6,060 matches
-
individualizează poate în modul cel mai pregnant activitatea de folclorist a lui P. este culegerea de mitologie populară. Lucrările Sfârșitul lumii (1911), Povestea lumii de demult (1913), Diavolul învrăjbitor al lumii (1914), Cerul și podoabele lui (1915), Văzduhul (1916) și Mitologie românească, volumul I: Dușmani și prieteni ai omului (1916), volumul II: Comorile (1916), volumul III: Pământul (1924), mai toate cu subtitlul După credințele poporului român, conțin un bogat material prezentat in extenso, fără scurtarea unor variante, abordarea fiind descriptivă. Lipsesc
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
unei viziuni unitare și personale, care l-ar fi obligat să selecteze numai ceea ce se conforma ei. El a făcut o admirabilă operă de folclorist culegător și sistematizator, lăsând viitorimii sarcina de a interpreta întreaga viață atât de diversă a mitologiei noastre.” P. a dedicat o mare parte din cercetările sale adunării de date și informații despre civilizația sătească, despre ocupațiile și cunoștințele poporului: Industria casnică la români. Trecutul și starea ei de astăzi. Contribuțiuni de artă și tehnică populară (1910
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
După credințele poporului român, București, 1913; Diavolul învrăjbitor al lumii. După credințele poporului român, București, 1914; ed. îngr. Antoaneta Olteanu, București, 2001; Un tăciune și-un cărbune. Povești, București, 1914; Cerul și podoabele lui. După credințele poporului român, București, 1915; Mitologie românească, vol. I: Dușmani și prieteni ai omului, București, 1916, vol. II: Comorile, București, 1916, vol. III: Pământul. După credințele poporului român, București, 1924; Văzduhul. După credințele poporului român, București, 1916; ed. îngr. și pref. Antoaneta Olteanu, București, 2001; Cartea
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
populare românești, Bârlad, 1920; Cântece bătrânești, doine, mustrări și blesteme, Tecuci, 1926; Basme, îngr. V. Marian, Iași, 1976; Sărbătorile la români, îngr. și introd. Iordan Datcu, București, 1997; Dragostea în datina tineretului român, îngr. și pref. Petre Florea, București, 1998; Mitologie românească, îngr. și pref. Iordan Datcu, București, 2000; Povestea lumii de demult. Pământul. Sfârșitul lumii, îngr. Antoaneta Olteanu, București, 2002. Repere bibliografice: G. Ibrăileanu, „Jocuri de copii adunate din satul Țepu (jud. Tecuci)”, VR, 1906, 7; Simion Mehedinți, Tudor Pamfile
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
21; V. Voiculescu, Tudor Pamfile, „Lamura”, 1921, 1-2; Mihail Sadoveanu, Tudor Pamfile, VR, 1921, 11; Perpessicius, Repertoriu critic, Arad, 1925, 185; Ioan Bianu, Amintire despre Tudor Pamfile, „Tudor Pamfile”, 1928, 1-2; Valeriu Ciobanu, Tudor Pamfile, RITL, 1956, 1-2; Ovidiu Papadima, Mitologie românească, ATN, 1968, 7; Constanța Bădic, Tudor Pamfile (1883-1921). Bibliografie, Galați, 1970; I. Vlăduțiu, Etnografia românească, București, 1973, 80-81; Bârlea, Ist. folc., 404-408; Romulus Vulcănescu, Gheorghe Vrabie, Etnologia. Folcloristica, București, 1975, 37-38; Traian Herseni, Forme străvechi de cultură poporană, Cluj-Napoca
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
erudit ipoteza paleoastronautică conform căreia Pământul a fost vizitat în trecutul îndepărtat de mai multe ori de extratereștri, urmele acestor vizite păstrându-se în memoria colectivă a unor popoare. Antologia comentată Miturile esențiale (1978) îl arată preocupat de cercetări de mitologie comparată și de istoria religiilor, iar Dicționar de mitologie generală (1983), amplificat în 1989 și revizuit în 1995, reprezintă o prețioasă sursă de documentare prin bogăția și calitatea informației și prin încercările de sinteză, o lucrare de referință. În ultima
KERNBACH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287711_a_289040]
-
