KorAP: Find »[drukola/base=mort & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...81 82 83 ...779 >

19,458 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

nu se poate. — De ce? — Cimerienii au dispărut de parcă i-a înghițit pământul. Dă din cap, adunându-și toată răbdarea ca să repete un lucru spus de sute de ori. Acesta este un institut mort, al unei literaturi moarte, într-o limbă moartă. De ce să mai studiezi cimeriana astăzi? Eu sunt primul care înțelege asta, sunt primul care s-o spună: dacă nu vreți, nu veniți, din partea mea institutul ar putea fi desființat. Dar să vii aici ca să... Nu, asta e prea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
cu brațele lui pe spatele nostru, îl transportăm până la mașină. În acea clipă, gazele care se adună în stomacul cadavrelor au ieșit cu mare zgomot: cei doi polițiști se tăvăleau pe jos de atâta râs. M-am gândit că Jojo mort era cu totul diferit de Jojo cel viu, cu manierele lui delicate; și nici n-ar fi fost atât de generos, încât să vină în ajutorul celor doi prieteni care riscau ghilotina pentru asasinarea lui. Atunci ne-am apucat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
să mă recunoască, să știe cine sosise să-i strice petrecerea, poate chiar fără să-și dea seama de trecerea frontierei dintre infernul celor vii și infernul celor morți. A fost mai bine așa, să-l văd la față numai mort. - Jocurile s-au încheiat, bătrân nenorocit! mi-a venit să-i spun cu o voce aproape afectuoasă, în timp ce Bernadette îl îmbrăca de sus până jos, inclusiv pantofii de lac negru și antilopă, căci trebuia să-l ducem afară, prefăcându-ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
socoteala pierderilor mele nu făcuse decât să se lungească. Acum, când mirosul de cadavru începea să se simtă, cu tot parfumul lui de apă de colonie proastă, îmi dădeam seama că meciul cu el nu era încheiat încă, că Jojo mort putea să mă distrugă încă o dată, cum mă distrusese de atâtea ori pe când trăia. Îmi amintesc prea multe episoade în același timp, căci ceea ce vreau e ca povestirea să fie înconjurată de multe altele, pe care le-aș putea spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
moment determinat, o dată pentru totdeauna. Așa cum le păstrezi în memorie, așa îți place să păstrezi cărțile ca obiecte, să le ții lângă tine. Printre cărțile tale, în acest ansamblu care nu formează o bibliotecă, se poate totuși distinge o parte moartă sau inactivă, adică volumele puse deoparte, citite și rar recitite, sau pe care nu le-ai citit și nici nu le vei citi, dar păstrate oricum (și șterse de praf), și o parte vie, cărțile pe care le citești sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
superficial curioase asupra acestor aparate bizare. Nu știu că mi-am construit imperiul financiar pe principiul caleidoscopului și al mașinilor catoptrice, multiplicând, ca într-un joc de oglinzi, societăți fără capitaluri, exagerând creditele, făcând să dispară pasive dezastruoase în unghiurile moarte ale unor perspective iluzorii. Secretul meu, secretul neîntreruptelor mele victorii financiare, într-o epocă cu atâtea crize, prăbușiri la bursă și falimente, a fost întotdeauna acesta: nu m-am gândit niciodată în mod direct la bani, la afaceri, la profituri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
douăzeci de ori. Priviți. Cuvinte ce apar de nouăsprezece ori: centiron, comandant, dinți, faci, au, împreună, păianjen, răspunde, sânge, santinelă, tragi, imediat, te, (a) ta, văzut, viață... — Cuvinte care apar de optsprezece ori: gata, frumos, beretă, până ce, francez, (a) mânca, mort, nou, trece, cartofi, punct, aceia, băieți, seara, merg, vine... Nu aveți deja o idee clară despre ce e vorba? - spune Lotaria. - Nu încape îndoială că e un roman de război, plin de acțiune, într-un stil sec, cu o anume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
nu voi susțineați că totul trebuie sporit, intensificat, multiplicat? — Ei și? Nu e nici o contradicție... totul intră în logica previziunilor... Linia de evoluție pleacă din nou de la zero... Chiar și tu îți dăduseși seama că situația ajunsese la un punct mort, se deteriora... Nu rămânea decât să secundăm acest proces... În mod potențial, ceea ce poate figura ca pasiv pe termen scurt, poate pe termen lung să se transforme într-un stimulent... — Dar eu văd lucrurile altfel decât voi... Intenția mea era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

