4,293 matches
-
capete niscai alcool contra răcelii, a gripelor celor imaginare pe care, ca alibiuri, le flușturau pe dinaintea apoticarilor neîncrezători. Adevărul e că nu știu dacă așa o fi fost să fie în Chicago, în prohibiție; fizica prezentului s-a învăluit în metafizica trecutului, povestea s-a încețoșat prin trecerea anilor, tot așa cam cum se aburea sticla geamului când stăteam eu iarna, la vremea de grădiniță (căruia i se spunea ghindăgartă sau obodă), gripat eram și în casă mă nevoiam și mă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
e un compromis pentru cei care nu merită nici infernul, nici paradisul. Eu mi-am început purgatoriul aici. 26 aprilie Cred că G. e țigan. Ca s-o lovesc pe Augusta, i-am zis azi că țiganii sânt mai aproape de metafizică decât de istorie. S-a prefăcut că nu mă aude. Poate nici n-a înțeles câtă dreptate aveam, de fapt. 27 aprilie În timp ce mă bărbieream azi dimineață, am observat că se poate îmbătrîni într-o singură iarnă. 28 aprilie Azi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
spălare a mâinilor, având un rol simbolic: de a îndepărta de pe degetele celor care se apropiau de mine orice urmă de realitate, de a-i dezinfecta de adevărul prozaic de toate zilele pentru a-i face apți să pătrundă în metafizica promisiunilor mele. Ceva asemănător îmi cerea, probabil, și Francisc care mă privea atent și răbdător. M-a lăsat să-mi săpunesc de mai multe ori mâinile și tot de atâtea ori să mi le limpezesc până ce, în sfârșit, bruta se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
e un compromis pentru cei care nu merită nici infernul, nici paradisul. Eu mi-am început purgatoriul aici. 26 aprilie Cred că G. e țigan. Ca s-o lovesc pe Augusta, i-am zis azi că țiganii sunt mai aproape de metafizică decât de istorie. S-a prefăcut că nu mă aude. Poate nici n-a înțeles câtă dreptate aveam, de fapt. 21 aprilie În timp ce mă bărbieream azi dimineață, am observat că se poate îmbătrâni într-o singură iarnă. 28 aprilie Azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
spălare a mâinilor, având un rol simbolic: de a îndepărta de pe degetele celor care se apropiau de mine orice urmă de realitate, de a-i dezinfecta de adevărul prozaic de toate zilele pentru a-i face apți să pătrundă în metafizica promisiunilor mele. Ceva asemănător îmi cerea, probabil, și Francisc care mă privea atent și răbdător. M-a lăsat să-mi săpunesc de mai multe ori mâinile și tot de atâtea ori să mi le limpezesc până ce, în sfârșit, bruta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
manuscrisele pe care le respinsese și să dispară În fundul coridorului. În realitate, nu voiam să asculte ce vorbeam. Dacă ne-ar fi Întrebat cineva de ce, am fi spus de rușine, sau din delicatețe, dat fiind că parodiam tot timpul niște metafizici În care el, Într-un fel, credea. De fapt, o făceam din neîncredere, ne lăsam cuprinși Încet-Încet de atitudinea firească de discreție a celui care știe că posedă un secret și, pe nesimțite, Începeam să-l respingem pe Agliè În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Am destule când stau pe loc“. Atunci domnul Îi zisese: „Ce de-a ziare citiți dumneavoastră, și de toate orientările. Probabil că sunteți judecător sau om politic“. Belbo răspunsese că nu, că lucra Într-o editură care publica lucrări de metafizică arabă; spusese asta sperând să-l terorizeze pe adversar. Celălalt arătase de-a dreptul speriat. Pe urmă venise controlorul. Întrebase de ce Belbo avea bilet pentru Bologna și locul pentru Roma. Belbo răspunsese că-și schimbase ideea În ultimul moment. „Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pronunțe drastic; în Gazeta Transilvaniei din Brașov (nr. 101, 12 mai 1921, p.1), marele istoric vituperează - la unison cu adversarul său antebelic Ovid Densusianu - împotriva „energumenilor” parizieni dadaiști și a elucubrațiilor „marinetiștilor Italiei”, care „au intrat în fabrica de metafizică germană”. La 1922, și modernistul B. Fundoianu consideră că „arta lui Marinetti sau a lui Dada care o continuă” sînt „în afară de artă” (nu neapărat și cubismul lui Bracque și Metzinger), iar promisiunea versului liber a ruinat disciplina necesară a versului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
gînditori precum Valéry, Vanderéme, Thibaudet sau E.R. Curtius. În articolul „Dadaism și creație“ (Viața literară, II, nr. 57, 15 oct. 1927, fragment din proiectatul volum Digresiuni asupra conceptului de poezie), Vladimir Streinu ironizează cu o finețe dusă pînă la imperceptibil „metafizica” dadaistă, combătînd-o cu propriile arme: „...Noi, care într-alte vremi ne-am fi prosternat zeităților astăzi defuncte, să așezăm cucernici pe Dada în ordinea acestui sacru incomprehensibil. Ca un predestin pentru orașul viitoarei solidarități internaționale, anticipînd rostul antantist între popoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