în trecutul îndepărtat de mai multe ori de extratereștri, urmele acestor vizite păstrându-se în memoria colectivă a unor popoare. Antologia comentată Miturile esențiale (1978) îl arată preocupat de cercetări de mitologie comparată și de istoria religiilor, iar Dicționar de mitologie generală (1983), amplificat în 1989 și revizuit în 1995, reprezintă o prețioasă sursă de documentare prin bogăția și calitatea informației și prin încercările de sinteză, o lucrare de referință. În ultima carte publicată antum, Universul mitic al românilor (1994), marea
KERNBACH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287711_a_289040]
-
de documentare prin bogăția și calitatea informației și prin încercările de sinteză, o lucrare de referință. În ultima carte publicată antum, Universul mitic al românilor (1994), marea dificultate constă, cum remarca autorul într-un interviu, în aparent paradoxala neinfuzare a mitologiei românești într-un sistem religios coerent și totodată în prezența ei doar în anumite forme de manifestare desacralizate. Lucrarea - crede Gheorghe Vlăduțescu - „îl confirmă definitiv” pe K., un erudit „înspăimântător” și un „reorganizator subtil al unei materii parcă de neconceput
KERNBACH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287711_a_289040]
-
București, 1961; ed. București, 1993; Lumini pe Strada Mare, București, 1963; Freamăt galactic, București, 1966; Umbra timpului, București, 1966; Povestiri ciudate, București, 1967; Vântul de miercuri, București, 1968; Enigmele miturilor astrale, București, 1970; Tabla de oricalc, București, 1971; Dicționar de mitologie generală, postfață Gheorghe Vlăduțescu, București, 1983; ed. București, 1989; ed. București, 1995; Biserica în involuție, București, 1984; Vacanțele secrete, București, 1987; Universul mitic al românilor, București, 1994; Mit, mitogeneză, mitosferă, București, 1995; Penumbra dedicațiilor, București, 1997. Antologii: Miturile esențiale, București
KERNBACH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287711_a_289040]
-
este însă cu mult sub nivelul promisiunilor. Colaborează Christu Șt. Reveneanu, Wladimir Barca-Karbotti, I. Christescu și I. Theodoroff. Se traduc pagini din Georges Ohnet și câteva romane senzaționale (Misterele crimei ș.a.). W. Barca-Karbotti se vădește a fi preocupat și de mitologie în articolele Câteva cuvinte asupra divinității Krișna la indieni, Mitul lui Prometeu, Feele și literatura lor. R.Z.
MINERVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288160_a_289489]
-
formelor stranii de relief), ca în Copiii muntelui de aur (1954), În țara legendelor (1956), Din rădăcini de legendă și baladă (1982). Deși respectă modelul tradițional, basmul fantastic se particularizează la M. prin episoade ilustrând materia unui mic tratat de mitologie, pe de o parte, a unui mic tratat de filosofie, pe de alta, ambele menite să deschidă accesul spre sensurile încifrate ale miturilor. Atât legenda, cât și basmul se dezvoltă pe obsesia „misterelor orfice”, scriitorul refăcând mitul potrivit accepțiunilor recunoscute
MITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]
-
Teroriștii din turn (2002). Două elemente îi influențează formula de roman pe care o practică: pe de o parte, activitatea sa la emisiunea de televiziune „Lumea creștină”, romanele sale cultivând realismul mitic într-un amestec de mituri, întâmplări biblice și mitologie autohtonă, iar pe de alta - filmul, romanele sale fiind pregnant cinematografice. Și Mort după America sau Despre înviere (1999) este o carte provocatoare. Plecat în America pentru a face un film despre Paștele la românii de peste ocean, plecat deci pentru
MODORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288202_a_289531]
-