copilărie, la Molepolole, domnul J.L.B. Matekoni avusese un câine care-și câștigase reputația legendară de prinzător de șerpi. Era un animal maroniu, costeliv, cu una sau două pete albe și cu coada tăiată. Îl găsise la marginea satului, abandonat și mort de foame, și-l luase să stea cu el în casa bunicii. Ea fusese împotriva ideii de-a irosi mâncarea pe un animal care, aparent, nu le era de nici un folos, dar el își impusese punctul de vedere, iar câinele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Tot ce se poate, spuse domnul J.L.B. Matekoni. Dar nu toți gândesc așa. Unii oameni știu că viteza excesivă nu este cea mai bună cale de-a ajunge undeva. E mai bine să mergi ca după mort decât să fii mort, nu-i așa? Ucenicii căscaseră ochii nedumeriți și el oftase; din nou, era vina Ministerului Educației și a ideilor moderne. Băieții ăștia doi nu vor fi niciodată capabili să priceapă nici jumătate din ceea ce le spune el. Iar odată și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
asemenea, de întreținerea celor două camioane și a vechiului microbuz rablagit din dotarea orfelinatului. Nu era plătit pentru asta, dar nici nu se punea problema să fie. Toată lumea ajuta orfelinatul dacă putea, iar el n-ar fi acceptat bani nici mort. Când sosi el, Mma Potokwane era în biroul ei. Se aplecă pe fereastră și-i făcu semn cu mâna să intre. — Ceaiul este gata, domnule J.L.B. Matekoni, îl anunță. Dacă te grăbești, mai prinzi și o bucată de prăjitură. Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
nu. Nu ținea cu adevărat să caute răspunsul în legătură cu ceea ce i se întâmplase fiului doamnei Curtin; Clovis Andersen, autorul cărții pe care o considera biblia ei profesională, Principiile detectivului particular, ar fi descris ancheta ca fiind ajunsă într-un punct mort. „O anchetă ajunsă într-un punct mort“, scria el, „nu este profitabilă pentru nimeni dintre cei implicați. Clientului i se dau speranțe deșarte fiindcă de cazul lui se ocupă un detectiv, iar detectivul se simte obligat să găsească o rezolvare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
răspunsul în legătură cu ceea ce i se întâmplase fiului doamnei Curtin; Clovis Andersen, autorul cărții pe care o considera biblia ei profesională, Principiile detectivului particular, ar fi descris ancheta ca fiind ajunsă într-un punct mort. „O anchetă ajunsă într-un punct mort“, scria el, „nu este profitabilă pentru nimeni dintre cei implicați. Clientului i se dau speranțe deșarte fiindcă de cazul lui se ocupă un detectiv, iar detectivul se simte obligat să găsească o rezolvare a cazului din cauza așteptărilor clientului. Asta înseamnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-l bată cu un băț mopani până ce a implorat îndurarea? Asemenea pedepse nu duc la nimic, ci doar sluțesc persoana care le aplică. Dar astea erau chestiuni generale, iar problema ei imediată era de unde să pornească căutarea acelui biet american mort. Și-l imagina pe Clovis Andersen clătinând din cap și spunându-i: „Ei bine, Mma Ramotswe, te-ai potcovit cu o anchetă ajunsă într-un punct mort în ciuda sfaturilor mele în acest sens. Dar, de vreme ce tot ai acceptat cazul, sfatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
generale, iar problema ei imediată era de unde să pornească căutarea acelui biet american mort. Și-l imagina pe Clovis Andersen clătinând din cap și spunându-i: „Ei bine, Mma Ramotswe, te-ai potcovit cu o anchetă ajunsă într-un punct mort în ciuda sfaturilor mele în acest sens. Dar, de vreme ce tot ai acceptat cazul, sfatul meu obișnuit este să te întorci la început. Începe cu începutul.“ Începutul, presupunea ea, se află la ferma unde puseseră bazele proiectului Burkhardt și prietenii lui. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-i bietul băiat american? — Acolo, răspunse Mma Ramotswe cu glas scăzut. Tânărul ăsta-i acolo. Tăcură amândouă câteva clipe. Mma Makutsi puse ceainicul pe tăblia mesei din melamină și-i puse capacul. — Încă trăiește? Acolo? — Nu, răspunse Mma Ramotswe. E mort. Dar e acolo. Înțelegi ce vreau să spun? Mma Makutsi dădu din cap a încuviințare. Știa. Orice persoană sensibilă din Africa ar fi înțeles ce voia să zică Mma Ramotswe. Când murim, nu părăsim în totalitate locul unde am trăit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
niciodată ce are de priceput? — Ce să priceapă? întrebă Mma Ramotswe. El stătea acum la fereastră și privea spre un grup de studenți de pe aleea din față. — Să priceapă că nu e nimic de aflat, răspunse el. Că băiatul e mort. Trebuie să se fi aventurat în plin deșert, prin Kalahari, și s-a pierdut. S-a dus la o plimbare și nu s-a mai întors niciodată. Nu-i imposibil, știți asta. Un arbust spinos seamănă mult cu altul, știți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
în cădere și că nu mai respira. Am fugit la Carla și i-am povestit ce s-a întâmplat. S-a întors cu mine la donga și ne-am uitat din nou la el. Nu încăpea urmă de îndoială, era mort, iar ea a început să țipe. Când s-a oprit, ne-am așezat acolo, în șanț, și ne-am întrebat ce-i de făcut. Ne-am gândit că nu ne-ar fi crezut nimeni c-a alunecat din greșeală dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

