17,356 matches
-
am renunțat la admiteri. Cândva Îl voi duce și pe el să vadă IATC-ul și să-i spun: când vei fi mare, vei da la regie. E singura facultate pentru care l-aș putea pregăti acasă. Eu Însumi. În mirosul ăsta de ulei ars și untură râncedă, la un pas de containerul de gunoaie al blocului, cu rufele umede deasupra capului și cu luna asta nătângă care ne pândește prin geam ca un uriaș drob de sare sau, dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
te făcea să suporți mai ușor trecutul de aprozar al cafenelei. Chiar dacă foarte curată și cu pereții În calcio-vecchio, mobilată În stilul cafenelei “Einstein” de lângă Rathaus-ul vienez, dotată cu un expresso italian și cu instalații de torefacție aduse de la Florența, mirosul de varză murată și cartofi stricați mai stăruia Încă În Încăpere, după părerea celor mai exigenți clienți. Urmele lui Brândușă sunt de neșters, se plângea Ajan ori de câte ori Cain strâmba din nas fără motiv aparent. În mintea armeanului, singura pricină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
că un șoricel albastru Îi rodea de zor un călcâi. Se trezi lac de sudoare. Se descălță În grabă și Își cercetă cu atenție piciorul. Ciorapul era Într-adevăr spart, dar pielea era nevătămată. Nici urmă de dinți. Doar un miros discret de năsal. Farmacistul și slovacul aplaudau În rând cu ceilalți. Cain era impunător ca un rabin. Balconul plutea deasupra gazonului și a lui Edu la doar câteva palme. Câinele de pripas Edu mârâia nemulțumit de ce se Întâmpla. Din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vremuri la Eforie Nord, observă Gheretă, grijuliu cu o graniță ce nu trebuia, doamne ferește, trecută. Se vedea cu cascheta lui de poștaș pe cap, alb ca laptele și În costum nou de baie, grecesc, trăgând adânc aerul sărat cu miros de alge, și mulțumind În gând partidului și sindicatului pentru minunatul prilej ce i se oferea de a-și petrece concediul pe meleagurile dobrogene atât de Încărcate de istorie. De acolo trimitea el, timp de zece zile, vederi Zorelei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pălării cu voaletă, Începu să vorbească. 39. În absența amplificatoarelor, vocea firavă a lui Cain abia trecea de primul rând de ascultători. Și dacă s-ar auzi bine, tot n-am Înțelege ceva. Ce limbă vorbesc ei? O limbă cu miros de găină opărită. Porcule, cum vorbești așa? Negaționistule, antisemitule, peremistule! N-are nume? Ceva cu iș. Chiar nimeni nu Înțelege limba asta? Liniște! Mai țineți minte mitingurile noastre? Ce mai freamăt, ce mai zbucium! De organizare nu te puteai plânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
văzuse niciodată până atunci. Ea admira contrastul dintre albastrul de Prusia al jeansului ei și verdele crud al ierbii. Între ei, pe fața de masă albă, printre farfurii și pahare, se ofilea un buchet de brândușe. În aer pluteau un miros discret de verbină și câteva acorduri Îndepărtate din Imnul Golanilor.” Cartea viselor zice că „dacă Îi vezi În vis pe alții dormind, vei depăși toate obstacolele În tentativa ta de a cuceri o femeie.” Chiar asta și fac, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
unul anume, cel cu care, bunăoară, mugurii trec În frunze și bobocii În floare, i-a lipsit Întotdeauna. Așeză cutiile pe măsuța de răchită de sub geam, apoi deschise ușa cabanei. Valul de căldură care năvăli afară umplu grădina cu un miros de mentă. 4. Coriolan Moduna Împrăștia cu generozitate sare pe trotuar Între cișmea și grădină. Netezea În felul său calea capitalismului În propria ogradă. Aflase de planurile fiului său cu câteva ore În urmă, la ceaiul de dimineață. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
porții de fier forjate care Închidea aleea căzută În paragină a castelului se mai putea citi lozinca: Înscrieți-vă și veți fi fericiți! De câte ori a trecut pe acolo cu diverse sarcini de partid, printre tractoare, dobitoace și țărani năuci, inhalând mirosul de benzină amestecat cu cel de bălegar, gândul lui se Îndrepta spre lumea lui Neuhauser, spre femeia În alb din grădina castelului. Înaltă și sveltă, Însoțea la mică distanță un cuplu nobiliar, probabil părinții ei. Dacă eleganța femeilor era evidentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
