2,913 matches
-
De aceea, Monseniorul Vizitator Apostolic al Moldovei ar fi de umila părere că aceasta Sfântă Congregație să decreteze ca masa Monseniorului Episcop să fie taxata cu zece țechini pe an, administrarea reședinței din Iași de asemenea cu zece, și fiecare misionar, administrator al parohiei cu trei țechini pe an. Această sumă luată cumulativ și depusă M. Vic. Apostolic sau Prefectului Misiunii, va fi împărțită în trei părți, dintre care două vor fi aplicate în folosul Colegiului Misiunii și a treia parte
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
și în grabă, la orice ocazie nu și economisește efortul pentru Sfântă noastră Religie. Domnul Alexandru Teodori, doctor în medicină, timp de 23 de ani de când locuiește în Principatul Moldovei, nu a fost niciodata sărac în profesia să la bolnavii misionari, sărindu-le mereu în ajutor la orice oră și la orice distanță. Fiecare vindecare pe care a săvârșit-o și o săvârșește în prezent în favoarea Sfintei noastre Religii, si pentru oricare caz ce vizează nevoiașii din districtul Român, nu contenește
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
unde, după expresia lui Tacit, toate păcătoșeniile se adună ca Într-o cloacă. În Transilvania sunt catolici, calvini, luterani, anabaptiști, evrei, quakeri, arieni, toleranți, greci uniți [= greco-catolici], greci schismatici [= creștini ortodocși] etc.” <endnote id="(333, p. 562)"/>. Reacții similare aveau misionarii catolici și cu privire la situația din Moldova și Țara Românească. Prin 1677, de exemplu, Urbano Cerri, un trimis al papei Inocențiu al XI-lea, nota nemulțumit că „la curtea domnului [Țării Românești] se află și luterani și calvini - cei mai mulți din Transilvania
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
am cununat cu muma lui Ștefan-vodă, anume Irina Botezata. Adevăr am zis : până sunt În țară, să nu se spuie cuiva [ca] să știe toți, să fie ascuns ; să nu știe nimele” <endnote id="(822, p. 498)"/>. În 1839, doi misionari creștini din Scoția au Înregistrat la Cracovia următoarea legendă : sedus de frumusețea fără seamăn a evreicei Esthera, regele polonez Kazimir cel Mare (1333-1370) a luat-o de nevastă. Ulterior Însă, după ce a ucis-o, el a „ordonat ca, În public
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id=" (cf. 298, p. 308)"/> ; sau : „Femeile lor [ale evreilor sefarzi] sunt unele de o frumusețe frapantă, cu ochi negri scânteietori și un teint fin, bătând În brun” <endnote id="(778, p. 41)"/>. Tot pe atunci (În 1839), doi misionari scoțieni admirau veșmintele și podoabele femeilor sefarde din București : „Evreicele pe care le-am văzut la poartă [a sinagogii de rit spaniol] erau Înfășurate În mantii de mătase tivite cu blană”, fiind „Îmbrăcate somptuos și purtând cunună de diamante pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(535, p. 43)"/>. „Evreul [din Moldova] - nota la rândul lui francezul E. Desjardins (Les Juifs de Moldavie, Paris, 1867) - este croitor, tăbăcar, tinichigiu, cizmar, ceasornicar...” <endnote id=" (743, p. 48)"/>. Cam la aceeași concluzie ajungeau În 1839 doi misionari scoțieni călători prin Țările Române : „Majoritatea evreilor din Foxshany [= Focșani, Moldova] sunt meseriași ; foarte mulți sunt croitori și pantofari” <endnote id="(382, p. 399)"/>. La Piatra-Neamț, de pildă, În 1902, din 42 de croitori, 39 erau evrei (adică 93%), din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreu (mai rar a unui țigan) la nunta unui cuplu de creștini, fie ei catolici sau ortodocși. Nașterea și nunta sunt tot „Începuturi de drum”. Aflându-se În 1839 Într-un mic târg polonez de la granița Galiției cu Bucovina, doi misionari scoțieni au fost șocați de modul În care a fost primit un străin evreu de către niște nuntași creștini : „Dl Calman a intrat și imediat două femei tinere i-au căzut la picioare și i-au sărutat ghetele, mulțumindu-i pentru
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să scoată poliția și armata În stradă și să „poprească arderea În public a păpușii de paie”, „ca să nu se isce acte de violență contra evreilor” <endnote id="(321, p. 49)"/>. Cu doar câteva luni Înainte (În septembrie 1839), doi misionari scoțieni În trecere prin Galați notau faptul că acest obicei era practicat, cu toate că fusese interzis de autoritățile Moldovei : „Grecii ionieni ard, de asemenea, efigia unui evreu În fiecare an, de Paște, deși Guvernul [Moldovei] a interzis acest lucru În cele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din 26/10/1973 și 17/06/1974 relatează că Sofianu Gheorghe a afirmat că trebuie să i se dea voie să plece că nu mai vrea să stea În România. Totodată ar fi depus cerere pentru a pleca ca misionar În Guatemala, deși ar fi acolo teroare, tot mai bine ar fi acolo. Deoarece i s-a refuzat a cerut să plece În Italia ca turist, dar iar i-a fost respinsă cererea. Nu-l leagă nimic de țară și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
