2,571 matches
-
ca Brigit. —N-am de gând să răspund la chestia asta. Brigit zice că te duci la un centru de dezintoxicare, a continuat el ceva mai temperat. Cred că e o idee grozavă! —Ai luat-o razna? am râs eu mestecând cuvintele. Eu? Să merg la un centru de dezintoxicare? Ce glumă proastă! Oricum, nu pot să plec și să te las singur, am adăugat zâmbind tandru din dorința de a reface atmosfera de apropiere dintre noi. Ești iubitul meu. Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Jimmy-Jean, Bobby-Jane sau Billy-Jill. Eram chitită să mă împrietenesc cu ele, dar păreau cam temătoare și suspicioase cu toți cei din afara cercului lor. Singurele care erau prietenoase cu mine erau Wanda, o texancă de doi metri, cu părul oxigenat, care mesteca tot timpul gumă și avea dificultăți în a se obișnui să nu mai locuiască într-o rulotă. Și o altă tipă mustăcioasă, planturoasă și cu părul tuns scurt, care răspundea la numele de Brad. Ea era foarte prietenoasă, dar, sinceră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și chemări. E oricum un fel de liniște după multă agitație, au fost câteva nașteri în timpul nopții, singurul lucru pe care-l fac ele acum e să nu mă lase să merg la baie de câte ori vreau. Mă supraveghează drastic și mestecă. Cred că nu e încă 6 dimineața, ghicesc lumina printre jaluzelele spitalului, soarele răsare totuși devreme acum, suntem în luna mai. 8 mai 1997. Nu știu ce urmează, nici când se va- ntâmpla ceea ce urmează. Nu am fost chiar singură de când au
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
doc, învelite cu folie ca să le protejeze de ploaie. Adăpostit de bolovani așezați în cerc, un foc de vreascuri ardea vesel, păzit de două femei îmbrăcate cu fuste înflorate. Cu mânecile suflecate până mai sus de coate, una din ele mesteca într-un ceaun mare și afumat, așezat pe pirostrii deasupra focului. Mirosul plăcut al tocanei ce clocotea înăuntru, ajungea până la ei. Lângă mal, un grup de bărbați erau băgați în apă până la genunchi. Stăteau aplecați și țineau în mâini niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acolo spălăm mâlul cărat de vâltoare pe maluri. No, vreți să vă arătăm și ăsta cum funcționează? Acum își scosese luleaua din gură și o ținea în căușul palmei. Toată suflarea șatrei se uita la ei. Femeile se opriseră din mestecat în ceaun, în timp ce bărbații din apă se ridicaseră de șale așteptând să vadă ce se întâmplă pe mal. Atmosfera devenise dintr-o dată ostilă iar Cristi avea impresia că toți îi privesc amenințător. Nu, spuse el repede, nu-i nevoie. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
râu. Zadarnic se tânguise nevastă-sa, smulgându-și hainele și rugându-l să le dea învoire să-l caute pe puradelul dispărut prin pădure. Starostele, care era și fratele lui taică-su, se arătase neînduplecat. O trimisese pe femeie să mestece mai departe în ceaunul cu mâncare iar lui, văzând că încearcă să ia apărarea pirandei, îi aruncase o privire fulgerătoare care îl determinase să-și înghită vorbele. De acum, gaborii se ocupă de căutare. Din clipa asta, e treaba poliției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acum. Că bine zici, dragul meu Cristi, îl aprobă Calistrat, domniței îi place să râdă de un paznic bătrân și obosit pe deasupra. Spunând acestea, se apropie de masă de unde mai pescui o bucată de slănină pe care începu să o mestece cu poftă. Dădu să plece, dar se opri ca și cum uitase ceva. Se întoarse la butoiaș, de unde se mai servi cu o porție de pălincă: No, dacă tot am venit până aici, era păcat să plec fără să-l umplu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se așeză, abătut, pe lavița dinspre fereastra camerei, unde cumnată sa, Ileana, fierbea grâu pentro o colivă, menită să ierte păcatele numeroaselor odrasle luate de Domnul în împărăția lui. Te văd c-am abătut, cumnate!? rosti, întrebător, Ileana, continuând să mestece grâul din ceaunul mare de aramă. Dă, ca omul, când mai bine, când mai cătrănit, oftă Gheorghe, scoțându-și șiacul și căutând să-i facă loc lângă covata, unde era pus la crescut aluatul pentru colaci. Vasile nu-i acasă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mâncat de mult și un număr de pahare de vin care pe mine m-ar fi dat gata de tot, se uita la fel de întrebător. Își trece pe după urechi vârfurile firelor de păr, ude după baie, pe care pân-atunci le mestecase în