2,450 matches
-
ai decât. Dar o să te plictisești, ascultă-mă pe mine! Va trebui să vii acasă cu trenul și n-o să-ți convină... Tu ești învățată cu confortul. Ia mai gândește-te... Poate te răzgândești! — Nu înțelegi nimic, îi spuse ea mirată. Nu mai vin acasă deloc. Vreau să ne despărțim, ți-am spus doar! Nu mai merge... Nu a mers, de fapt, de la început... Deocamdată, da, vreau să rămân aici. O să ies acum, poți pleca liniștit... Am să anunț la recepție
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Nicanor anunță, cel dintâi, că pata rubinie, vizibilă de la distanță, sub malul mărginaș al tărâmului Baisei, încenușase în spuză. Peste fumuriul stingerii ei, se tolăniră îngălbenitele piei de șoarece, ce începuseră să se desprindă din ramurile de salcie, sub ochii mirați și preocupați ai goldăneștenilor. O dimineață înnourată de septembrie, cu gust de cenușă și mireasmă de lemn mustind în vatră, le aminti de anotimpul culesului de roade, care totdeauna umpluseră coșarele din Goldana cu pulbere de aur. Înainte ca soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
apostolește! Nu cu avionul și cu ispita gagicilor în coastă, în față și în spate!... Doamna cu ciorapi de mătase foarte ajustați pe picior, cu eșarfa mov și cu paltonul de stofă de bună calitate ținut pe brațe îl privi, mirată: Ați întrebat ceva, domnule? zise ea, ridicând vocea spre a fi auzită prin zumzetul celor două motoare ale avionului. Vladimir se întoarse spre ea întrebător, dându-și imediat seama că își bodogănise gândurile, făcându-le auzite, dar fără a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o tunsoare zero, am burtă și port ochelari rotunzi cu ramă neagră. Ochelarii, pe care nu i-am cumpărat decât de vreo două săptămâni, Îmi provoacă o permanentă ridicare a sprâncenelor, așa că umblu mai tot timpul cu fruntea Încrețită, părând mirat, Îngândurat. De fapt, acum nu mă gândesc la nimic. Simt c-ar trebui s-o fac, că aș avea la ce, Însă mai amân o vreme. Încalec pe bicicletă, Încep să pedalez agale, fără chef. În fine, Îmi trece ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mult timp și cu o senzație de voluptoasă bucurie se lasă îmbrățișat de cotidianul pașnic. Oprit în mijlocul trotuarului, creează fără să vrea un mini ambuteiaj în foiala nervoasă a trecătorilor grăbiți, fapt pentru care unii îi aruncă din mers priviri mirate sau contrariate atunci când trec pe lângă el. Dar asta nu-l deranjează. Ca o torță uriașă ce alungă frigul dintr-un loc înghețat, un sentiment plăcut de bine îl cuprinde și inspiră adânc aerul plăcut răcoros al dimineții. Ce reală desfătare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pentru mine, intervine grăbit Smaranda. Mai degrabă ceva ușor ... da, înghețată cu stafide. Ospătarul încuviințează tăcut și pleacă după comandă, strecurându-se cu dexteritate printre mese și scaune. Rulada de ciocolată era preferata ta. Ce s-a întâmplat? se arată mirat Marius. Nu știu de ce, dar de la un timp nu-mi mai priește. Învârte degetul arătător în dreptul stomacului. Numai când mă uit la ea și îmi creează o stare de indispoziție. Fără să pară că o face, schimbă cursul discuției: A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
le mai auzi chiotele. Dar înainte ca acestea să devină realitate, nu crezi că trebuie să facem lucrurile așa cum se cuvine? Rostește cuvintele încet, fapt ce le accentuează semnificația. Crezi că ne grăbim ... sau despre ce este vorba? Cu privire mirată, Smaranda așteaptă curioasă răspunsul lui Marius. Nu, nu cred că graba a fost prezentă în relația noastră. Dimpotrivă, ar fi trebuit acum să fim deja căsătoriți. Mă refer la necesitatea unei discuții cu mama ta. Despre noi, despre viitorul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la nimic. La un moment dat, o silueta întunecată se profilează în zare. Își dă seama că nu mai este singură și bucuroasă grăbește pasul spre orizontul care pare că se îndepărtează mereu cu toate eforturile ei. Întețește goana. Observă mirată că și cel din față nu lasă nici un fel de urme. Se mișcă tot mai greu, dar continuă încăpățânată chiar dacă trupul obosit dorește să se odihnească. Mișcările și înfățișarea formei umane ce începe să capete contur au ceva familiar, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a rămas surprins. Dimpotrivă, cunoșteau aceste date de foarte mult timp. Cum? Autoritățile române știau acest lucru? Da, și încă foarte bine. Cert