nu au timp destul pentru misiune. Eu laud pe Dumnezeu pentru acest exemplu de om puternic, hotărât, care a reușit un lucru foarte dificil, pe care puțini îl realizează: să fie și tată, și soț, și om de afaceri și misionar în același timp. Citind această carte mi-am spus din nou că nu trebuie să uităm niciodată fundalul vieții pe care o trăim și anume: marea luptă dintre bine și rău, dintre Hristos și Satana. Oricât de calme și fără
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
toată inima că motivul principal pentru care Domnul încă ne mai ține pe linia de plutire îl reprezintă implicarea în misiune și punerea pe primul plan a lucrării pentru El. În permanență am fost implicați în cel puțin un proiect misionar și, cu ajutorul lui Dumnezeu, nu vom renunța la lucrarea Sa. S.R.L.-ul Lui Dumnezeu nu intră niciodată în faliment! Nu o spun ca o laudă, ci ca un mijloc de întărire pentru toți aceia care vor să-L pună pe
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
al Bisericii A.Z.Ș. Buzău În Buzău, adventismul a apărut în urmă cu 110 ani, între anii 1902 - 1903. Biserica Adventistă din Buzău a făcut parte din primele comunități adventiste cunoscute în organizarea de la 31 Decembrie 1913 din Curierul Misionar - anul I, nr.1; la acea dată era constituită comunitatea, având un număr de 14 membri, iar solia a fost adusă aici între anii 1902 - 1905. Primii adventiști au fost Niță și soția împreună cu fiica lor Rica Râșnoveanu, Ioan și
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
pastor). Nu vreau să amintesc foarte multe lucruri despre comunitatea mea natală, deoarece sunt puțini cei pe care îi interesează, însă pentru mine rămâne locul drag unde m-am născut, am crescut și unde am fost educat în spiritul advent misionar. CAPITOLUL 4 Prima experiență misionară - Movila Banului Marea experiență misionară pe care am trăit-o a avut loc în timpul pastorului Vasile Constantin, căruia îi sunt totdeauna recunoscător pentru că mi-a dat voie să mă implic în lucrarea din comunitatea Movila
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
spun că activitatea mea misionară nu a fost limitată de timp și spațiu. Am început în Movila Banului, iar din 1983 am continuat în comunitatea din strada Mioriței nr. 14 din Buzău, unde mi-am ales ca punct de lucru misionar cartierul Simileasca - un cartier defavorizat, locuit de persoane de etnie romă. Aici am început o lucrare deosebită, împreună cu un foarte bun prieten și coleg de la Școala Misionară de Voluntari, Ploiești, și anume Ilie Petre - un misionar destul de energic, în ciuda faptului
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
ca punct de lucru misionar cartierul Simileasca - un cartier defavorizat, locuit de persoane de etnie romă. Aici am început o lucrare deosebită, împreună cu un foarte bun prieten și coleg de la Școala Misionară de Voluntari, Ploiești, și anume Ilie Petre - un misionar destul de energic, în ciuda faptului că era bolnav de inimă, boală în urma căreia s-a și stins, la o vârstă destul de tânără. Împreună ne-am integrat foarte bine printre romi și cu ajutorul Domnului, foarte mulți veneau și încheiau legământ cu Domnul
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
călcau în picioare. La început aduceam câte 100 de ziare, apoi numărul a crescut. Biserica a început să lucreze, să tipărească tot felul de cărți, broșuri și pliante, pentru a le oferi oamenilor, în special cu ocazia evanghelizărilor. Erau câțiva misionari de linia întâi, ce mergeau în Numele Domnului, având curaj și putere de la El. Erau mulți care se împotriveau lucrării, în special preoții care incitau lumea la violență împotriva noastră. Îmi aduc aminte de un astfel de episod petrecut în comuna
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