dinți.) - Las’că le facem noi și pe-alea, până săptămâna viitoare! hotărăște scurt Ilie. Ceva lovele ai, fată? - Am... Zece milioane-ajung? - Ajung dacă n-o să mai cheltui din ei, răspunde Ilie, după ce și-a lăsat un răgaz serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ei perfecte, amorțind uneori pe zonele care-i stârneau imaginația și cred că se visa alături de ea. Mă, tu ai polipi? îl întrerupse Erjika din visare cu o întrebare pusă hotărât, aproape amenințător. Nu, de ce? Fiindcă stai cu gura căscată. Mestecă și nu mă mai dezbrăca din priviri că o să ți se facă rău...! și pufni în râs chiar dacă gluma o făcuse chiar ea. Sini se ridică de la masă vizibil supărată, îndepărtând scaunul de sub ea cu un gest brusc, de parcă ar
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Am vrea să ne spui ceva, dacă nu te deranjează. Eliza părea foarte jenată de vorbele noii sale prietene. Eu una chiar nu Înțelegeam unde voia să ajungă. ― Ce-i? m-am adresat Gothicii. Adică Maiei. ― Vezi tu, Începu ea, mestecându-și zgomotos guma, cu toții știm că Între tine și Victor s-a terminat. Am mijit ochii către ea. Nu aveam chef să fiu drăguță. ― Am crezut că vrei să-mi pui o Întrebare. Ăsta e un fapt pe care, apropo
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
aș fi putut să spun ce ochi avea, culoarea irisului era imperceptibilă din pricina tonei de dermatograf cu care fusese machiată. ― Ai emoții? mă Întrebă. ― Da, am răspuns cu voce slabă. Tu nu? ― Nu prea, spuse ea, aruncându-și guma de mestecat și Începând să se rujeze pentru a zecea oară. Apar pe scenă doar vreo jumătate de minut. Am Înghițit În sec. Într-adevăr, eu eram personajul principal aici. Eu și nimeni altcineva. Dar oare puteam să fiu? ― Hei, Îmi spuse
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
încă activ și dă rapoarte: ce mâncăm, cu cine ne vedem, ce-am zis. Când tanti Betty din Israel (pe care n-am declarat-o în fișa de cadre) ne-a trimis prin cineva ness, ciocolată Toblerone și gumă de mestecat, tata a adunat ambalajele într-o pungă și s-a dus să le arunce seara într-un coș din Cișmigiu. Dorin și cu mine am râs de el. Dacă ar fi să ținem cont de toți cei despre care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
mezeluri. S-a trezit la două, a lăsat sacoșele la rând la lapte și a stat și la mezeluri și cașcaval, abia primiseră marfă.“ „Mama ta e pensionară?“ „Da, a fost profesoară de biologie.“ Și îl pierdu iarăși, căci el mesteca din mezeluri, cu mintea rătăcită... „Gabriel, vorbește cu mine“, îndrăzni Rodicuța. „Uite, mâine îți fac o surpriză, dacă vrei... să-ți scoți ciorapul roșu“, șopti ea, să n-o audă ceilalți oameni de pe terasă. „Zi-i mamei tale că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Domnului. La blocuri sunt ușile încuiate și aproape nimeni nu deschide dacă aude la interfon că vin colindătorii. Nici nu se mai dau daruri acestora, după datină. Se dau bani și copiii merg să-și cumpere sucuri și gumă de mestecat sau țigări, din păcate. Și cu asta, gata! De aceea nu mi place la oraș, de sărbători, în vacanța de iarnă. La bunica este frumos. Toată lumea primește colindătorii la țară. Ei vin mai întâi să cânte "Bună dimineața la Moș
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
o înmormântasem deja, iar eu tocmai făceam cafeaua pentru cină. Cafea proastă și pâine tot proastă, de la magazin, cenușie și fărâmicioasă, ca la institut. Am uitat din nou să cumpăr zahăr, dar o iau de parcă am fi fost săraci. Engelhard mestecă în cafeaua lungă și slabă cu ochii pierduți în gol. — La Eberhart toate erau pe dos. Locuiau cel puțin două trupuri într-un singur suflet. Adeseori cred că eu i-am furat lumina ochilor, la schimb sau de adio sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
filme pornografice la nici o oră și pe nici un canal, ceea ce, la început, m-a surprins. Dar e vina mea că mi i-am închipuit pe americani deschiși, direcți, insolent de sinceri? Adevărul e că e greu de găsit un a-mestec mai straniu de dezinvoltură aparentă și de ipocrizie puritană, de pudibonderie, ascunzând, adesea, veritabile obsesii. Mai mulți studenți din statul Ohio au născocit un cod amoros care cere ca, înaintea fiecărei faze a unei legături amoroase, băiatul să aibă consimțământul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