este că nici după aducerea acestor noi probe bine documentate, nu a urmat nimic. La întrebările noastre mirate, serviciile românești de informații au motivat foarte simplu. Lipsa probelor cu adevărat concludente. Fără ele nu puteau demara o anchetă. În plus, familia ei este foarte bine văzută la Palat, ceea ce însemna că în lipsa unor informații detaliate, afacerea putea lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cartuș. La fel de calm, mai adaugă încă unul. Un freamăt cuprinde asistența, rămasă parcă fără respirație pentru scurt timp. În pistol sunt acum trei din cele șase cartușe câte cuprind magazia. Discuțiile încetează brusc, dar din unele șușoteli răzlețe și sprâncene mirat ridicate se înțelege că toți consideră gestul sinucidere curată. Și în nici într-un caz nu se poate spune că anturajul are o moralitate excesivă. Ce spui, ne oprim sau continuăm? Marius privește senin la celălalt cu aerul că discută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
convins să-i vorbesc. Am bătut la poartă; mi-a deschis aceeași doamnă, purta acum un capot maro cu desene În locul rochiei cu care ne Întîmpinase dimineața, probabil cea mai elegantă ce o avea. - Sărut mîna, vorbii. - Domnul judecător! făcu mirată. - Aș dori să stau de vorbă cu doamna Perussi. - Poftiți, dar doarme, nu s-a simțit bine. - Atunci... cu dumneavoastră, Îndrăznii, salvînd clipa. - Cu plăcere, poftiți Înăuntru. Merserăm Împreună, intrarăm În același antreu, apoi, prin ușa din fața dormitorului În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
s-o accentueze În tonalitatea vorbirii. Și iată că domnul Pavel Însuși, venind din oraș, deschise pe neașteptate ușa și salută, cu o vizibilă, respectuoasă aplecare a capului asistența Încîntată de venirea lui. Femeile exclamară În cor, ca la comandă, mirate: - Aaa! Domnul Pavel! - Și dumneavoastră care serviți șerbet: e opera soției! Sărut mîinile tuturor! Apoi se aplecă pe rînd și sărută mîna fiecăreia. Doamna Pavel, aflată În picioare lîngă ușă, se Întoarse cu spatele apropiindu-se de bufet, făcîndu-se a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Făcu o jumătate de pas, Îmi luă iar fața În mîini și-mi sărută din nou fruntea și obrajii. Apoi: Cel mai important e că vă iubesc, spuse. Iată, nu mă sfiesc să v-o mărturisesc. Vă uitați la mine mirat. Și Încet, Încet ca-ntr-o catifelare, fără să ne dăm seama, făcurăm doi pași pînă În dreptul canapelei, ne așezarăm liniștiți pe spate, În timp ce mîna ei dreaptă, strecurată sub mine, Îmi apăsa omoplații, iar cu cea stîngă se juca În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Înainte de a mă naște din nou, dar el, greu de cap, nu pricepea nimic, mă enerva: Cum se poate să nu Înțelegi, Îi spusei, un lucru atît de simplu, de firesc?, Însă el rămase mai departe nelămurit și se uita mirat dar nu protesta, așa cum m-aș fi așteptat, pentru că-l știu gelos, ci dimpotrivă se Înveseli, nu știu ce gîndea că ne Îmbrățișă pe amîndoi și după cîteva clipe se scuză că trebuie să se Întoarcă la birt În care rămăseseră cîțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
să vin la examen" - e un clișeu. Spune direct: Când ați putea veni să dați examen cu mine, că la restanță nu voi fi în țară?" l Dacă-ți scrii lucrarea de diplomă fără semne diacritice și profesorul se arată mirat, răspunde-i ferm: Așa m-am obișnuit pe mail!" sau "Regret, nu mai pot să scriu altfel!" Impune-ți titlul: Fata nevăzută a poetilor Vacaresti. Sau: Scoala de la Tirgoviste si reprezentantii ei. ...l La examenul de poezie interbelică în nici un
Unde ni sunt profesorii... by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8347_a_9672]
-
Ai să vezi ce plăcut o să fie!" Și chipul lui exprima atâta sinceritate în dorința lui de a mă face să mă simt bine, încît surâsei și o emoție puternică mă cuprinse... "Cine mai vine?" îl întrebai. "Szekely!", zise el mirat, ca și când ar fi trebuit să știu. "Și mai cine?" "Pretorian!" exclamă el, ai fi zis cu un patetism cu suflu calm, cunoscutul Pretorian, adică, auzi, cine altul, vedeta școlii la fotbal, supranumit Puloș (fiindcă în meciurile noastre cu liceul unguresc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
eu mă aflam pe undeva pe la mijloc, adică eram tot timpul curat, mama avea grijă să-mi pună alt costum pe pat o dată la trei luni. Și, zic, unde mergem?" Asanache se uită la mine cu privirea lui de bivol mirat (de spectacolul vieții, de bucuria de a trăi, cu toate că, brunet masiv și posomorât cum arăta, ai fi zis că e o brută care nici măcar n-avea conștiința că există) și îmi spuse cu același patetism șoptit și mirat că cum
