2,283 matches
-
picioare, i-am adulmecat pulpele, fundul. Simțeam că renasc, mi-am dat jos pantalonii scurți, am rămas În curul gol, În tricou și șosete, extaziat. Între picioarele ei, uscat și rece. Mă munceam degeaba, era prea beată, nu simțea nimic, mormăia din când În când, Îmi Închipuiam că suspină. M-am proptit În cele din urmă Între pulpele ei, n-am reușit să intru, dar era bine și așa. Cu genunchii Îi apropiasem picioarele cât să produc o menghină de carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
unități germano-maghiare pregăteau un contraatac, a rămâne în zonă echivala cu moarte sigură sau prizonierat, dar, în ciuda ordinelor, Nicky s-a încăpățânat să întâmpine inamicul cu foc de mitralieră până când prietenul lui a fost salvat. E bun ceaiul? Mmmmm!....În timp ce mormăie de plăcere, băgă nasul înroșit de frig în aburul cald. Excelent! Cu un pic de rom ar fi perfect. Dar, să nu cerem mai mult decât ni s-a dat. Important e că ne putem bucura de el. Ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la o mână, sau cap. "Oh, Doamne, ce puțini am rămas!". Sublocotenentul Novăceanu se apropie alergând. Domnule locotenent, aparatul lui Bocioagă a fost atins de schije în timpul atacului. Nu mai este bun de nimic. Asta nu e bine de loc, mormăie Marius. Rămâne pe gânduri câteva clipe, cu privirea pierdută în beznă. Izolați, fără nici un mijloc de comunicare...Transmisionistul e teafăr? A scăpat doar cu sperietura. Norocos băiat. Ei, în definitiv nu e vorba decât de cel mult două zile, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ăsta cu petlițe albastre lângă mine? În sfârșit intrarăm într-un uriaș birou. Căpitanul se apropie, salută un colonel de miliție, căruia îi dădu actele mele (dar unde dispăruse pachetul cu manuscrise?) și securistul se retrase. Colonelul luă actele și mormăind ceva ieși și el din vastul birou și rămăsei singur. Mă apropiai de o fereastră deschisă și începui să mă uit în întunericul de afară. Iată deci destinul de care începusem să vorbesc cu Matilda. Ce-o să se aleagă de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Astfel gândeam în timp ce medicul se uita zadarnic și îndelung în gâtul meu, să vadă ce am. Curând după întoarcerea Matildei de la București și scena de violentă desgolire care urmase, răgușisem cu totul, abia mai puteam rosti cuvinte. "Nu e răceală, mormăi specialistul, totul e curat, amigdalele, faringele, laringele... Trebuie să fie o infecție, să facem niște analize și atunci, dacă va fi cazul, îi tragem cu penicilină." "Infecție de la ce?" zisei. "De la nimic, răspunse el dând din umeri. Chiar când nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
relaxat, cu mâinile în buzunare. Pasul îi era ușor, elastic. Se opri la fereastra, cu spatele la mine și se uită îndelung afară. Soneria telefonului zbârnâi. Nu se clinti însă de la geam și atunci intră secretara. "Vă caută ministerul!" îi spuse. "Cine?'" mormăi el. "Tovarășul ministru!" "Care? zise mohorât, că ăia pe-acolo toți își spun miniștri. El e director-general și subalternii îi spun ministru." "Chiar tovarășul ministru Nasture!"' zise secretara. "Spune-i că sânt în uzină, când mă întorc îl caut eu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
izbi uluit fruntea cu palma și se vaită indignat. "...Ah, cât de prost poate să ajungă un bărbat când îi cade așa, în mod unilateral, cu tronc, după o muierușcă. Se plimbau așa pe marginea râului. Zici că mă iubești? mormăi el cu dispreț, arătând cu capul încolo, spre o albie fictivă de râu. Ei, aruncă-te în apă! Că hâr, că mâr, Bacaloglu nu știa să înoate, dar îi era rușine să spună. Nu te-arunci?" susură el imitînd-o pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
rău. "Un șef așa de bun nu găsești oriunde", dar se vede treaba că răul știa el ceva, în locul ei ar fi venit alta, și numai dacă ar fi fost o babă știrbă istoria n-ar mai fi continuat... "deși... mormăise el furios, am avut odată și o astfel de babă, nu chiar știrbă, dar cică mi-ar fi plăcut de ea că făcea pe mămica cu mine" și i-a aruncat tava cu sandviciuri și cafele în față, când a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
încît sării, ca să spun așa, înapoi în mine însumi. Nu prea departe însă, doar atât cât tresărim când, neatenți, ne izbim de cineva și spunem pardon, fără să ne uităm măcar la persoana cu care ne-am atins. "Nu, doamnă, mormăii parcă visător, dimpotrivă, vă mulțumesc pentru atenție." "Îmi plac foarte mult florile, explică ea (într-adevăr avea pe biroul ei o vază plină) și îmi imaginez că la toată lumea plac..." "În orice caz, adăugai și eu, nu displac. E greu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