între psicanaliză și literatura modernistă”, ultima preluînd însă doar „elementele morbide și excitante” indicate de medicul vienez. Un alt element important îl constituie dislocarea identității „clasice” europene de către influențele orientale: „Asiatismul haotic și disolvant se înfiltrează și se amplifică prin metafizica germană și bolșevismul slavic, căutînd să distrame coheziunea morală europeană și noțiunea de personalitate umană”, ideile fiind preluate de tineri „din atmosfera intelectuală a timpului”. De asemenea - valorificarea artei negrilor și a asiaticilor, a artei copiilor, sălbaticilor („fauves”) și primitivilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cîmpina, a revistei Urmuz, cu un „portret sintetic” al idolului, reprodus în clișeu, fără ca desenatorul să-și fi văzut modelul Contimporanul, dar mai ales Punct, începuseră deja de cîțiva ani recuperarea/publicarea scrierilor urmuziene, cu excepția „Fuchsiadei” și a bucății „Puțină metafizică și astronomie”. Mitizarea avangardistă, anunțată deja în Contimporanul, programatică în revista Urmuz a lui Geo Bogza (1928) și amplificată în revista unu condusă de Sașa Pană, însoțește prima editare în volum a textelor sale (în 1930, sub titlul Algazy & Grummer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
provinciale, „complexul” lipsei de durabilitate și monumentalitate, „complexul” în fața criticii, recognoscibile în aproape toate marile construcții intelectuale românești cu dimensiune identitară din secolele al XIX-lea și XX. Complexul periferiei (însoțit de o criză a categoriilor „tari”, „stabile”, absolute”, de la metafizică, filozofie și arte la identitatea psihologică și sexuală) este prezent atît în cazul culturii radicale a comunităților naționale tinere - în curs de emancipare, marcate de un retard al dezvoltării și al modernizării -, cît și în cazul imperiilor în dezagregare economico-identitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
alte spice sunt la rând. E același, nu-s aceleași. E același unic soare inima prin lumi bătând. Să îngîne-n vreme rugul alte-amurguri sunt la rând. CIMITIRUL ROMAN Huliți au fost romanii de unii învățați din vremi mai nouă că metafizica n-ar fi creat ca alte glorioase seminții, doar apeducte, colisee,foruri, drumuri, eterna urbe, castre și troiane de hotar. Huliți au fost romanii că numai case-ar fi clădit cu atrii primind de sus lumina ș-avertisment ținând pe
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
care, nechezul cailor. Acestea toate, la rândul lor, acuma nu mai sunt, dar morții cei mai vechi, aceia mai ascultă la drumul care suna pe pământ. Așa închipuiau romanii cimitirul: un drum flancat de două rânduri de tăceri. Aceasta-i metafizica romană: un Drum. Un drum ce-naintează printre morți, nu printre vii.
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
același timp homosexual, catolic integrist și regalist e totuși un amestec cam complicat. În fond, Djerzinski Însuși nu fusese nicicând asaltat - Își dădu seama În clipa aceea - de reale frământări religioase. Cu toate astea știa, de foarte mult timp, că metafizica materialistă, după ce demolase credințele religioase ale secolelor precedente, fusese ea Însăși distrusă de progresele recente ale fizicii. Era ciudat că nici el, nici alt fizician din câți cunoscuse, nu avuseseră niciodată măcar o Îndoială, o neliniște spirituală. — Personal, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lui, Djerzinski Îl evoca adesea pe Auguste Comte și În special scrisorile către Clotilde de Vaux și La Synthèse subjective, ultima lucrare, neterminată, a filozofului. Comte putea fi considerat, inclusiv În planul metodei științifice, ca adevăratul fondator al pozitivismului. Nici o metafizică, nici o ontologie conceptibilă contemporană cu el nu se bucurase de trecere În ochii săi. Probabil că, pus În situația intelectuală care a fost cea a lui Niels Bohr Între 1924 și 1927, Comte, sublinia Djerzinski, și-ar fi menținut opțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
petrecuse la Copenhaga. Nu mai aveau nevoie de Dumnezeu, nici de ideea unei realități subiacente. „Există, spunea Walcott, percepții omenești, mărturii omenești, experiențe omenești; rațiunea leagă aceste percepții, iar emoția le dă viață. Toate acestea se petrec În absența oricărei metafizici, a oricărei ontologii. Nu mai avem nevoie de ideea de Dumnezeu, de natură sau de realitate. Pe baza rezultatului experiențelor, comunitatea observatorilor poate stabili un acord prin intermediul unei intersubiectivități raționale; experiențele sunt legate prin teorii, care, pe cât posibil, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ale acestor categorii, dacă avem în vedere faptul că ,,Metafora este a doua emisferă prin care se rotunjește destinul uman, ea este o dimensiune specială a acestui destin, și, ca atare, ea solicită toate eforturile contemplative ale antropologiei și ale metafizicii."(L. Blaga, Trilogia Valorilor). Substantivul propriu “Dănilă” este un augmentativ al numelui “Dan”, care are semnificația de “cel dăruit de Dumnezeu”, făcându-se trimitere la implicarea predestinării în evoluția personajului, asociată drumului cunoașterii. Cognomenul “Prepeleac” are ca fundament o reprezentare
