2,183 matches
-
degetul. Dar n-am insistat În direcția asta prea mult. Deși am păstrat puerilismul, măcar În ceea ce privește o acțiune, organizată la exact o lună după Întâiul mai al convertirii noastre civice, de 1 iunie adică. Când, inspirați de Beuys, cel care măturase piața Karl Marx a Berlinului În timpul unei parade de 1 Mai, am scos și noi la măturat piața (Primăriei) câțiva copii ai străzii. Erau vreo zece-doisprezece, aduși de Sorin, care Începuse munca la fundația filantropică a unchiului său milionar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
acțiune, organizată la exact o lună după Întâiul mai al convertirii noastre civice, de 1 iunie adică. Când, inspirați de Beuys, cel care măturase piața Karl Marx a Berlinului În timpul unei parade de 1 Mai, am scos și noi la măturat piața (Primăriei) câțiva copii ai străzii. Erau vreo zece-doisprezece, aduși de Sorin, care Începuse munca la fundația filantropică a unchiului său milionar și avea relații În sub-lumea asta. I-am deranjat degeaba pe copii, nimeni n-a reacționat, le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Cosimo, cu sine. Frenezia muncii, solitudinea, oroarea de clopote și foc și de carnea animalelor, temperamentul său neliniștit și ciudat, respectul său religios pentru natură, singura lui divinitate. Locuia, într-adevăr, într-un mare atelier sordid ? Nu permitea să-l măture, dar nici să-l viziteze cineva ? Mânca, se spune, rareori. La ore neașteptate, când îl trezea foamea. Se întâmpla ca zile întregi să uite de mâncare. ...Vizitatoarea s-ar înspăimânta, probabil, de grădina casei, nesfârșită, crescută în dezordine. Cosimo nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
social. Sâmbăta, înainte de 1989, jucam la loto și la pronosport, aveam o speranță de câștig. Acum nu mai am unde să joc, toate jocurile de la loterie sunt scumpe și măsluite. Sunt prea bătrân ca să mă duc în străinătate și să mătur pe acolo străzile. Ce fel de societate este aceasta? încotro ne îndreptăm? Aici, în România este iadul pe pământ, oamenii au devenit triști, nu mai au nici o speranță.. Am reprodus exact cele spuse de omul acest,a care cândva, asculta
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Mai Încet, mă, că stropiți pereții și vă pun să plătiți zugrăveala!“ „Da, to’ar’șu!“ De aici urcă la etajul al doilea și se mai rățoiește puțin și pe acolo. Coboară apoi până la parter și numește doi care să măture prin fața căminului. Iarăși găsește câțiva care s-au Întins pe pat să mai doarmă și alții care se bat și se Înjură Încă de la prima oră a dimineții. „Ce aveți, mă, de Împărțit la ora-sta?“, zice Grințu În timp ce-i apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o vreme pe cei doi care se grăbesc să termine de făcut curat. Au aranjat Între timp toate cearșafurile cu ștampila L.M.F. Într-un singur teanc sub masă, au spălat ceștile, chiuveta și au Încercat să spele și geamurile. Au măturat și au spălat linoleumul. — Pătura aia de pe pat ați scuturat-o? — Da, tov pedagog! — E, atunci cărați-vă, da’ să nu vă mai prind că... - și se oprește pentru că deja a uitat ce anume i-a surprins făcând. Băieții pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și scrisori și poza nicăieri. Stai frate! Eram nervoasă și supărată pe mine pentru ignoranța asta timp de aproape o lună față de poza ta și Încercând să trag la o parte blestematul ăsta de pat uriaș și greu pentru a mătura de acolo poza ta (eventual cu alte lucruri nesemnificative, am alunecat și m-am lovit gura și mai ales dintele din față - acela de formă de iepure În colțul patului. Și așa fui pedepsită. Îndurare! De altfel milioane de vești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu cred că vom avea probleme. Puse pachetul de o parte și se întinse pe spate. Ei, ce părere ai? — Cred că ești nebun, spuse Phoebe, chicotind de bucurie. Acceptând invitația din ochii lui, se ridică și îngenunchie peste el, măturându-i fața cu părul. Și nu cred că ar trebui să fac asta. Dar a făcut-o. Roddy adormi curând după aceea. Dormea pe o parte, cu fața spre perete, ocupând trei sferturi din pat. Phoebe moțăi cu intermitență, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vineri-dimineața, o să-l rănesc, o să-l rănesc adânc. Aveam o viziune de o intensitate halucinogenă, izvorâtă pe jumătate din