ape, Din noaptea de păduri. Din umezi văi s-ardică, Din noaptea de păduri, De fagi măreți podoabă Purtând pe umeri suri. 2254 Dar culmea lui bătută-i De trandafiri de munte. [Acolo-n vremi cărunte Un tânăr a murit] Iar vârful lui cu roze De... e-acoperit. Acolo-n vremi cărunte Un tânăr a murit. În
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în depărtare și s-aude Maria) MARIA Lumină de soare, am un iubit. Văzutu-l-ai oare? El singur în munte e dus, rătăcit, Și poate de chinul iubirei muncit, De frig poate moare! {EminescuOpVIII 415} Eu am iubit, o, tu codru măreț, Păduri visătoare! Pierdut-am, ah, glasu-i și ochiul isteț, El a pierit, s-a dus, îndrăzneț, În lumea lui mare. Eu am iubit, visătorilor brazi, Tu codrule verde Pierdut pentru ochii-mi e blândul obraz Și glasul iubit eu nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dus, îndrăzneț, În lumea lui mare. Eu am iubit, visătorilor brazi, Tu codrule verde Pierdut pentru ochii-mi e blândul obraz Și glasul iubit eu nu-l aud azi, În lume se pierde. Eu am un iubit, visătorilor brazi, Pădure măreață. Și glasul lui dulce eu nu-l aud azi, Pieri pentru mine iubitul obraz, Iubita sa față. Voi brazi cu-apărare, tu soare iubit, Țineți-l cu bine, Priviți ca prieteni pe cel părăsit, Să nu îi înghețe, -n omăt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de jale Să ție codrii vor. UN TENOR, UN BAS, UN ALT, UN SOPRAN (alternînd) 2262 a Azi codrul e-n priveghi Durerea-și serbează, Adânc se-ntristează Cu trunchii nalți și vechi. {EminescuOpVIII 421} b E codrul în priveghi, Măreață durere Pătrunde-n tăcere Pe trunchii nalți și vechi. 2254 c Stă codrul în priveghi, Durerea-și serbează, Adânc se-ntristează Cu arbori nalți și vechi. Cum codrul stă-n priveghi, Adânc jeluindu-l, Fiorii cuprindu-l Pin brazii nalți și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
încă aici? BOMILKAR Ba ne ducem. (încet) Însă cearcă două vorbe ca să-i zici Tânărului acestuia care vrea să se omoare. LAIS Se omoară? Dar se poate? BOMILKAR Nu vorbi așa de tare. Deși aprig, are însă cuget mândru și măreț, De-al robiei jug voiește a scăpa cu orice preț, Deci a vrut să ia otravă. LAIS O, sărmanul! BOMILKAR Fii cu bine. Deie cerul ca să aflu veste bună de la tine. LAIS Să ne mai vedem cu bine. SCENA A
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
la moarte mă pătrunde un îngheț. BOMILKAR De păstrezi părerea asta n-o să ai decât dispreț. LAIS Oare munții țării tale, cu prăpăstiile adânci Ce ridică pîn' la nouri a lor capete de stânci, De amenință chiar cerul, uimitoare și mărețe, Au minunile aceste n-au putut să te învețe Ca să pui pe libertate preț mai mare, nu în silă Să supui a ta viață unui jug fără de milă? CHALKIDIAS O, senine nopți de vară, mult frumoase erau ele, Dulce-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fi fost sterp, spicul nu s-ar fi aurit la căldura soarelui, măslinii ar fi înghețat din tulpină, și mângâierile unui copil ar fi fost un semn de moarte. Profitând de aceste momente când tatăl său, foarte ocupat de această măreață priveliște ce se desfășura în jurul său, nu ar fi băgat de seamă lipsa ei, Henrietta de Serrey se trase pe furiș în apartamentul său unde Juana, camerista sa, aștepta. - Ei bine! Beppo luntrașul hotărîtu-s-a? - Da, doamna mea, însă cere douăzeci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în privirea calităților lui strălucitoare, la gândul și la grai. Să nu-i abată cuiva de-a zice altfel, căci rea părere ne-am face despre mintea lui. - Să n-am parte - zise unul - dacă nu-i văz aripele. Ce mărețe aripi! - O, eu număr și penele pe ele, zise altul. - D-ta nu le-ai fi văzînd? zise unul cătră vecinul său. - Eu? Cum, Doamne iartă-mă, să nu le văz? Se poate una ca asta? Numai un om cumsecade
