2,194 matches
-
în monarhia constituțională, înrolându-se în partide precum cel Constituțional Democratic (Kadeții). Socialiștii Revoluționari (Eserii), inspirându-se din tradițiile narodniciste, luptau pentru împărțirea pământului celor care îl lucrau de fapt —țăranii. Alt partid radical era cel al Social-Democraților, exponenți ai marxismului în Rusia. Bucurându-se de sprijinul intelectualilor radicali și al clasei muncitoare orășenești, social-democrații luptau pentru reforme sociale și economice radicale. În 1903, PSDMR s-a rupt în două facțiuni - menșevicii, sau moderații, și bolșevicii, sau radicalii. Meșevicii credeau că
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
Sârb. În acest timp Milošević s-a opus public naționalismului; el n-a permis publicarea unei cărți scrisă de Slobodan Jovanovic, un distins istoric sârb, profesor de drept și naționalist convins al primei jumătăți al secolului 20. Milošević a sustinut marxismul în școli și i-a criticat pe tinerii din Belgrad pentru slabă lor prestație de Ziua Tineretului Comunist, susținând că absența lor „dezonorează” muncă și caracterul lui Tito. Milošević a ajuns în aprilie 1987 în fruntea forțelor politice sârbe. Susținerile
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
Bibliotecii Naționale a Rusiei între 1926-1930 și al Institutului Iafetic al Academiei de Științe din 1921 până la moartea sa. A fost ales vicepreședinte al Academiei Sovietice de Științe în 1930. În faimosul lui atac împotriva lui Marr, Stalin scrie, în "Marxismul și problemele lingvisticii" (1950): "N. I. Marr a introdus în lingvistică o formulă incorectă și nemarxistă cu privire la '"caracterul de clasă" al limbii și a intrat într-o încurcătură și a pus lingvistica într-o încurcătură. Lingvistica sovietică nu poate avansa bazându
Nicolai Iakovlevici Marr () [Corola-website/Science/300516_a_301845]
-
Politici Economice (NEP). A fost considerat ca principalul teoretician al Partidului bolsevic supranumit de Lenin si Rasfatatul Partidului . Unii istorici consideră că Lenin a avut dreptate în testamentul său cu remarca potrivit căreia Buharin nu a înțeles niciodată pe deplin marxismul și dialectica. După moartea lui Lenin, Buharin a devenit în 1924 membru plin al Biroului Politic al CC al PCUS și în 1926 președinte al Internaționalei Comuniste (Comintern). După 1923, Buharin, perceput atunci ca șef al aripii de dreapta a
Nikolai Ivanovici Buharin () [Corola-website/Science/298543_a_299872]
-
de greve generale care cereau votul universal. În acest moment, "Internaționala a II-a", (cunoscută ca "Internaționala Socialistă"), a părut o organizație unită, ai cărei membri se înmulțeau după fiecare sufragiu din țările avansate. Karl Kautsky, poreclit și "Papa al Marxismului", a fost cel mai radical membru. El a ocupat funcția foarte importantă de editor al influentului "Die Neue Zeit" (Timpuri Noi), ziarul de teorie politică al foarte marelui Partid Social Democrat din Germania (SPD) - cel mai important partid al Internaționalei
Comintern () [Corola-website/Science/298582_a_299911]
-
constrângere, Bakunin consideră că statul nu are nicio legitimare pentru existența sa. Chiar dacă acțiunea statului poate apărea ca având scopul urmăririi unui bine public, acest bine public se transformă în ceva rău, deoarece este impus și, deci, contravine libertății individului. Marxismul, ca doctrină de stânga, împrumută o parte din ideile anarhiste despre stat. Karl Marx accentuează ideea anarhiștilor conform căreia statul este un instrument de lupta de clasă, el reprezentând interesele clasei aflate la guvernare și nu interesele cetățenilor, în schimb
Stat () [Corola-website/Science/298597_a_299926]
-