potcoavă." "Și ce discutau?" mai zise bunicul bâjbâind în noul stup, pregătindu-l să primească roiul sălbatic, vârând în el faguri cu miere, să aibă noile-venite, pentru început, ce să mănânce. Discutau despre tot ce există", zisei. N-aveau treabă!" mormăi el cu afectare, el care avea și ai fi zis că găsea în asta un mare rost, uitând că în viața lui, în afară de faptul că de la ghișeul lui elibera atât noilor-născuți, cât și morților, unora certificate de venire pe lume
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tata l-a moștenit, l-a lichidat și a construit o fabrică, mică la început, pe urmă a extins-o, fiindcă a făcut concurență lui Hardmuth și lui Castel, producând mult mai ieftin, pentru elevii săraci, dar mai numeroși..." " Da! mormăii, secretul producției autohtone moderne, splendid! Clienți săraci, dar mulți!" Da, confirmă ea, copii pentru ai căror părinți cincizeci de bani sau doi lei mai mult nu era o glumă, însemna o pâine mai puțin, pe care dacă n-aveai cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
chipul. Nu se deslipi de lângă ușă decât după ce gazda mea dispăru, "ça vous derange, zise cu timiditate, de recevoir une petite franciscaine?" Mă ridicai în pat în capul oaselor și mă posomorâi. "Vous n'êtes pas ni petite, ni franciscaine", mormăii și sării apoi și o întîmpinai. Capușonul și umerii îi erau uzi de ploaie. Fără să mă înseninez, ca în fața fetiței mele care ar fi făcut o poznă, îi descheiai șiretul și nasturii; aici ea își ridică bărbia cu eternul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
asumă deschis ruptura unei familii? Sau era ceva nou? Mi-ar fi plăcut să aud ce zice Matilda, dar mi se păru că totul ar fi fost indecent în fața Silviei. "A fost odată un botez, pe vremuri. Ai uitat, Tasia?" mormăii înghițind cu mare poftă din cârnații pipărați. Ne întoarcem acuma la botez!", exclamă ea sarcastică. "Da, zisei, de ce nu?" Și ce-a fost la botez?" "Mmmm! făcui cu gura plină. A fost o mare distracție! La care ai luat parte
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
iar cu limba scoasă după ceea ce crezi tu că e fericire. Dar nici atunci nu te desparți, fiindcă oricât ar fi de mari copiii, spectacolul ăsta tot trist rămâne. Căsătoria e de la Dumnezeu, n-ai știut asta dinainte?!" Am știut, mormăii, dar n-a știut-o și Grivei." "Care Grivei? Îți vine să rîzi." " Nu râd deloc, am învățat încă din școala primară că un adevăr considerat evident pentru toată lumea nu e evident și pentru cineva din altă planetă. Noi zicem
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
te faci mare. Treaba lor! Dar ce-ai făcut pe urmă, de mi-ai murdărit și mi-ai spart țevile de la arzător, ce mai e?"... "Ci ta-taaa, cântă ea cu o dulce afectare, ci n-o să mai fac." "Mai încearcă, mormăii, și-ai să vezi!"' Se așteptase, când o chemasem, că am s-o iau în brațe și am s-o mângâi. Văzând că n-o fac, se uită la mine pe sub cot cu o privire în care se vedea că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ne odihnim. Abia acum tipsia de aur a soarelui mușcă cu partea ei de jos îndepărtatele creste și începu să piară dincolo de hăuri. Cerul se luminase și din furtună nu mai rămăsese nimic, ca și când nici n-ar fi fost. Individul mormăi ceva ininteligibil, dar apoi confirmă că era de la Salvamont: "Mai e cineva jos?", zise. "Nu, spusei. Dar de ce s-au oprit scaunele?'' Nu-mi răspunse. Văzui în treacăt că era un zdrahon. N-avea schiuri și nici costum de munte
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îndrăznea să glumească. Drake era operator de criblor, dar știa să se servească și de pușcă, de pistol, grenade, de majoritatea armelor albe, ca și de dinți. ― Mi se pare că solda cam lasă de dorit pentru operații din astea, mormăi el. ― Mai ales că trebuie să-ți vedem mutra la sculare, Drake. Era meditehniciana care vorbise: fără nici un dubiu, cea mai fermecătoare dintre membrii acestui echipaj, dar până deschidea gura. ― ' Te-n cur, replică cel în chestiune. Se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