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aceluiași an, avea să alerge în ajutorul germanilor și să pornească împotriva Constantinopolei; iar după dărâmarea guvernului și puterii bizantine, coroana împărătească a Împărăției romane a Răsăritului (romeice) avea să se așeze pe fruntea Asanidului Petru (Kalopetrus). Deși propunerea era măreață, plină de urmări, nu tocmai nerealizabilă și foarte ademenitoare, totuși împăratul Frederic I nu voi să se asocieze la primejdiile unei asemenea întreprinderi și nici se lăsă abătut de la urmărirea scopului său propriu și principal: de la cruciată; el se-nvoi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Contimpuranii săi, care ne prezintă cu putere mare unele din creațiunile mari ale lui Schroder și afară de asta pe opul copios a lui Meyer asupra vieței lui Schroder. Simțim respectul cel mai necondiționat față cu această activitate a lui Schroder, măreață, dusă de seriozitatea cea mai morală, dirigeată de tot atâta rațiune pe cât și entuziasm. El ne aparce ca o figură plastică cu totul mare. {EminescuOpXIV 277} de acest stadiu. Numai în cazuri rare se vor înșela artiștii mari într-atîta în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Cu cât mai curat răsună ele în pronunție cu-atît mai clar pătrunde și însemnătatea lor la urechea noastră. Astfel u servește cu preferință la simțământul celor întunecoase și îngrozitoare, o trezește mai mult intuițiunea a ce e solemn, sărbătoresc și măreț, a intuițiunea clarități și a plinătății curate, e a deșertăciunei relative și a lipsei de fond, i trezește intuițiunea celor (împungătoare, tăietoare) ascuțite si vehemente. Noi abia am putea observa cumcă aceste vocale esprimă numai un analogon a acestor intuițiuni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fantazia noastră în scenele ce precedă apărerea ei pe scenă, în Maria Stuart trebuie [să avem înainte-ne] pe femeia adânc umilită, cu toate astea însă pe femeia regină, care din suferințele ei mari s-a desprins la o resignațiune măreață. Wallenstein în ținuta lui are să ne arate pe acel geniu domnitor conștiu de puterea sa, care se simte deasupra capetelor comune a oamenilor și care e sigur de superioritatea sa asupra tuturor celor ce-l înconjoară. De la intuițiunea aceasta și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sânt caracteristice lipsei de talent și a rutinei. De aceea nici un op clasic care a pauzat mai multă vreme n-ar trebui să se deie fără probe preparatorii, chiar daca montarea ar fi aceeași. Însă când chiar opuri de-o compoziție măreață și de un cuprins adânc se dau ne-ntrege și lacunare în înțelesul reprezentării, atunci scena își slăbește nervul puterii sale și-și pierde influința asupra artiștilor și a publicului. Căci prin nimic nu se favoriză mai mult lipsa de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Ei s-au jurat că vor lupta fără preget pentru unirea Principatelor. Pentru ca jurământul să fie solemn și nimeni să nu-l încalce, ei au îndeplinit acest ritual colectiv la o masă de piatră de la poalele unui copac consacrat, un „măreț castan” din podgoria de lângă Iași a „fratelui” Petrache Mavrocordat. Cu acest prilej, folosind cunoscuta retorică unionistă, Alecsandri a compus un poem, intitulat chiar 25 mai 1856 : Sub acest măreț castan Noi jurăm toți în frăție Ca de azi să nu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]