imaginație și pe jumătate din amintirea îndepărtată a unui film alb-negru, fără titlu, probabil american: un bărbat într-un oraș aglomerat măturat de vânt în primele ore ale dimineții, cumpărând un ziar de la vânzătorul din colțul străzii, luându-l cu el într-o cafenea și dând nerăbdător paginile pentru a ajunge la una anume, în timp ce înfulecă un sandvici în fața tejghelei și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Stăteau pe terasa reședinței Winshaw Towers, care dădea spre peluzele de gazon, spre grădini, spre micul lac și spre splendida întindere mlăștinoasă de dincolo de ea. După furtuna ieșise strălucitor soarele, deși peste tot erau copaci doborâți, țigle căzute și resturi măturate de vânt ca dovadă a efectelor sale. Era aproape miezul zilei; sfârșitul unei lungi și istovitoare dimineți în timpul căreia păreau să nu fi făcut altceva decât să dea declarații polițistului care mișunase prin casă de când Pheobe se dusese în sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mă pun la adăpost pe o străduță superbă, cu case scunde pe care crește mușchi - Via Sicilia. A doua mea burtă crește mai repede decât prima, se definește curajoasă, iese în lume împingând obraznic aerul călduț și blând, vânticelul care mătură străduțele insulei, iasomia și lămâile. Nici acum nu mă gândesc la scris. Am impresia că deja cineva mult mai mare scrie cu mine, cu tot corpul meu, o poveste mult mai puternică, de carne și sânge. O poveste al cărei
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
la lopată și să degajeze curtea de omătul și noroiul depuse peste tot încă de la Intrarea Maicii Domnului, când a căzut prima zăpadă din iarna asta. Pe la prânz, nemulțumit de rezultat, a mai pus și trei femei de serviciu să măture și să dea cu nisip. Supuse și muncitoare, femeile au făcut în sfârșit curat. Pe la patru fără un sfert, domnul ministru, care nu a uitat cum să vorbească cu poporul, le-a trimis cu covorul roșu, să-l întindă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ce erau sub formă de semicerc. Roata era purtată de doi boi ce se învârteau în jurul unui par din lemn. Iazul nu a durat cât lumea pentru că a fost rupt de ape de două ori, iar a treia oară a măturat tot ce a găsit în cale fără să facă victime omenești. Când Tonu se certa cu Rarița lui se încingea câte o horă în ogradă de se făcea o larmă de toată pomina. Toții copiii se agățau cu mâinile de
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
grijă lui Dumitru tot timpul cât s-a aflat în armată. Tița a rămas în continuare în gazdă la Stelian. Aici, la Stelian, mai stătea în gazdă și Costache al lui Ion Popescu din Roșcoaia, care și el lucra la măturat străzile ca și Tița și, cum amândoi erau tineri, s-au cuplat și l-au zămislit pe Ghiorghiță. Când l-a născut Tița pe Gheorghiță, Dumitru era în armată. După o lună de la naștere, Tița l-a luat pe Gheorghiță
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
o grămadă care se pune-n mișcare. Dacă ești sus În tribună, cu un binoclu, Îi vezi doar cum se reped Înainte, apoi se pornește clopotul și ai senzația că sună o mie de ani, după care Îi vezi cum mătură ca o furtună turnanta. În ce mă privea nimic nu se compara cu asta. Dar Într-o zi, În vestiar, În timp ce se schimba În hainele de oraș, bătrânul mi-a zis: — Chestiile astea nu-s cai, Joe. La Paris, gloabele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
apoi procesiunea se destrămă. Matadorii se duseră Înspre barrera și-și schimbară mantiile grele cu capele mai ușoare, de luptă. Catârii ieșiră. Picadorii galopară cu smucituri În jurul ringului și doi dintre ei ieșiră pe aceeași poartă pe care intraseră. Servanții măturară nisipul, nivelându-l. Manuel bău un pahar cu apă turnat de unul din delegații lui Retana, care În seara asta Îi era manager și purtător de spadă. Hernandez se-ntoarse după ce vorbise cu managerul său. — Ai braț bun, puștiule, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe mine. Dar eu Îl păcălesc Întruna cu capa.“ Scutură capa În fața taurului. Uite-l cum vine. Păși Într-o parte. „A trecut groaznic de-aproape. Nu trebuie să lucrez așa de aproape.“ Marginea capei era udă de sânge, de când măturase spinarea taurului. „Gata, ultima.“ Față-n față cu taurul, după ce se Întorsese cu el de fiecare dată, Manuel Îi oferi capa pe care o ținea cu ambele mâini. Taurul Îl privi. Pândindu-l, cu capul lăsat, taurul Îl privea, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