doar Îl privea drept În ochi. Spuse totuși: Sper să ne mai vedem. Îi Întinse mâna pe care, cu puțin Înainte, afară, și-o strecurase cât se poate de natural Într-unul din buzunarele paltonului său cu croi militar și miros de tutun, un miros care Îi plăcea și pe care Îl regăsea de fiecare dată la atelier. Szántó fumase numai pipă până la moarte. A luat cu el o singură pipă lăsându-i-le ei pe celelalte șase. Și o provizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În ochi. Spuse totuși: Sper să ne mai vedem. Îi Întinse mâna pe care, cu puțin Înainte, afară, și-o strecurase cât se poate de natural Într-unul din buzunarele paltonului său cu croi militar și miros de tutun, un miros care Îi plăcea și pe care Îl regăsea de fiecare dată la atelier. Szántó fumase numai pipă până la moarte. A luat cu el o singură pipă lăsându-i-le ei pe celelalte șase. Și o provizie importantă de Clan. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lăsându-i-le ei pe celelalte șase. Și o provizie importantă de Clan. De două ori pe an, la Florii și de Ziua Morților, Își aprinde și ea una. Se gândește la Szántó, iar fumul Împrospătează preț de câteva minute mirosul vechi de tutun, impregnat pentru totdeauna În pereții medievali ai atelierului. În timp ce bărbații Își luau la revedere, ea adăugă: Dacă ai nevoie de panouri plublicitare, știi unde mă găsești. Îi Întinse o carte de vizită. Numărul acesta e de la atelier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Puse paharul pe masă zâmbind. Zâmbetele sale erau tot mai enigmatice. Se adresau deopotrivă celor văzute și nevăzute. Pendula Între ele cu ultimele rezerve de energie, ai fi zis, cu grație, dacă nu s-ar fi simțit În aer un miros discret de urină. Te-ai Întors, carevasăzică... Da, tată. De tot? Pentru un timp cel puțin. Și fata aceea? S-a măritat. Păcat... Dar dacă e fericită... Fericirea, ca și războaiele, sunt date oamenilor să le poarte... Până la moarte. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cuvinte. Cu ușurința cu care el Însuși primise vestea că fata aceea a plecat. La câteva luni după ce petrecuseră noaptea de Înviere baricadați În mansarda căminului de fete. Cu mâncare puțină și o sticlă de vin. Prin geamul deschis ieșea mirosul tot mai Înțepător de grâu Încins pe care Îl exhalau trupurile lor tinere și vlăguite. A părăsit clădirea cu mâinile În buzunare, fără să-i pese de strigătele fetelor rătăcite pe coridoare sau sub dușuri după ce stătuseră o noapte Întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și În ținută sumară, ceea ce făcea pe multe cucoane să ofteze, sau să bea șampania cu o repeziciune care Încălca toate regulile după care fuseseră crescute În familiile lor nagyon k.u.k. În vreme ce salonul se cufunda molatic Într-un miros straniu de ciuperci ieșite ca după ploaie. Se discuta despre orice. Se pomeneau și nume ca: Thorma, Mikola, Oliver Pittner, Krizsan, Ziffer, Tasso Marchini, ori cuvinte ciudate ca Neue Sachlichkeit, grafism rece și cubism târziu. El asculta uimit, știind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
5. Camera Eleonorei era luminoasă și caldă. Lângă soba de teracotă, lada de lemne era plină. Așa era În toată casa. Doamna Ster ura frigul și Întunericul. Domnul Húsvágó așeză cu grijă femeia pe pat, pe un țol vechi cu miros de lavandă, Îi scoase ghetele bărbătești, cojocul secuiesc, mirat și parcă intimidat de eleganța tinerei femei care nu era mai mult decât o servitoare, dar mai ales de forma și lungimea gambelor sale, bine desenate sub ciorapii vișinii de lână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la lumină prin lobul delicat al urechii În care era Încrustat un mic cercel de argint. În adâncul ei era o rană și din ea curgea ceva ca o rășină rară, cum vezi și pe brazi, și care avea acest miros. Un miros peste care se așezase, pentru o vreme, unul de brânză puturoasă ori de oaie plouată de care el uitase, cum uitase și de sania care se Îndepărta de fată pe măsură ce mașina lui Marcovici se apropia de poarta doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prin lobul delicat al urechii În care era Încrustat un mic cercel de argint. În adâncul ei era o rană și din ea curgea ceva ca o rășină rară, cum vezi și pe brazi, și care avea acest miros. Un miros peste care se așezase, pentru o vreme, unul de brânză puturoasă ori de oaie plouată de care el uitase, cum uitase și de sania care se Îndepărta de fată pe măsură ce mașina lui Marcovici se apropia de poarta doamnei Ster. Spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