la guvernare și nu interesele cetățenilor, în schimb trece în umbră ideea acestora despre libertatea absolută a indivizilor. Doctrina marxistă susținea nevoia implicării statului în acțiuni care să compenseze lipsa de resurse a celor defavorizați, prin redistribuire veniturilor. Spre deosebire de anarhism, marxismul proclama necesitatea existenței statului, dar cu o transformarea acestuia din reprezentant al unei minorități, adică a celor privilegiați, în reprezentant al majorității defavorizate și lipsite de resurse. Toate acestea fiind necesare pentru a putea îndeplini un ideal al indivizilor, conform
Stat () [Corola-website/Science/298597_a_299926]
-
proclama necesitatea existenței statului, dar cu o transformarea acestuia din reprezentant al unei minorități, adică a celor privilegiați, în reprezentant al majorității defavorizate și lipsite de resurse. Toate acestea fiind necesare pentru a putea îndeplini un ideal al indivizilor, conform marxismului, și anume egalitatea pe toate planurile: politică, juridică, socială, economică. Social-democrația ca doctrină reprezintă o evoluție a teoriilor de stânga din secolul al XIX-lea. Diferența majoră dintre teoriile social-democrate și, bunăoară, cele marxiste în ceea ce privește imaginarea statului, rezidă din eliminarea
Stat () [Corola-website/Science/298597_a_299926]
-
scriitorului. Disidența ortodoxă s-a manifestat în primul rând prin predicile ținute de părintele Calciu-Dumitreasa în Biserica Radu Vodă din București. Adresate mai ales tineretului, ele ocoleau politica pentru a se concentra cu precădere asupra raportului dintre ateism, credință și marxism. Regimul le-a socotit însă suficient de periculoase pentru a-l condamna pe autorul lor, care petrecuse deja 16 ani în închisoare (1948-1964) la încă zece. O disidență muncitorească a fost înființarea unui sindicat liber, SLMOR (Sindicatul Liber al Oamenilor
Republica Socialistă România () [Corola-website/Science/298591_a_299920]
-
unui șef. Au existat și cuiburi de doamne sau domnișoare denumite „cetățui”. Aidoma altor mișcări europene fascistoide contemporane, ML era fulminant-antisemită și susținea teza existenței unei „agresiuni rabinice împotriva lumii creștine”, care ar fi luat forme precum: francmasoneria, freudianismul, ateismul, marxismul, bolșevismul, războiul civil din Spania. Scopul acestor idei a fost subminarea societății și a națiunii. Corneliu Codreanu se declarase adept fidel al politicii lui Hitler. Membrii ML purtau uniforme asemănătoare cu cele militare, de culoare verde, ca simbol al reînnoirii
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]
-
produselor, abolirea banilor, cetățenii trebuiau să facă doar o muncă plăcută pentru binele comun, și care să le lase timp pentru a se cultiva într-un domeniu artistic sau științific. Exemplul clasic îl constituie cartea lui Edward Bellamy "Privind înapoi". Marxismul a atacat în modul cel mai dur cu putință asemenea utopii economice. Utopiile pot avea diferite orientări ideologice; de exemplu cartea lui Robert Heinlein "Luna este o amantă dură", prezintă o utopie individualistă și libertariană. Utopille capitaliste se bazează pe
Utopie () [Corola-website/Science/299134_a_300463]
-
activitățile teroriste. Vladimir Ilici Ulianov a fost cel mai priceput om politic al revoluționarilor socialiști. În ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, el s-a luptat cu tinerii radicali să-i îndepărteze de populism și să-i îndrepte către marxism. Exilat din 1895 până în 1899 în Siberia, unde și-a luat supranumele de Lenin, (se pare că de la râul Lena), a fost principalul tactician printre organizatorii luptei Partidului Social Democrat al Muncii. În decembrie 1900, a fondat ziarul "Iskra - Scânteia
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
tacticile revoluționare stricte. Concepția lui Lenin despre partidul revoluționar al muncitorilor și țăranilor era mai apropiată de mișcarea "Voința Poporului" și de gândirea revoluționară a lui Tkacev, decât de cea a lui Karl Marx și a lui Friedrich Engels, teoreticienii marxismului. Tinerii bolșevici, precum erau Stalin și Buharin, îl considerau pe Lenin conducătorul lor de drept. La cumpăna secolelor, Rusia a căpătat libertate de mișcare în Asia datorită alianței cu Franța, ca și datorită tot mai marii rivalități dintre Anglia și