și explicația nu va fi nicidecum în câmpul versificației [...]. Și, de altfel, poezia lui Minulescu place și omului fin, cu toată grandilocvența ei, și după treizeci de ani ea e încă proaspătă [...]. Eminescu, păstrând liniile simple sentimentale, întorsese cântecul spre mitologie și meditația universalului; Minulescu, mai terestru, îl tratează ca estet, de altminteri așa cum va proceda în genere poezia modernă (pe urmele lui Eminescu) cu folclorul, punând mai multă coloare și stingând claritățile. El pune în acțiunea de fascinare prin sentimentalism
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
organiciste”. Că liturghia din biserică are o propensiune spre universalism sau că viața mănăstirească - organizată în jurul unor personalități charismatice - devine lucrătoare numai prin legătura directă cu poporul (urma stărețismului slav pe pământ românesc), iată câteva intuiții care au fecundat tacit mitologia seculară a cărturarilor noștri. Să ne aducem aminte apoi că, între secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, demnitatea sacerdoțiului în satele românești a rămas neschimbată doar fiindcă preotul întrupa virtuțile „omului cu carte”. Biblia, citită în diferite limbi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un singur Dumnezeu (Devel sau Del) și în puterile diavolului. Această viziune aproape dualistă se împacă ușor cu ideea predestinării (de unde și eficacitatea credințelor zodiacale) sau cultul sfinților 1. Știm însă foarte puține despre ceea ce țiganii cred cu adevărat, complexitatea mitologiei lor părând să nu aibă limite. Pentru Biserica Ortodoxă, țiganii din România sunt astăzi ca niște oi pierdute: o turmă fără păstor 2. Când va veni ceasul în care țiganii din Lipscani vor vizita biserica Stavropoleos nu ca să rupă slugarnic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
școala tranziției, această moștenitoare a sistemului de educație comunist, nu vorbea deloc. Vacanțele pe munte, convorbirile cu călugări, întâlnirea cu Ion Gavrilă Ogoranu și, indirect, descoperirea legendei Elisabeta Rizea- toate acestea nu făceau decât să relativizeze idolatria performanței școlare sau mitologia olimpiadelor pe țară. Prospețimea vocii lui Nicolae Steinhardt umbrea exercițiile pregătitoare pentru un banal examen de bacalaureat. Reflecția asupra crizei instituționale din cultură - gazete, biblioteci, edituri, școli, muzee - era secundară în raport cu nevoia stabilirii unor exigențe egale cu orice exemplar al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vieții creștine. Atunci, rugăciunea și Liturghia vor apărea într-un alt registru, străin de monologul unei împovărate conștiințe morale. „Un singur lucru trebuiește”tc "„Un singur lucru trebuiește”" Admit încă un lucru: într-o Românie tradițional ortodoxă, vârsta istorică a mitologiei și vârsta teologică a revelației coabitează. N-am putea răspunde provocărilor rezultate din această nefericită suprapunere? Fără îndoială, „esențialul” se cuvine a fi ocrotit de vulgaritatea predicilor de stadion și de efuziunea pietistă. În același timp, am pierdut prea ușor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sistematic soluții salvatoare doar pentru natură, nu și pentru om. Or, teologia ortodoxă ne spune că doar restabilirea legământului dintre Creator și creatură poate rectifica sensul degenerescent al vieții pe planetă 1. Primul capitol se încheie cu câteva glose despre „Mitologii”, respectiv câteva însemnări despre „Antropologi și religie”. Acest din urmă text vizualizează textura polemicii dintre teologul creștin, în genere, și casta „academicilor” abandonați cu pasiune sarcinii de a reconstitui memoria religioasă a umanității istorice. Dacă liniile de fond ale analizei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lor este o „metanarațiune”. Evanghelia este, într-adevăr, o poveste. De la Iisus învățăm, între altele, că sensul vieții nu trebuie rezolvat și explicat ca o ecuație matematică. Taina lumii poate fi descifrată doar ca parabolă. Evanghelia are calitatea unică - spre deosebire de mitologiile clasice - de a fi înrădăcinată în istorie. Crezul nicean face o referință precisă la zilele lui Ponțiu Pilat, prefect al Iudeii între 26-36 (d.Hr.). Prin urmare, „metanarațiunea” Revelației nu se povestește liber, ca un basm ancestral, ci se istorisește