privi. Se aplecă pe spate, insultându-l și scuturând materialul Întins. Taurul văzu muleta. În lumina reflectoarelor, era o pată stacojie strălucitoare. Își lipi picioarele. Vine. Ssuuuușșș! Manuel se-ntoarse și ridică muleta, care trecu peste coarnele taurului și-i mătură spatele larg de la cap până la coadă. Taurul trecu mai departe, purtat de inerția atacului. Manuel nu se mișcase din loc. La sfârșitul pasei, taurul se-ntoarse, ca o pisică ce-ți sare-n față de după colț, și fu din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
poate să ghicească omul niciodată ce gândești. De ce privești aiurea când vorbesc cu tine? Și asta o faci doar când te afli în fața mea. Așa mă uit eu, domn’ sărjănt! Cum se răspunde superiorului, soldat? Ia să aud, că altfel mătur tot câmpul ista cu tine! Toader Toaibă a rămas tăcut, clipind des, ca și cum l-ar fi sâcâit o muscă. Și-a adunat gândurile. În cele din urmă, îndreptându-și din încheieturi făptura voinică, a rămas într-o poziție de „drepți
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
venit aici „pentru specializare”, cum li s-a spus. De fiecare dată când vorbea colonelul, îl asculta cu toată atenția, gândind: „uite cum poate să vorbească un colonel care - nu fie de deochi - îi ditai comandantul! Dacă ar vrea, ar mătura chiar în clipa asta toată curtea cu noi. Dar nuu! Nu face el asta... N-a făcut-o niciodată. Nu ca înțărcatul ista de sărjănt. Aista are inimă de câine. Ce spun eu câine? Câinele încă are suflet și dacă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Toadere! Nu iei binoclul de la ochi decât atunci când cazi de oboseală. Locul ți-l va lua Trestie. Restul se odihnesc. Orice mișcare mi-o raportezi! Toaibă și-a ales un loc potrivit și, cu binoclul la ochi, a început să măture toată zona ce o putea cuprinde, insistând asupra râpei de jos până sus. Clipele treceau cu mers de melc. O sclipire scurtă de pe creasta ponorâturii l-a pus în gardă: „Acolo este ceva. Din văzduh nu are ce străluci”. A
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
remobilez memoria; caut să refac din fragmente de case, căprioara sau mamutul care au dispărut. Dar ce să mai refaci cînd n-a mai rămas nimic? S-aude vîntul pustiitor din Întinsul stepei lui Gogol, se aud serile de la Dikanka măturate de un crivăț necunoscut venit nu din geografie... Europa Înspăimîntată la marginile acestui ocean În extensie fotografiile lui Stalin... - „Nu, Ana, nu a venit timpul nostru... Acum Începe ceasul scufundării În Întuneric. CÎmpia aceea vastă, comuna, casa cu pridvorul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mă trezii, totul se șterse, parcă nu fusese, fața nu i se mai văzu, vocea mătușii dispăru cu bucătăria, cu plăcintele ei, parcă nici nu se ivise. Doamna Pavel (era duminică pe la orele 9) se auzea cîntînd În curte, probabil mătura asfaltul, ca În ajun, cînta cu patos, melodia se Încîlcea, n-are a face, totul erau cuvintele dar nu se prea Înțelegeau, În timp ce domnul Pavel, aflat la baie, se bărbierea, Îngîndurat de vremurile ce vin. - Ce vremuri să mai vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
vădit interes, căci se dezvelea o lume la care ei, ca oameni de oraș, nu avuseseră acces direct niciodată, astfel că sumedenie de fapte sau Împrejurări mărunte, povestite de Învățător, căpătau pentru ei un conținut fabulos. La ora aceea Lung mătura cu lunga lui legătură de nuiele drumul din fața casei, și podețul de peste șanțul din dreptul porții. Se Întîmplă tocmai atunci să treacă primarul, un om bine făcut, la vreo treizeci de ani, cu șapcă trasă pînă la mijlocul frunții: - E! cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de nuiele drumul din fața casei, și podețul de peste șanțul din dreptul porții. Se Întîmplă tocmai atunci să treacă primarul, un om bine făcut, la vreo treizeci de ani, cu șapcă trasă pînă la mijlocul frunții: - E! cum e? Îl Întrebă văzîndu-l măturînd cu zel. Lung se opri din mica gospodărire: - Cum să fie? Bine. - Vezi? cînd te ții de treabă, așa e. Era, În gîndul primarului, o aluzie la arestarea de altădată, Întîmplată cu ani În urmă, primarul era nou, de cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]