printre puietul de broscuțe țestoase de galapagos, al căror trup împrumută culoarea întinderii lichide și răcoritoare, mângâi broscuțele pe căpușor și pe piciorușele cornoase, le strângi în jurul tău, ele te recunosc, le hrănești cu mormoloci de broaște spion, gurițele lor mestecă fericite puii de baltă, cresc, ușor-ușor, sub ochii tăi blânzi, prind forțe prețioase și își antrenează spiritul ca niște călugări budiști. șase în al doilea loc: sacra-mamă a broaștelor țestoase te binecuvântează, ea te-a sprijinit serios să construiești mica
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Îmi simt stomacul stors ca o cârpă udă. În seara aceea, luna era minunată, dar soldații n-ar fi vrut decât s-o poată mânca. Frunzele moarte cădeau din belșug pe acoperișurile fortăreței și prin jurul porții castelului. Un soldat le mesteca lacom. Sunt gustoase? întrebă altul. — Mai bune decât paiele, răspunse omul și mai culese una. Dintr-o dată, arătând îngrețoșat, tuși de câteva ori și vomă frunzele pe care tocmai le mâncase. — Generalul Goto! anunță pe neașteptate cineva și toți luară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
femeiești. N-ați simțit recent, noaptea, un fior care vă străbate până în vârfurile degetelor de la mâini și de la picioare? Dar un țiuit în urechi? Sau să vi se fi uscat saliva, lăsându-vă în gură un gust ca și cum ați fi mestecat mărăcini? Aveți vreunul dintre aceste simptome? Au fost nopți când n-am putut dormi, dar astă noapte am dormit bine. Ei, vă sunt, desigur, îndatorat pentru grija dumneavoastră, doctore, iar în timpul campaniei voi fi și mai atent cu medicamentele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dacă n-ar fi bine să ne mărginim la atât. — Ar fi bine, nu încape îndoială. Aduceți toate noutățile, cât de repede puteți. Cum doriți, stăpâne. — Sau, dacă nu reușiți, mestecați bine și apoi scuipați iarăși, adăugă Nobunaga. — Să scuipăm? Mestecați cât mai bine, rețineți ceea ce e de calitate și scuipați drojdiile. Dacă războinicii, agricultorii, meșteșugarii și neguțătorii din Japonia înțeleg acest principiu, atunci se va putea importa orice, fără probleme. — Ba nu, nu e bine așa, dădu din mână cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ești tânăr, deci îmi imaginez că, în chip firesc, vezi lucrurile altfel decât Soshitsu. Sotan privi un moment spre lampă, precaut, dar apoi răspunse, cât se poate de clar: — Sunt de acord cu dumneavoastră, stăpâne, că ar fi bine să mestecăm bine această problemă a religie creștine și s-o scuipăm apoi. Nobunaga își aținti privirea spre Soshitsu, ca un om căruia tocmai i s-ar fi confirmat opiniile. — Nu-ți face griji. Trebuie să percepi ansamblul mai larg al lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care cobora spre colinele de la poale. — Unde mergeți? Până-n vale, să luăm puțină apă. — N-aveți voie să vă despărțiți de unități. Împrumutați apă de la altcineva. Soldații își desfăcură proviziile și începură să mănânce, în tăcere. În timp ce-și mestecau merindele, se auzeau multe șușoteli. Un număr de oameni se întrebau de ce-și refăceau puterile cu o masă într-un moment atât de nepotrivit, la jumătatea coborâșului. Mâncaseră deja o rație înainte de a fi plecat de la Capela Hachiman, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
iar seara, se ocupa de chestiuni guvernamentale, trimitea răspunsuri la scrisori și primea oaspeți; la miezul nopții, revedea corespondența din provinciile îndepărtate; și, în zorii zilei, lua hotărâri privitoare la petițiile subordonaților. În fiecare zi, își mâna calul undeva, încă mestecând mâncarea de la ultima masă. Adeseori, avea un număr de destinații - conacul unui nobil de la curte, întâlniri, inspecții - și, recent, se îndreptase, în repetate rânduri, spre partea de miazănoapte a orașului Kyoto. Acolo, ordonase să se înceapă un enorm proiect de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
campanii constau în chiftele de orez nedecorticat, cu fasole bătută, învelite în frunze de stejar. Hideyoshi stătea de vorbă cu pajii, în timp ce-și mesteca, zgomotos, orezul. Înainte de a fi mâncat jumătate măcar, ceilalți terminaseră deja. Voi nu vă mestecați mâncarea? îi întrebă el. — Nu cumva mâncați cam încet, stăpâne? replică un paj. Noi obișnuim să mâncăm repede și să ne căcăm la fel de repede. — Bine gândit, comentă Hideyoshi. Vă face bine să vă căcați repede, cred, dar ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]