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
putea simți mai bine importanța înrădăcinării, a adăpării la izvoare. Evident, rădăcinile ortodoxiei nu sunt în pământ, ci în cer și pretutindeni acolo unde suflă Duhul. Dar despre relativitatea formelor istorice ale tradiției știm foarte puține, întrucât rămânem partizanii unor mitologii locale. Elocvent pentru relația ortodocșilor cu tradiția (care înseamnă predare, cu lecții de dictare și traducere) este motivul „limbii sacre” care circulă în unele medii bisericești. Încăpățânarea cu care foarte mulți episcopi și presbiteri doresc să mențină în slujirea Vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pentru care libertatea - atât la nivel divin, cât și la nivel uman - rămâne fictivă. În constrast, Schelling (Philosophie der Offenbarung, 1856-1858) caută o altă dinamică a revelației, pentru care „logica” tensiunii diferitelor „vârste ale lumii” (die Weltalter, în speță: epoca mitologiei vs epoca revelației) să apară mai limpede. Schelling neagă autotransparența reflexivă a subiectului hegelian și identifică în Absolutul divin principiul natural al autorevelației (Selbtsoffenbarung). Prin fire, Dumnezeu Se descoperă, dar modul liber în care o face este cel al schimbării
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
prețuită ca semn al autenticei dăruiri, mai avem atunci nevoie de orizontul unei reale transcendențe? Nimic altceva n-ar putea explica succesul european al mitului lui Tristan și al Isoldei (reluat în formula lui Shakespeare de Romeo și Julieta) decât mitologia recompensării postume. Moartea pune capăt vieții și, pentru scepticii moderni, negociază prețul cel mai mare al sacrificiul de sine. Moartea, așadar, pare să marcheze accesul către cea din urmă virtute. Egoismul, în actul morții pentru celălalt, ar părea să dispară
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Grielescu”, dincolo de manierismele, bovarismele geoculturale și galanteriile sale vieux jeu, atașante până la urmă, pe care doar tinerii americani fără cultură (europeană) le detestă (dacă le observă și le înțeleg metatropii culturali), este un savant american de origine română, specialist în mitologie și religie, cu un trecut politic reprobabil (legionar, chiar nazist) de care nu s-a delimitat niciodată, deși frecventează evrei („Abe” sugerează că îi folosește pe aceștia ca paravan și alibi); soția lui „Grielescu”, „Nanette” (evident inspirată de Christinel Eliade
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Schmitt!) și admirația pentru antici, Lilla e un fel special de liberal, până la urmă tipic nord-american, tentat deopotrivă de conservatorism în primul rând grație scepticismului - care a atins la straussienii ca Bloom cote de Kulturpessimismus -, grație moderației, prudenței, neîncrederii în mitologia progresului, în orice alt mesianism și utopism. Ca și Aron, Lilla a învățat de la Tocqueville o profundă rezervă față de tăvălugul ineluctabil al „egalizării condițiilor”, îngemănată cu o la fel de profundă convingere că democrația liberală e răul cel mai mic din lunga
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mînjiți cu catran, mult mai îndreptățiți decît ei să purtăm decorația Sfîntului Gheorghe. Dacă e sau nu cazul să-l primim pe Hercule în rîndurile noastre - iată o întrebare asupra căreia am zăbovit îndelung, cuprins de îndoieli: căci, deși, potrivit mitologiilor grecești, acel haiduc din vechime, acel vajnic făcător de bine, a fost înghițit și scuipat de-o balenă, asta nu-l transformă automat într-un vînător de balene. Nu reiese de nicăieri că și-a lovit cu harponul balena, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]