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
În limbajul zilelor noastre, un partid comunist este un partid politic care promovează comunismul, o interpretare specială a filozofiei sociopolitice a marxismului a gânditorului și liderului bolșevic Vladimir Ilici Lenin. Partidele comuniste din zilele noastre pot uneori să nu folosească în mod oficial termenul "comunist" pentru a se autodenumi. Chiar dacă fac asta, însă, nu toate partidele comuniste urmează interpretările stricte ale uneia
Partid comunist () [Corola-website/Science/299810_a_301139]
-
în favoarea capitalismului și a societății de consum, o poziție pe care partidul chinez o respinge cu hotărâre. Adoptarea de către Partidul Comunist Vietnamez a așa numitei "doi moi", politică asemănătoare cu cea chineză, a dus la critici puternice similare. În Coreea de Nord, marxismul a fost înlocuit în mod oficial de ideologia Ideilor Ciuce. În 2002, Coreea de Nord a început un experiment economic asemănător cu cel chinezesc în Regiunea economică Kaesŏng. Câteva alte regiuni, așa cum este Sinŭiju la granița cu China, au fost desemnate ca
Partid comunist () [Corola-website/Science/299810_a_301139]
-
trecut, comuniștii au sprijinit necondiționat Uniunea Sovietică și marxism-leninismul, în vreme ce socialiștii aderau la doctrina marxistă respingând leninismul. Ruptura dintre socialiști și comuniști s-a adâncit în continuu, fiecare dezvoltându-și propria filozofie. Cele mai importante curente social democrate au abandonat marxismul până pe la jumătatea secolului trecut. Troțkismul și alte câteva ramuri autoproclamate marxist-revoluționare au afirmat că partidele comuniste influențate de sovietici, sub influența stalinismului, s-au depărtat de poziția originală marxist-leninistă în aceeași perioadă. Prin contrast, antirevizioniștii, care se autoproclamau, de
Partid comunist () [Corola-website/Science/299810_a_301139]
-
modelelor comportamentale. După război, Merleau-Ponty se alătură grupului din jurul lui Jean-Paul Sartre și Simone de Beauvoir, cu care înființează revista de filozofie ""Les Temps modernes"", el deținând funcția de editor al paginilor politice. În 1952, în urma unor divergențe în evaluarea marxismului și a perspectivelor angajării sociale a intelectualilor, părăsește revista și se îndepărtează tot mai mult de Sartre. În confruntarea cu marxismul, Merleau-Ponty - spre deosebire de Sartre - accentuează că libertatea este totdeauna îngrădită prin însăși structura ființei umane, teză apropiată de pozițiile lui
Maurice Merleau-Ponty () [Corola-website/Science/299291_a_300620]
-
filozofie ""Les Temps modernes"", el deținând funcția de editor al paginilor politice. În 1952, în urma unor divergențe în evaluarea marxismului și a perspectivelor angajării sociale a intelectualilor, părăsește revista și se îndepărtează tot mai mult de Sartre. În confruntarea cu marxismul, Merleau-Ponty - spre deosebire de Sartre - accentuează că libertatea este totdeauna îngrădită prin însăși structura ființei umane, teză apropiată de pozițiile lui Martin Heidegger. Apariția în 1955 a cărții sale ""Les Aventures de la dialectique"" ("Aventurile dialecticii"), în care face o critică pertinentă a
Maurice Merleau-Ponty () [Corola-website/Science/299291_a_300620]
-
trebuie să se desprindă de principiile moștenite de la pământul strămoșesc. Ceea ce trebuia realizat era o anumită sinteză care să poată să conțină amândouă principiile. » Ideologic, frații Dostoievski întemeiează, împreună cu Strahov și Grigoriev "pocivennicestvo" ("почвенничество"), o mișcare ce se opune radicalismului, marxismului și nihilismului și care militează pentru răspândirea educației și a alfabetizării în rândul țăranilor și pentru identificarea unei direcții naționale. « Suntem convinși că, în sfârșit, suntem o națiune separată, originală în cel mai adevărat sens al cuvântului, și că sarcina