completez formulare, să-i arăt buletinul, să mai scriu nu știu ce... Semnătura mea e prea prețioasă pentru toate fleacurile lor. Să mă legitimez? S-arăt că m-am născut? În fața unor dobitoci de funcționari? Să mă explic lor. Nu, asta nici mort! Ei nu știu cum trebuie să te comporți c-un geniu? Ar trebui să fie bucuroși că le fac o asemenea favoare... Dacă te prind în rețeaua lor, nu mai scapi niciodată. Mi-a depășit așteptările. A avut de băut din banii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
dai tu sau pui pe alții să-i dea telefoane de amenințare în timpul nopții, că ai antene prin care faci perturbații, că-i arunci pe geam țânțari care-aduc malarie, broaște, salamandre, șobolani gâtuiți, viezuri beliți și chiar și-un cal mort...” - Mișto gradația! - Ce-i, te-apucă teoria literară? A, am pus la cale să fie răpită, să i se scoată din creier tot ce știe. Nu știe exact, dar crede c-a fost adormită, drogată, i-am băgat ceva în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
să nu se cațere pe balustrada balconului. - De ce să mă dau? Pentru că nu-ți place ție? Dragi to’arăși și pretini... Lume, lume... sorooo lume, din bucata mea de pâineee... Dictatorul a fugit... trrrrtrrrr... Nu vă fie frică... Mai bine mort decât... un căcat... Nu vreau să cobor... Nu vreau... Macarale râd în soare... macaraleee... argintii în zori de zi... Dac-am să crap, hienele astea mai au subiect... nu cine știe ce, așa, de-o coloană de pagina opt... Știi, nu durează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
de-atunci, se zice c-ar fi înfiat-o cineva, o familie mixtă, el portorican, ea englezoaică, până la urmă i s-au întărit oasele, le-a plăcut că era mai negricioasă, ochiul albastru îi aducea englezoaicei aminte de frate-său mort în Spania. Și-a plecat în străinătate după nouăzeci. Cum să-i mai dau de urmă? - Lacrimi, hârcâieli, tuse. - Exactamente. Poate mă ajută ei să caut prin Crucea Roșie, Doamne, ce proast-am fost de nu m-am gândit la Crucea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
cu sticlele cu lapte sparte, nici cu ouăle roșii căzute din sân pe dușumea, nici cu duba în care au urcat-o pe Florica. Au venit de la Miliție să sape în curtea fabricii, lângă movila de nisip, să caute copilul mort, nebotezat, îngropat de Florica. „Era umflată și-acum nu mai e, l-a scos cu undrelele și l-a îngropat acolo, lângă cazangerie”, șușoteau babele. „Pleacă, mă, de-aici, ce caști gura... Luați mucosu’ ăsta de-aici!” Au luat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
sfoara și-a recuperat tinicheaua, că altfel pușcăria îl mânca. Și noroc că Iancu, șeful de post, era băiat de treabă: „Tre’ să te iau la secție și să-ți trag o bătaie, tu ai să zici că erai beat mort, ’tu-ți anafura cui te-o făcut, și nu-ți aduci aminte nimic. Pe urmă o să venim să-ți facem o percheziție și-o să găsim decorația la locul ei, în cutie, și-o să-ți mai trag vreo două să vadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
au vrut să-și bată joc de el și i-au ascuns geanta, s-a auzit Lazăr. Alții că-ți muta nasul din loc și l-au aruncat cu totul la gunoi... - Unii spun că de fapt Șarik nu era mort, ci numai amețit și-a luat-o la fugă... - Da, dar s-ar fi găsit măcar geanta... - Asta dacă n-o fi ascuns-o Ghiocel să nu iasă scandal și mai mare. Sau poate cineva chiar a crezut că Petrache

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]