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de bivol mirat (de spectacolul vieții, de bucuria de a trăi, cu toate că, brunet masiv și posomorât cum arăta, ai fi zis că e o brută care nici măcar n-avea conștiința că există) și îmi spuse cu același patetism șoptit și mirat că cum nu știu: "Cum, la " Mama răniților"!" "Ce e asta?" "Ai să vezi! E o cîrciumioară!" "Bine, dar eu n-am bani!" Au Puloș și Szekely! Dar, adăugă el, Petrini, dacă vrei să te distrezi bine, nu strică să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cărei soră lucrează în această comisie un astfel de exemplar. Distrați-vă, zice, că mâine o dau îndărăt la ars." "Era interesant acel exemplar?"' "Foarte! Era comic! Ca în Boccaccio. Se epurează și clădirile", continuă Matilda. "Cum clădirile?!" făcui eu mirat. "Da, clădirile. Cunoști blocul din centru, vizavi de Hotel Royal, construit de marele Gociman, cu splendide cariatide... Ei, cariatidele acestea, din pricina sânilor, vor fi dărâmate zilele astea. Tovarășul Calcan, președintele comitetului provizoriu al sfatului popular, ne-a dat, foarte indignat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ultima, problema devierii de dreapta, care a apărut în sânul conducerii partidului nostru. Aici Stalin s-a oprit din plimbarea lui domoală prin birou, și-a scos pipa din gură și m-a întrebat: <Cacaia deviația?> Ce deviere?! Nu părea mirat, dar știam că era mai mult decât mirat. Știam că la auzul cuvântului deviere amintirea vechilor lui lupte contra deviaționiștilor din partid de dreapta sau de stânga și pe care îi zdrobise pe toți prin anii 26 și 30 îi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în sânul conducerii partidului nostru. Aici Stalin s-a oprit din plimbarea lui domoală prin birou, și-a scos pipa din gură și m-a întrebat: <Cacaia deviația?> Ce deviere?! Nu părea mirat, dar știam că era mai mult decât mirat. Știam că la auzul cuvântului deviere amintirea vechilor lui lupte contra deviaționiștilor din partid de dreapta sau de stânga și pe care îi zdrobise pe toți prin anii 26 și 30 îi împrospăta sufletul lui împietrit și că acela care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
privirea intensă, fără să clipească. O evitai liniștit. Îmi trăiam dezamăgirea fără să-mi treacă prin minte s-o exprim, dar nici să-i port soției mele pică și în cele din urmă îmi revenii, îi zâmbii și o întrebai mirat: "Ei, ce e?". Palma ei dreaptă rămăsese cu șervetul în mână, pe care îl strângea. Își aminti brusc de acest șervet, îl aruncă, se ridică de la masă fără să-mi răspundă și dispăru în bucătărie. Cunoșteam aceste îndîrjiri mute: nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mie?" "Mă gândeam la tine și mi-am adus aminte de o poezie din Baudelaire!" Și îi arătai volumul. "No, no, no! zise ea, nu adineaurea asta, adineaurea dinainte!" Știam la care adineaure se gândea, dar ridicai dintr-un umăr mirat: "Cînd?", zisei." Cînd ai rămas așa, pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este!" Și râse în cascade și nu mai insistă, dar parcă aceste cascade spuneau: Știu la ce te gândeai, luai o hotărâre, dar n-o să-ți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la care nu trebuia să renunțe. Referirile mele la un trecut care îmi umplea sufletul, deși foarte prudente acum, nu-i aduceau decât o exclamație scurtă, a, da, sau, sigur, era foarte frumos, până când într-o zi îmi spuse chiar mirată: "Parcă ai fi un moșneag care trăiește din amintiri. Sîntem tineri, trăim în prezent... Nu pot să-i înțeleg pe cei care vorbesc mereu de trecut și de viitor, nu mai văd clipa de față, care singura e viață; restul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
referiri despre ele... (La facultate tocmai despre gnostici predam, fără să-mi desvălui în vreun fel gândirea mea proprie, care totuși începea să prindă contur în caietul meu...) Când mă aplecai, văzui jos un ciocan și o șurubelniță. Le ridicai mirat. Șurubelnița avea vârful îndoit... Mă uitai iar în jos: ușa biroului care se încuia peste sertare fusese spartă într-un fel violent, lemnul și lustrul din jurul broaștei stricate... Deschisei ușa și trăsei sertarul. Caietele mele erau acolo, dar aruncate în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]