13,923 matches
-
individual, Și nu ca un întreg. Entitatea, ca un tot unitar, cuprinde Și alte active Și datorii, omise într-o evaluare element cu element. Este cazul, așa cum am mai precizat anterior, fondului comercial generat intern, al competențelor personalului, al echipei manageriale etc. Însă, până în prezent, nu s-a găsit un consens pentru acceptarea unei anumite metode de evaluare a acestor elemente analizate individual, ele putând fi luate în considerare doar într-o evaluare a entității ca întreg. Utilizatorii informației contabile Utilizatorii
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
sectorul industrial în care operează entitatea. De exemplu, investiția în sectorul construcțiilor este mai riscantă decât investiția în comerț. Rata de risc specifică entității ia în considerare factori precum ciclicitatea, mediul competitiv în care entitatea operează, mărimea entității, componența echipei manageriale, concentrarea clienților etc. Rata riscului evaluării ia în considerare riscul ca estimările realizate de evaluator în scopul determinării ratei de actualizare să nu fie influențate de toți factorii interni Și externi specifici entității. Conform acestei relații, rentabilitatea unei acțiuni va
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
care formează capitalul propriu, precum: acțiunile preferențiale, acțiunile obișnuite, profiturile acumulate. Rațiunea pentru care se consideră un cost Și pentru capitalul provenit din profiturile acumulate este principiul costului de oportunitate. Câștigurile entității rămase disponibile după plata impozitelor aparțin acționarilor. Echipa managerială poate, fie să plătească această sumă sub formă de dividende, fie să acumuleze profiturile Și să le reinvestească în afacere. Dacă echipa managerială decide să rețină aceste câștiguri, apare un cost de oportunitate - acționarii ar fi putut reține aceste sume
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
profiturile acumulate este principiul costului de oportunitate. Câștigurile entității rămase disponibile după plata impozitelor aparțin acționarilor. Echipa managerială poate, fie să plătească această sumă sub formă de dividende, fie să acumuleze profiturile Și să le reinvestească în afacere. Dacă echipa managerială decide să rețină aceste câștiguri, apare un cost de oportunitate - acționarii ar fi putut reține aceste sume sub formă de dividende Și le-ar fi putut investi în alte acțiuni, în obligațiuni, în imobiliare, sau în orice altceva. Astfel, entitatea
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
poate reinvesti profiturile acumulate în așa fel încât să obțină cel puțin rentabilitatea cerută de investitori, atunci ar trebui să plătească aceste fonduri acționarilor Și să îi lase pe aceștia să investească direct în alte plasamente mai rentabile. În măsura în care echipa managerială reține aceste fonduri Și le reinvestește în așa fel încât să obțină o rată a rentabilității mai mică decât cea cerută de investitori, prețul curent al acțiunii pe piață va scădea. În timp ce acțiunile preferențiale au costuri ușor determinabile, nu este
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
ordin sociologic care afectează mecanismele și rezultatele activităților școlare. Problema conducerii instituțiilor școlare nu este mai niciodată abordată uzând de ultimele rezultate ale sociologiei organizaționale (prin analiza instituțională), ci, în cel mai bun caz, apelând la formule prăfuite ale sociologiei manageriale, iar în cel mai rău, la un registru total oportunist, precum în cazul dezbaterii dintre cei care susțin că școala trebuie condusă de profesori și cei care consideră necesară angajarea de manageri școlari specializați. Pe de altă parte, foarte rar
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
putem alătura contradicții mai puțin ample, dar în aceeași măsură simptomatice între specializări, între cei cu diplome obținute în străinătate și autohtonii care au trudit la construcția instituțională actuală (vezi polemica din paginile revistei 22 din decembrie 2005), între perspectiva managerială și cea „autonomistă” a guvernării universităților, între „elitiștii” orientați către atingerea de performanțe academice și „vocaționaliștii” preocupați mai mult de satisfacerea nevoilor de calificări și competențe ale beneficiarilor. Toate antinomiile enumerate anunță mutații importante în instituțiile de producere a elitei
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
al cercetării și al tehnologiei și de întărire a statelor naționale. Au fost decenii de progres lent al cifrelor de școlarizare, universitățile rămânând în întreaga perioadă instituții rezervate în primul rând tinerilor din clasa mijlocie, care după absolvire ocupau poziții manageriale și de expertiză de tipul white collar. Potrivit lui Day (2001), rata de cuprindere în învățământul superior a grupelor de vârstă corespunzătoare nu a depășit 5% pentru statele europene avansate din perioada respectivă. Cele două războaie mondiale nu au făcut decât
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