împovăreze memoriile cu o groază de nume și teorii care nu au nici un folos pentru viața lor și, cu care, odată ce au ieșit din sala de clasă rareori se mai întâlnesc în viață, să studieze toate țările în lumina efortului misionar și să cunoască popoarele și nevoile lor.” M-am gândit mult de ce Moffat este pus lângă Livingstone? Studiind cărți istorice, am descoperit că dr. Moffat a fost acela care l-a îndemnat pe Livingstone să renunțe la planul său de
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
popoarele și nevoile lor.” M-am gândit mult de ce Moffat este pus lângă Livingstone? Studiind cărți istorice, am descoperit că dr. Moffat a fost acela care l-a îndemnat pe Livingstone să renunțe la planul său de a merge ca misionar în Moffat a fost acela care l-a îndemnat pe Livingstone să renunțe la planul său de a merge ca misionar în China, unde plănuise la început să ajungă, dar pentru că acolo era război, s-a hotărât să meargă în
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Moffat a fost acela care l-a îndemnat pe Livingstone să renunțe la planul său de a merge ca misionar în Moffat a fost acela care l-a îndemnat pe Livingstone să renunțe la planul său de a merge ca misionar în China, unde plănuise la început să ajungă, dar pentru că acolo era război, s-a hotărât să meargă în Africa. Dr. Moffat îi spunea lui Livingstone: “Ar fi bine să mergi în șesurile din Africa, unde am văzut de multe
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
să meargă în Africa. Dr. Moffat îi spunea lui Livingstone: “Ar fi bine să mergi în șesurile din Africa, unde am văzut de multe ori ridicându-se fumul a mii de sate, așezări umane în care n-a pătruns nici un misionar.” Și astfel, acesta renunță la gândul să meargă în China ca misionar și ascultă sfatul lui Moffat. Astfel, pe 8 decembrie 1840, Livingstone plecă în Africa, unde rămase tot restul vieții, lucrând ca misionar. Când a plecat, tatăl său l-
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
bine să mergi în șesurile din Africa, unde am văzut de multe ori ridicându-se fumul a mii de sate, așezări umane în care n-a pătruns nici un misionar.” Și astfel, acesta renunță la gândul să meargă în China ca misionar și ascultă sfatul lui Moffat. Astfel, pe 8 decembrie 1840, Livingstone plecă în Africa, unde rămase tot restul vieții, lucrând ca misionar. Când a plecat, tatăl său l-a condus până în port, și acolo a văzut pentru ultima dată fața
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
în care n-a pătruns nici un misionar.” Și astfel, acesta renunță la gândul să meargă în China ca misionar și ascultă sfatul lui Moffat. Astfel, pe 8 decembrie 1840, Livingstone plecă în Africa, unde rămase tot restul vieții, lucrând ca misionar. Când a plecat, tatăl său l-a condus până în port, și acolo a văzut pentru ultima dată fața fiului său. În ziua de 10 februarie 1842 a ajuns în deșertul Kalahari și aici s-a întâlnit cu Secomi, șeful tribului
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Cu mine însă, s-au petrecut lucruri minunate și doresc să le povestesc. Eram băiețandru de 16 ani când împreună cu alți băștinași, am prins un om alb pe care l-am omorât și apoi l-am mâncat. Acesta fusese un misionar adventist. În decurs de trei ani, am mai prins încă doi, care au avut aceeași soartă. Dar într-o dimineață, în luminișul pădurii din mijlocul satului, apare al patrulea alb. Înainte însă de a ajunge noi la el, albul căzu
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
apropiat de el și eram curioși să știm cum se comportă un om alb în fața morții. L-am întrebat cine este și ce vrea. Cu fața răvășită de mari dureri, dar cu ochii senini și liniștiți, el ne răspunse: “sunt misionar adventist și vă doresc binele. Voiam să vă fac numai bine. Dar acum nu se mai poate. Eu voi muri.” M-a impresionat liniștea cu care privea moartea. M-a pătruns seninătatea cu care se supunea ei. Atunci l-am
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Într-o dimineață, această scrisoare, care purta sigiliul roșu de sânge, se găsea pe biroul Președintelui Conferinței Generale a Adventiștilor de Ziua a Șaptea. În fața acestuia, se găseau gata de plecare în misiuni externe, peste 300 de bărbați. “Stimați frați misionari, începu președintele, am în fața mea o scrisoare neobișnuită! Ea este sigilată cu sânge de om și ne cere un misionar în Arhipelagul Fidji. Pentru faptul că această regiune a fost numită “Mormântul omului alb”, conducerea Conferinței Generale s-a gândit
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]