KorAP: Find »[drukola/base=mișca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...81 82 83 ...833 >

20,801 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

doare. Răspunde-mi. — D-haa, d-haa... — Alex, să nu tragi apa după ce termini, îmi zice mama pe un ton categoric. Vreau să văd și eu ce ți-a ieșit. Nu-mi place deloc toată povestea asta. — Iar eu - se bagă tata, mișcat ca de obicei de realizările mele, respectuos și invidios în egală măsură - eu, unul, nu mi-am deșertat mațele de-o săptămână. În acest moment mă ridic cu greu de pe colacul WC-ului și, cu un icnet de animal biciuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
chiar el) să le prindă. Pe lângă câte a trecut fără să înțeleagă. Nu tu bani, nu tu școală, nu tu limbaj cultivat, nu tu învățătură, numai curiozitate fără cultură, muncă fără șanse de promovare, experiență fără-nțelepciune... Ce repede mă mișcă până la lacrimi frustrările lui. La fel de repede pe cât izbutesc să mă și înfurie! Producătorul de teatru Billy Rose era un exemplu pe care tata mi-l pomenea adesea în ceea ce privește reușita în viață. Walter Winchell zicea că Bernard Baruch îl angajase ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
în timp ce ne plimbăm „în pas vioi“ în jurul lacului argintiu. Respiră încet și adânc. Trage adânc în piept aerul ăsta curat, al iernii, și mireasma pinilor. Aerul iernii și mireasma pinilor - încă un părinte poet! Nu m-aș putea simți mai mișcat nici dac-aș fi copilul lui Wordsworth!... Vara, el rămâne în oraș în timp ce noi trei petrecem o lună de zile pe litoral, într-o cameră mobilată. Ni se alătură în ultimele două săptămâni, când intră-n concediu... mai sunt, însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Dimes 3. Cască gura. De ce ești roșu-n gât? Te doare cumva gâtul și nu-mi spui? Nu mai mergi la nici un joc de baseball până nu-ți dai drumul la gât. Mai ai gâtul țeapăn? Atunci, de ce ți-l miști așa ciudat? Ai mâncat de parcă ți-ar fi fost greață, ia zi, ți-e greață? Păi ai mâncat ca și cum ți-ar fi fost greață. Să nu cumva să mai bei apă de la țâșnitoarea de pe terenul de joacă. Dacă ți-e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ușoară cu bâta în pământ, exact gradul de exasperare potrivit față de pronie... da, totu-i studiat și însușit până-n cel mai mic detaliu, așa că e practic imposibil să apară vreo situație în care să nu știu cum sau unde trebuie să mă mișc, sau ce și cât trebuie să zic sau nu. Și adevărul e, nu-i așa? - incredibil, dar pare a fi adevărul gol-goluț - că există oameni care simt în orice împrejurare aceeași tihnă, aceeași siguranță de sine, aceeași legătură simplă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
venerație. De vină o fi groaza. Cum de reușesc să fie atât de superbe, de sănătoase, de blonde? Disprețul meu pentru obiectul credinței lor este mai mult decât neutralizat de sentimentul de adorație pentru înfățișarea lor, pentru felul cum se mișcă și râd și vorbesc - pentru viața pe care pesemne că o duc în spatele acelor perdele goișe! Poate că-i vorba mai degrabă de mândria șikselor - sau să fie, oare, mândria skoțimilor? Pentru că ele sunt fete ai căror frați mai mari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
umplut de sifilis, de la o italiancă de op’șpe ani din Hillside și-acum nu, nu, nu mai am p-p-p-penis! — Puțulica, se-apucă să zbiere maică-mea, pe care i-o gâdilam eu ca să facă pișulică! — N-O ATINGEȚI, NU MIȘCĂ NIMENI! strigă tata, căci mama pare gata să se prăvălească pe podea, asemenea unei văduve în mormântul răposatului ei soț. Chemați Societatea de Caritate... — Ca pentru un câine turbat? întreabă ea plângând. — Sophie, ce altceva vrei să faci? Să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
asta în locul tău! Genial, Milton, genial! Prea curând n-o să-și vină în fire după gheișa asta. Treaba asta cu gheișa, Milty, o s-o facă să ploțn! Ha, ha, ha! tu i-ai făcut-o, Miltaleh, și asta fără să miști un deget! Bine-nțeles! Las-o pe șikse să ucidă în locul tău! Tu, tu nu ești decât un spectator nevinovat! Prins într-un schimb de focuri! O victimă, nu-i așa, Milty? Povestea cu patul e de milioane, nu? Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