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
schimb. Dă atât cât te aștepți să primești.” C. Braga, De la arhetip la anarhetip „Este cunoscut faptul că unul dintre simptomele postmodernității este pierderea certitudinii ontologice sau, mai precis, a încrederii în sistemele care fundamentează ontologia. Marile scenarii explicative ale metafizicii sau ale științei au fost deconspirate ca simple construcții intelectuale, ca narațiuni mitologice. Relativismul post-modern neagă posibilitatea ca vreun sistem, de orice natură, să fie capabil să atingă sau să formuleze un adevăr final. Trăim într-o epocă dominată de
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
intelectuale, ca narațiuni mitologice. Relativismul post-modern neagă posibilitatea ca vreun sistem, de orice natură, să fie capabil să atingă sau să formuleze un adevăr final. Trăim într-o epocă dominată de o ‹‹ ontologie slabă ››, în care conceptele grele ale religiei, metafizicii și științei au fost dereificate și desubstanțializate. Am ajuns să acceptăm că viziunile asupra lumii formulate de diverse culturi, grupuri, curente, mișcări sau personalități sunt echivalente și au o egală importanță pentru grupul respectiv. Suntem pe cale de a pierde reflexul
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
natură.” Corin Braga surprinde în De la arhetip la anarhetip denaturarea valorilor de orice natură în societatea actuală. Postmodernitatea atât de apreciată duce la pierderea corectitudinii ontologice, a încrederii în sistemele care fundamentează ontologia. Autorul afirmă că „marile scenarii explicative ale metafizicii sau ale științei au fost deconspirate ca simple construcții intelectuale, ca narațiuni mitologice”. Relativismul post-modern neagă posibilitatea ca vreun sistem, de orice natură, să fie capabil să atingă sau să formuleze un adevăr final. Într-o epocă dominată de o
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
ca simple construcții intelectuale, ca narațiuni mitologice”. Relativismul post-modern neagă posibilitatea ca vreun sistem, de orice natură, să fie capabil să atingă sau să formuleze un adevăr final. Într-o epocă dominată de o „ontologie slabă”, conceptele grele ale religiei, metafizicii, științei, sunt dereificate, desubstanțializate. Omul își pierde reflexul de a valoriza în termeni de „adevărat”/”fals” concepțiile despre lume diferite de cele proprii; mai mult, tinde să pună sub semnul echivalenței între viziunile asupra lumii formulate de diferitele culturi, grupuri
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
monstrul acela proteic, eul lăuntric, așadar exista speranță În ce mă privea. Dar aș fi vrut să merg și mai departe. Simțeam că nu te poți lăsa cunoscut În amănunțime atâta timp cât nu găsești o cale de a comunica anumite „incomunicabilități” - metafizica ta proprie. Modalitatea mea de a aborda asemenea subiect pornea de la ideea că, Înainte de a te fi născut, nu văzuseși niciodată viața de pe această lume. A sesiza un atare mister, lumea, era o provocare ocultă. Pătrunzi Într‑o realitate perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lui Ravelstein: „Ăsta‑i rândul meu la viață”. Dar el se găsea prea aproape de moarte pentru a‑i putea vorbi În asemenea termeni și a trebuit să renunț la dorința de a‑l face să mă cunoască total prin expunerea metafizicii mele intime. Numai un număr foarte restrâns de suflete deosebite au putut găsi calea de a recepta asemenea revelații. Alte penetrații de copil În lumea exterioară: Pe Roy Street, În Montreal, calul care trăgea un camion a căzut pe asfaltul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
părere că specificitatea, particularizarea observației mersese mult mai departe decât ar fi fost necesar și că o cultivam de dragul de a o cultiva. Oamenii sunt cei care au primul drept la atenția noastră, or eu mă lăsam prea copleșit de „metafizica mea personală”, gândea Ravelstein. Severitatea lui Îmi făcea bine. Cu firea mea și la vârsta mea nu mă mai puteam schimba, dar socoteam că e un lucru excelent să‑mi văd cusururile și fisurile subliniate de cineva care ținea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]