chinezești de cafea pe care o purta doar la ocazii. O ocazie ar putea fi și Revelionul ăsta trăznit. Se Îndreptă spre baie, presărându-și hainele pe drum. Ascuns sub haina de nutrie, Gheretă plângea de fericire, dar și din pricina mirosului Înțepător de naftalină. Zorela era un dar dumnezeiesc pe care, cu siguranță, nu-l merita pe deplin. 3. Încercă să se așeze fără să facă zgomot, dar nu reuși. Nu doar pentru că scaunul scârțâia oricum, ci și pentru că, distrat cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
frână servo, parcată regulamentar la câțiva pași de sediul miliției. Într-un târziu, apăru și șeful. Călca rar, apăsat, cu mâna la pistol, mirosind a transpirație, după ce cântărise Îndelung situația, aparent calmă, dar capabilă oricând să le joace o festă. Mirosul Înțepător de transpirație Împărți pe loc lumea În două. De emoție și respect, unii abia mai respirau. La vederea șefului de post, ceferistul se ridică sprinten, ca pe vremuri la exercițiile de culcat-sculat executate cu talent pe unde se nimerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe care le admira visător În timpul orelor de serviciu. Cu așa picioare, chestia cu spațiul vital ți se pare de Înțeles, Își spuse el În timp ce se chinuia să pună cricul: Taie aerul ca un Panzer! Mai greu de Înțeles era mirosul de praf de pușcă ce nu se dădea dus nici În ruptul capului. Cineva Îi pusese gând rău și cei din jurul său știau asta și se bucurau. Începu să-și numere În gând dușmanii. Când ajunse la treizeci renunță: Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Își zise Gheretă, incapabil să mai facă vreo mișcare. Și poate că ar fi rămas pe loc nemișcat dacă nu i-ar fi venit În ajutor gagica lu' dom' profesor care Îl scăpă de pălărie. La timp ca să vadă că mirosul de sarmale care Îi ajunsese la nas, venea chiar de la sarmale. De servirea lor se ocupa un domn chelner În persoană. Era Într-adevăr un revelion select! Lui Gheretă Îi plăceau sarmalele! Îl făceau mai bun parcă, mai blând, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Își spunea el, mut de admirație În fața unui corp În care suprafața și adâncimea coincideau În mod cu totul spectaculos: era ceea ce se vedea. Prin sfârcurile cafenii ale sânilor Îi ieșeau la lumină două fire subțiri de fum alb cu miros de cedru sau santal. Vulcanul Violeta era gata să erupă pașnic. Cam câtă lavă s-ar ascunde În adâncul ei? În orice caz mai puțină decât În Vezuviu, Își spuse el, ceea ce era bine Întrucât orașul lor n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
magazia de lemne și veghea focul din teracote. Tot ea și gătea, după rețetele doamnei Ster. Cafea și ceai aveau din belșug. La fel, mere, nuci și struguri puși la uscat pe sfori Întinse În pod. Peste toate plutea un miros discret de gutui. Aveau pâine la cuptor făcută de Susana. Tot ea Îi aducea și laptele. Soțul Susanei a fost mulți ani miner. Mina s-a Închis și Matei s-a trezit șomer, mai exact disponibilizat. Cu banii primiți de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
văd deloc, o idioată care mă strânge de mână, veni răspunsul său scrâșnit, anevoios, datorat durerii și aceluiași regim de austeritate verbală. Poate ar mai fi adăugat ceva dar, din pricina câmpului Înflorit din batic, la care se adăuga și un miros acru de grâu Încolțit, care venea din altă parte, a leșinat În brațele tovarășei, așa Încât palma pe care a luat-o de la tovarășa Codruța a fost trecută cu vederea, ca și Întrebarea ei mânioasă: cum vorbești așa, mă, puță? L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tristă de a-și ascunde declinul apropiat. Atunci a hotărât să se mărite. Cel mai potrivit era Coriolan pentru că el nu-și propusese niciodată să șteargă harta amară a trupului ei peste care Încă stăruia, după atâția ani, umbra cu miros de tutun și de nuci verzi a lui Radu Slăvoacă. 34. Găsise plicul În zăpadă Înainte ca poștașul să treacă pe strada lor. Căzuse din cer, de bună seamă. Plicul avea culoarea hârtiei de sac și părea confecționat acasă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]