unor mari presiuni economice din partea statului, care a renunțat la idealul învățământului superior universal de stat. Peste tot bugetele au fost reduse, au fost desființate departamente, iar asupra administrațiilor s-au făcut presiuni pentru a adopta modalități de conducere mai manageriale. În Franța, Germania, dar și în alte țări europene occidentale s-a încercat rezolvarea a două dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă sistemele de învățământ european: unificarea diverselor institute de învățământ superior, mai ales a universităților și
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
mistificată cu privire la natura relațiilor lor sociale. Aceasta se realizează în societățile avansate prin: - procese de socializare diferențiată a copiilor din diferite clase sociale; - raționalizări propuse de instituții și câmpuri despre propriile procese (ideologia artei pentru artă în câmpul artistic, discursul managerial în spațiul organizațional, ideologia iubirii romantice în grupul conjugal); - o continuă muncă de eufemizare a autocenzurii inconștiente prin care indivizii adaptează comunicările la structurile câmpului căruia i se adresează. Impunerea prin violență simbolică menține și întărește raporturile de forță care
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
strategic actual: • individ; • alte organizații decât firme mari; • alte zone decât Statele Unite. Din punctul de vedere al unui individ, explicarea caracteristicilor esențiale ale activității lui implică o discuție despre valorile care îl ghidează sau despre filosofia sa de viață. Orientarea managerială la nivel individual apare dacă se face o legătură între claritatea „profesiunii de credință” sau crezul personal și eficiența acțiunii proprii manifestată în cele mai diverse forme. Astfel s-a ajuns la conceptul de misiune personală, cu o raportare explicită
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
și eficiența acțiunii proprii manifestată în cele mai diverse forme. Astfel s-a ajuns la conceptul de misiune personală, cu o raportare explicită la un set de principii călăuzitoare, proprii unui individ. O aprofundare a acestei abordări cu evidente implicații manageriale este realizată de Stephen Covey (1994, 2001), considerat un Socrate al managementului american pentru înțelepciunea degajată din abordările sale ghidate de principii. Acesta consideră misiunea personală ca fiind echivalentul Constituției unui stat în orientarea tuturor deciziilor, chiar și a celor
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
va sugera imediat faptul că ele au fost scrise sub presiunea unei condiționări formale și, în consecință, sunt confecționate fără a se apropia de punctele de interes recomandate de teoreticienii managementului. Dacă declararea misiunii se dovedește a fi un instrument managerial la modă, iar numărul utilizatorilor este în creștere chiar fără a fi dovedită cu claritate o contribuție de necontestat la succesul unei strategii, atunci este firesc să apară și numeroase cărți, articole, broșuri, ca și autorii și consultanții aferenți, cu
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
și realitate" Dacă exprimarea misiunii a devenit o realitate ușor de constatat, atunci este necesar să se discute despre utilitatea sa în demersul strategic al unei organizații (Desreumaux, 1993). În mod paradoxal, raportat la rapida difuzare a declarației ca instrument managerial în anii ’70 și ’80, atenția care i s-a acordat din punctul de vedere al studiului analitic a fost neașteptat de redusă (Halal, 1984) și în deceniile următoare lucrurile nu s-au schimbat semnificativ. Explicația ar fi că discuția
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
altele. În acest caz, se pare că există o convergență a rezultatelor, în sensul că declararea misiunii apare pe prima poziție, chiar dacă procentajele sau scorurile sunt diferite. De exemplu, Rigby (1994) arată că expunerea misiunii este cel mai răspândit instrument managerial folosit de cvasitotalitatea (94%) managerilor ce utilizează un instrumentar de management strategic. Dincolo de rezultatele unor studii prin care se constată difuzarea utilizării misiunii, semnele de întrebare privind rezultatele acestui instrument persistă. În anii 1996-1997 doi universitari canadieni, Cristopher. K. Bart
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
mai rapidă este evidentă în cazul firmelor private, medii sau mari, în special cu participare străină. Marile firme care au fost în proprietatea statului și-au modernizat declarația misiunii pentru a arăta că a avut loc o schimbare de stil managerial și de strategie. Chiar și organizațiile publice își redactează o declarație a misiunii, deși este evidentă natura activității lor datorită tipului de organizație sau istoriei lor. Se remarcă însă și redefiniri ale misiunii organizațiilor - de exemplu, ale celor de servicii
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
îl va orienta în orice activitate. Chiar dacă pare nerealist, utilizarea unei declarații clare pare mai probabil să însuflețească o organizație mică și tânără decât una mare care a trecut de-a lungul anilor, fără efecte semnificative, prin valurile unor mode manageriale. O documentare sumară în domeniu ar putea avea efecte benefice asupra performanțelor, chiar și numai prin mici corecții aplicate subsistemelor organizaționale, corecții prin care să se țină seama de concluzii ca acelea ale studiilor citate anterior. 2.2. Ghid de