discut cu tine mai târziu pe tema asta? Ce n-aș da să-ți simt acuma-n mine pula lungă și netedă... — Hai, pa! Și ce mă mai deranjează la ea, dacă tot discutăm pe tema asta? Faptul că-și mișcă buzele când citește. Ți se pare un fleac? Ai stat vreodată la masă, la cină, față-n față cu o femeie cu care se presupune că ești cuplat - o persoană de douăzeci și nouă de ani - și i-ai privit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

În colțul lui și Îl privi cu dezamăgire și curiozitate pe bărbatul mărunțel și palid din fața lui. Omul era extraordinar de șters ca Înfățișare, iar sănătatea precară Îi ruinase tenul. Nervii, se gândi domnul Opie, privind cum degetele omului se mișcau neliniștite, dar acestea nu arătau alte semne de acută sensibilitate. Erau scurte, boante și groase. Părerea mea, spuse domnul Opie, Întrebându-se dacă fusese cumva foarte nenorocos În privința companionului, este că dacă găsești o cușetă, nu-i nevoie să călătorești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Palm Beach. Un apartament de burlac pe Riverside Drive. Păi dacă nu poți vorbi americănește, n-ai nici o șansă În comedia muzicală englezească. — Ești isteață, spuse Myatt cu gravitate, scoțându-și-i pe Eckman și Stein din minte. — Să ne mișcăm, spuse fata. Mi-e frig. — Nu poți dormi? — Nu, după traversarea aceea. E prea rece și tipul acela mă mângâie tot timpul pe picioare. — De ce nu-l pocnești peste față? — Înainte de-a ajunge la Köln? Nu caut necazuri. Trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Myatt. My’at. Râse În sinea ei, cu o satisfacție bruscă. Era ca și cum ar fi transferat pentru moment altcuiva toată responsabilitatea. Trenul Începu să se clătine până ce se opri definitiv și evreul se văzu proiectat În perete. Doctorul nu se mișcase. Dacă o făcuse, fusese În sensul mișcării trenului, nu În contra acesteia. Ochii Îi erau atenți la fața fetei, degetele la pulsul ei. O privea cu o pasiune care vibra la marginea cuvântului, dar știa că nu era o pasiune pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
mi se face un cadou, Își zise ea și se gândi cu rușine și dezamăgire la visele de odinioară, cu mari curtezane ce acceptau cadouri de la prinți. Și m-am rățoit la el ca o chelneriță prea obosită. Îl auzi mișcându-se În spatele ei și știu că se apleca după bilet. Vru să se Întoarcă spre el și să-și exprime recunoștința cam așa: „Ar fi un vis să stau tot drumul pe canapelele acestea moi, să dorm pe pat, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
și evreul tânăr și prietenos, explicând cu blândețe și fără interes că nu avea nimic pentru ea, absolut nimic. Da, se gândi ea, se cunoșteau. O recunoscuseră amândoi și asta Îi lăsase pe amândoi fără cuvinte. Lumea se schimba, se mișca, trecea pe lângă ei. Copaci și clădiri se ridicau și coborau, profilându-se pe un cer Înnorat, de un albastru pal; fagii se văzură Înlocuiți de ulmi, ulmii de brazi și brazii de stânci - o lume asemenea plumbului pe focul Încins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
nu, nu, nu! Cititorii mei vor un roman. Se va numi Călătorind În străinătate. O aventură a spiritului cockney. Aceste țări, civilizații - făcu un cerc cu mâna prin aer -, Germania, Turcia, Arabia, toate vor constitui doar fondul pe care se mișcă personajul principal, un tutungiu londonez. Înțelegeți? — Vag, spuse domnișoara Warren, scriind cu rapiditate. „Dr. Czinner, una din figurile revoluționare proeminente apărute imediat după război, se află În drum spre casă, spre Belgrad. Timp de cinci ani, lumea l-a crezut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
din colțul săracilor, și auzi Împușcătura făcând țăndări oglinda din spatele lui și avu dovada finală a cât de mult Îl iubeau cei săraci. Dar fantoma lui Czinner, cel ghemuit la adăpost, În timp ce vântul de răsărit mătura cheiul și marea cenușie mișca pietricelele, acea fantomă Învățase să plângă când Își amintea așa ceva, Înainte de-a se Întoarce la clădirea de cărămidă și la ceai și la copiii care-și imaginau subtile metodă de tortură. Dar după serviciul funerar, intonarea imnurilor obișnuite și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
care coșul Îi oferea un adăpost, În timp ce zăpada se aduna roată În jurul său, pe acoperiș. Dedesubt, gara centrală ardea ca un rug În Întuneric. Un fluierat sparse aerul și un șir lung de lumini Îi apăru În orizontul privirii lui, mișcându-se Încet. Se uită la ceas, În timp ce un orologiu bătu de nouă. Acesta-i expresul de Istanbul, se gândi el, și are douăzeci de minute Întârziere; trebuie să fi fost reținut de zăpadă. Își potrivi ceasul plat din argint și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