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
și executive ale conducerii elevilor. După terminarea studiilor liceale a intrat la Universitatea Harvard. În timpul verilor cât a fost student, Roberts a lucrat ca sezonier în industria siderurgică pentru a ajuta la plata studiilor sale universitare. Unul din eseurile sale, "Marxism și bolșevism: teorie și practică" (în engleză, "Marxism and Bolshevism: Theory and Practice") a primit premiul William Scott Ferguson. A terminat în 1976, obținând o diplomă de bachelor cu mențiunea specială Summa cum laude. A continuat studiile sale la Școala
John G. Roberts, Jr. () [Corola-website/Science/299394_a_300723]
-
liceale a intrat la Universitatea Harvard. În timpul verilor cât a fost student, Roberts a lucrat ca sezonier în industria siderurgică pentru a ajuta la plata studiilor sale universitare. Unul din eseurile sale, "Marxism și bolșevism: teorie și practică" (în engleză, "Marxism and Bolshevism: Theory and Practice") a primit premiul William Scott Ferguson. A terminat în 1976, obținând o diplomă de bachelor cu mențiunea specială Summa cum laude. A continuat studiile sale la Școala de Drept Harvard (în engleză, Harvard Law School
John G. Roberts, Jr. () [Corola-website/Science/299394_a_300723]
-
evenimentele economice, pentru a evita tendințele greșite. În decursul industrializării și a agravării diferențelor sociale asociate cu aceasta, s-au amplificat în orașe întrebările economiștilor despre împărțirea câștigurilor și au devenit un subiect de discuție interesant. Au apărut socialismul și marxismul. Aceste curente au accentuat nevoia de a regulariza operațiunile economice și au cerut colectivizarea mijloacelor de producție. Reprezentanții cei mai importanți ai acestui curent au fost: Robert Owen, Charles Fourier și Karl Marx. În același timp alți oameni de știință
Macroeconomie () [Corola-website/Science/299416_a_300745]
-
care au facut apel - mai mult sau mai puțin întemeiat - toate mișcările și statele comuniste: Că vor sau nu, că știu sau nu, toți oamenii de pe întreg pamîntul sînt astăzi, într-o anumită măsură, moștenitori ai lui Marx și ai marxismului... Nu există niciun precedent al unui astfel de eveniment. În întreaga istorie a omenirii...un astfel de eveniment (să repetăm: acela al unui discurs de formă filozofico-științifică care caută a se rupe de mit, de religie și de mistica naționalistă
Jacques Derrida () [Corola-website/Science/298880_a_300209]
-
intențiile spirituale ale lui Dostoievski, decât la considerații de ordin politico-social. Wittgenstein ar fi spus chiar că "revoluția este un proces treptat" și că "Lenin s-a așezat la volanul unui automobil scăpat de sub control". Adesea făcea comentarii neplăcute la adresa marxismului. Wittgenstein este genul de filosof pe care nu îl înțelegi doar din cărțile sale, ci trebuie să vezi cum a trăit. El avea o manie a exactității, astfel că scria foarte puțin, iritandu-l și pe Russell care i-a
Ludwig Wittgenstein () [Corola-website/Science/297773_a_299102]
-
la nivel internațional, să cucerească puterea politică și, în această fază de dictatură a proletariatului, să realizeze desființarea claselor sociale, ceea ce, într-o fază superioară, va duce de la sine la dispariția statului și la întemeierea societății comuniste. Doctrina marxistă sau Marxismul reprezintă ansamblul concepțiilor politice, filozofice și sociale ale lui Karl Marx, Friedrich Engels și ale continuatorilor lor. Marxismul se bazează pe materialism și pe socialism, el este în același timp teorie și program al mișcărilor muncitorești organizate. Pentru marxiști, materialismul
Karl Marx () [Corola-website/Science/297774_a_299103]