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
geografică de producție are un șomaj ridicat; - dezvoltarea serviciilor și a turismului balnear; • sociocultural: - credința populației locale că apa din zonă are efecte curative miraculoase. 4.Factorii-cheie selectați sunt cei notați cu *. Selecția lor a fost făcută cu participarea echipei manageriale a firmei și a unei echipe de consultanți externi. S-a folosit o tehnică de scalare și punctare ponderată a factorilor, apoi s-au sintetizat rezultatele individuale. 5.Pentru factorii listați, se realizează o apreciere calitativă a impactului lor. Aspectele
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
se asociază în principal macroeconomiei, în timp ce în al doilea caz s-ar putea afirma că există o înrudire mai puternică cu microeconomia. Diferențierea poate fi sesizată chiar și la nivelul instrumentarului matematic utilizat de teoreticieni. Dacă se preferă o tratare managerială calitativă, adică o abordare relativ intuitivă, dar fără o fundamentare prea riguroasă, atunci diferențele se estompează. 4.1.2.Modelul Porter cu cinci „forțe”tc "4.1.2. Modelul Porter cu cinci „forțe”" Modelul ales ca instrument de analiză este
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
modelul în 1980 și 1985 și explică într-un limbaj relativ accesibil pentru manageri niște corelații cunoscute din economia industrială, cu exemplificări punctuale legate de un produs, o industrie sau o firmă, ceea ce asigură senzația de înțelegere rapidă a fenomenelor manageriale și economice. Cărțile și, de fapt, modelele și explicațiile sale au generat numerose analize critice, dar și prelucrări realizate de alți autori. În mod evident, principalii reprezentanți ai taberelor pro și contra sunt localizați în SUA. Deși modelul a devenit
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
elemente, care pot conține subactivitățile din figura 5.2: • tehnologia; • concepția produsului; • fabricația; • marketingul; • distribuția; • service-ul. Figura 5.2 Preluând în mod creator aceste preocupări și realizări existente în anii ’80, Porter le sistematizează într-un instrument de uz managerial pe care îl numește lanț al valorii. Denumirea subliniază faptul că procesul de producție este descompus într-un set de activități relevante din punctul de vedere al valorii create, valoare pentru care clientul e dispus să plătească. Acestea se raportează
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
firmei sunt înregistrate și reprezintă un punct forte al acesteia. Pentru a păstra o prezență fizică mai constantă pe piață, firma și-a constituit un sistem de transport propriu ce permite o livrare și o aprovizionare flexibile și rapide. Infrastructura managerială este remarcabilă prin viteza de adaptare la semnalele pieței și sistemul de valori asociat culturii organizaționale. Structura organizațională este plată și se utilizează un sistem clar de obiective căruia îi este asociat sistemul de recompense. Chiar și top-managementul firmei păstrează
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
și investiții în CD (cercetare-dezvoltare); • pe măsură ce vor apărea concurenți ai produselor proprii, firma va începe să caute și avantaje de cost. Se poate observa din exemplul folosit că acest tip de analiză este redat într-o manieră concentrată de uz managerial și la nivelul „manualelor pragmatice”, chiar dacă în realitate analiza e deosebit de complicată și de laboriosă. Probleme-întrebări și teme de discuțietc "Probleme‑întrebări și teme de discuție" 1. Alegeți un proces de producție asociat unui produs relativ simplu, cu puține operații
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
explicate doar prin existența și acțiunile unui decident rațional unic. Pe de altă parte, toate organizațiile, inclusiv firmele, trec printr-un proces de democratizare, care se concretizează în implicarea în activitățile lor a unui număr sporit de categorii interesate. Abordările manageriale moderne presupun că performanțele organizației se îmbunătățesc dacă misiunea și obiectivele sale sunt înțelese de stakeholder-i și, în consecință, aceștia pot contribui la atingerea lor. În acest moment se discută mai mult despre management strategic decât despre planificare strategică, în
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
a fost deja analizată indirect, când s-a discutat, de exemplu, despre mediul înconjurător concurențial. Evident că se mai pot discuta numeroase aspecte despre comportamentul acestora, cu implicații asupra performanței organizației, iar perspectivele științifice sunt și de altă natură decât managerială. Un loc deosebit în teoriile actuale, cu o legătură imediată în managementul strategic al firmei, îl dețin acționarii și managerii. Se consideră că aceștia au rolul cel mai important, pentru că au puterea cea mai mare și sunt cei mai interesați
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]