acoperișul Înghețat, până În dormitorul ei. De pe o mică etajeră din spatele biroului scoase șase volume grele din Activitățile feroviare și administrația căilor ferate, după care se ascundea o ușiță de oțel. Mintea lui Josef Grünlich era acum limpede și concentrată. Se mișcă fără grabă sau ezitări. Înainte de-a se așterne la lucru, se uită la ceas - nouă și zece - și calculă că avea la dispoziție o jumătate de oră. Timp berechet, se gândi el și-și apăsă degetul mare, umezit, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
și Înțelegea prin acest cuvânt că erau oameni fără ambiție sau resurse. — Nu i-am furat banii! se smiorcăi el. N-aș face așa ceva. Eu țin la Anna. — Întoarce-i buzunarele pe dos. Anna se execută, dar mâinile ei se mișcară pe hainele lui ca o mângâiere. — Acum buzunarul de la șold. — Nu port pistol, spuse Josef. — Buzunarul de la șold, repetă Herr Kolber și Anna Întoarse căptușeala. Când văzu că și buzunarul acela era gol, Herr Kolber coborî revolverul, dar Încă mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
sau mai târziu, Herr Kolber va descoperi ce-l adusese În apartament și deja observase aproape de mâna șefului de gară o sonerie care probabil că suna În apartamentul portarului. — Pot să las mâinile jos, Herr Superintendent? — Da, dar să nu miști un deget! bătu din picior Herr Kolber. Voi afla adevărul chiar de va fi să te țin aici toată noaptea. Nu admit să vină aici bărbați care să-mi seducă fata În casă. Cuvântul „bărbați“ Îl luă pe Josef pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
pe un teritoriu familiar lui, era acasă, fără să mai fie derutat de inconsistența comportamentului uman. Lista de vinuri În fața lui, șervetul Împăturit pe farfuria lui, foșnetul chelnerilor trecând pe lângă scaunul lui, toate Îi dădeau Încredere În sine. Zâmbi și mișcă din mână, astfel că piatra aruncă din diferitele ei fațete lumini pe tavan și pe paharele de vin. — Face de două ori pe-atâta. — Vorbește-mi despre ea, spuse domnul Q.C. Savory. E o tipă cam ciudată. Bem ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
puteau detecta desenul papilar chiar dacă mâna fusese Înmănușată. Dar Încă nu m-au prins, cu toată știința lor. Un lucru pe care ochiul l-a Învățat de la cinematograf, se gândi Savory, e frumusețea peisajului În mișcare, felul În care se mișcă turla unei biserici peste și dincolo de copaci, cum se lasă și se-nalță În pasul inegal al omului, frumusețea unui coș ridicându-se spre nori și cufundându-se printre celelalte hornuri. Senzația mișcării trebuia transformată În proză și urgența necesității

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
și fața palidă sub becul slab, albastru, Îl amuzară. Apoi Îl atraseră. Voia s-o facă să treacă de la pasivitatea aceasta la pasiune. O sărută din nou și Încercă să-i scoată rochia peste umeri. Trupul ei tremura și se mișca sub veșmânt ca o pisică legată Într-un sac. Brusc, ea Își ridică buzele spre el și-l sărută pe bărbie. — Te iubesc, spuse ea. Da. Sentimentul de stranietate i se accentuă lui Myatt. Era ca și cum s-ar fi pornit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
cu mine. Îți voi lua un apartament În oraș. Tăcerea ei păru să accentueze lipsa de realism a promisiunilor lui. Nu mă crezi? — Oh! spuse ea cu intonația unei Încrederi absolute. E prea frumos ca să fie adevărat. El se simți mișcat de absența completă a cochetăriei la fată și Își aminti iarăși, cu Înnoită putere, că fusese primul ei iubit. — Ascultă, spuse el, o să vii și mâine? Ea protestă, cuprinsă de o spaimă concretă: că el s-ar putea plictisi de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
și nici nu s-a prins, a spus ceva despre „Sobe și Satâre“. Dar a existat totuși un moment critic, se gândi Josef, privind afară, la zăpada care se așeza, În troiene, atunci când doctorul a remarcat că bagajul lui fusese mișcat de la loc. Aveam degetul pe sfoară. Dacă ar fi Încercat să cheme conductorul, l-aș fi Împușcat În stomac Înainte de-a fi putut scoate un cuvânt. Josef râse iar Încântat, simțind cum revolverul i se freacă ușor de urma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]