un comteh, dar poate fi la fel de eficace ca și ceilalți în luptă. ― Și dumneata? Se așeză: mulțumit, calm, pregătit. ― Sunt aici pentru că n-aveam nici o chemare pentru patiserie. Motoarele bubuiră și naveta sări în lături coborând în puțul sasului. ― Hei, mormăi Frost. I-o fi trecut cuiva prin cap să verifice arimajul la coșciugul ăsta ambulant? dacă roțile nu sunt blocate ca lumea, ne pomenim în afara navetei. ― Relaxează-te, drăguță, zise Dietrich. Am verificat. Nu pățim nimic. N-o să mișcăm până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
acolo, încercați să repuneți în funcțiune ordinatorul. Fără râvnă inutilă. Nu-i dăm să prelucreze date, vrem doar să avem acces la memoria lui. Hicks, ne întâlnim. Mă găsești la sasul sud, lângă turnul telecomunicațiilor. Aici Gorman, terminat. ― Terminat, mda, mormăi Hudson. Vine. Parcă sunt deja mai liniștit. Vasquez se asigură că microfonul ei era întrerupt înainte de a aproba: ― Căcăciosul! Transportorul blindat rula încet pe artera principală al coloniei, iar proiectoarele lui luminau zidurile pătate și erodate ale imobilelor. Trecu pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
locul, înainte de a declara: ― Laboratorul medical. Nimic spart. Nu cred că aici au fost lupte. Colonii trebuie să fi pierdut partida în prima sală. Wierzbowski studia cele dezvăluite de luminatul auxiliar, apoi observă ce anume îi atrăsese atenția lui Ripley. Mormăi ceva și se duse la ea. La fel făcură și ceilalți. La capătul laboratorului, un halou violet îmbrăca șapte cilindrii transparenți. Combinația luminii acesteia și a fluidului conținut în tuburi servea la păstrarea substanțelor organice care se găseau în interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
perfect elementele stației, dar nimeni nu putea spune dacă fusese dinadins. Acest ansamblu strălucitor se întindea iu interiorul nivelului C, cât duceau camerele infanteriștilor. Substanța rășinoasă umplea cel mai neînsemnat spațiu liber, dar nu împiedica funcționarea stației care continua să mormăie și să modifice atmosfera Acheronului, indiferentă la compartimentarea heteromorfă a unei mari părți a nivelului ei inferior. Numai Ripley avea o vagă idee despre natura a ceea ce descoperiseră infanteriștii, dar era năucită ca să nu mai poată furniza și explicații. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
era singurul care auzise ordinul. Infanteriștii se priveau increduli și consternați. ― E țicnit, sau ce are? făcu Wierzbowski strângându-și pușca lângă el, ca pentru a-l sfida pe Gorman să vină să i-o ia. ― Și atunci ce folosim? mormăi Hudson. Insulte? Hei, locotenente, încercăm cu judo? Dar trebuie să aibă și ei brațe. ― Au, afirmă sec Ripley. ― Nu sunteți neajutorați ca bebelușii, Hudson, răspunse Gorman. Aveți alte arme. ― N-ar putea fi o idee rea, murmură Dietrich. ― Ce? Folosim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pe Newt la piept. ― Vasquez. poți să ne acoperi până la așezarea navetei? Femeia îi zâmbi, dezvelind o dantură perfectă. ― Ce întrebare?! Mângâie patul vibratorului. Caporalul se adresă și ultimului membru al grupului. ― Vii cu noi? ― Nu încerca să fii haios, mormăi Burke. ― Nici n-aveam de gând. În nici un caz aici. Locul ăsta nu are nimic haios. (Branșă microfonul individual.) Bishop, ai găsit ceva? O voce sintetică umplu compartimentul. ― Aproape nimic. Ca în majoritatea coloniilor, materialul de cercetare este rudimentar. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
B urmăresc și distrug mai multe ținte, zise ridicându-și privirea spre Hudson. Ne-ai pus la dispoziție o putere de foc valabilă. Comtehul studia nenumăratele informații care le parveneau. ― Dacă am avea măcar vreo duzină de. aparate de-astea... mormăi. Ar fi de-ajuns. Ah, dacă am avea vreo duzină... Bubuitul regulat al armelor automate se repercuta în interiorul clădirii. Pe consolă, numerele care apăreau pe contoarele munițiilor se derulau inexorabil. ― Cincizeci de cartușe pe armă. Cum dracu' să-i oprim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
rodul unei analize colective, dar ăsta-i rezultatul. Au întrerupt curentul, au evitat roboții-santinelă și au găsit un nou mijloc de acces în clădire: un pasaj pe care noi nu l-am descoperit. ― Și totuși ne-am gândit la toate, mormăi Hicks. Hudson se dădu mai departe de ușă. ― Cincisprezece metri. ― Habar n-am cum de-au reușit. O gaură de acid într-o conductă. Un pasaj subteran declarat blocat din greșeală. O trecere pe care colonii au adăugat-o sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]