18,554 matches
-
curățenia, și au numai gânduri curate cu țărișoara noastră. -Uniunea Europeană vrea să ne arunce brânza la coșul de gunoi al istoriei, să școlarizeze prin Închisori criminalii Înrăiți, să Înfigă cipuri sub pielea câinilor, să monitorizeze oile patriei, să ascundă morții pe după geamuri fumurii, să dea burse florăreselor În Olanda. -Domnule cerșetor, dar nici să transporte morții În mașinile de pâine prin tot orașul și nici să atârne de copaci coșciugele, ca niște fructe, sau să le sprijine de zidurile cofetăriilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la coșul de gunoi al istoriei, să școlarizeze prin Închisori criminalii Înrăiți, să Înfigă cipuri sub pielea câinilor, să monitorizeze oile patriei, să ascundă morții pe după geamuri fumurii, să dea burse florăreselor În Olanda. -Domnule cerșetor, dar nici să transporte morții În mașinile de pâine prin tot orașul și nici să atârne de copaci coșciugele, ca niște fructe, sau să le sprijine de zidurile cofetăriilor!.. Sunt scene morbide numai pe gustul unei țări Înapoiate. -Oricum, Uniunea Europeană e o șmecheră fără pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ca ultimă șansă de supraviețuire. Lumânăreasa cimitirului s.a Îndurat să-l ,,repartizeze,, o ,,locuință,, părăsită. Nu știe Însă, dacă va rezista frigului.. Octombrie e o lună capricioasă, iarna se apropie pe nesimțite și cavourile au pereții reci, ca și morții care le populează. A trebuit să fugă pentru totdeauna din ghetou, fiindcă bruta, odată revenit la viață, l-ar fi omorât , cu siguranță, răzbunându-se. A părăsit și intrarea metroului, de care criminalul știa. Aici, măcar poate să scrie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Își va Încheia În curând cartea și va căuta o editură care să i-o publice. I-a promis ferm lui Kawabata că nu va Închide ochii până nu va face acest lucru. Nu moare de foame, cei care pomenesc morții În cimitir, sunt darnici, au o mare compasiune față de cerșetori și, În momentul În care cineva apropiat lor trece În lumea drepților, nu se mai uită la o bucată de pâine și nici la un amărât de bănuț. Lumânăreasa i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
te mai plânge, te-ai descurcat de minune. Dar Îmi pare rău că nu mai locuiești În ghetou, de-acolo auzeai trenurile și aveai la ,,casă,, plăcuță cu număr și nume de stradă. Erai cineva! Aici ai doar fotografia unui mort și din când În când șuieratul cucuvelei. E-adevărat că nu te mai vizitează șobolanii, În schimb dârdâi de frig Orice lucru are prețul lui Antoniu. ........................................... ,,M-au Înconjurat legăturile morții și m-au Înspăimântat șuvoaiele nelegiuirii. M-au Înfășurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-Kawabata, nu era singura editură, sunt zeci, poate sute.... O să mai Încerc. Mai nou, locuiesc Într-o pivniță, sub cinematograful ,,Gloria,,. Din cimitir, am fost alungați eu și familia cu cei doi copii, de oameni care vin și-și plâng morții. Ne-au reclamat, că ,,pângărim,, cimitirul Ă a pângări Înseamnă a murdăriă și, au chemat polițiști ca să ne măture de-acolo. Nu mai am curajul să mă Întorc, și oricum, din cauza frigului mi se umflaseră picioarele și mă dureau Îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se vădă, de sub cagula neagră trasă pe cap. Are o respirație șuierătoare care se aude de la câțiva metri și bate din picior cu furie. Cotrobăie cartierul de câteva zile și nopți, căutând un evadat periculos, și au dat peste un mort, și un câine care nu s-a dezlipit de trupul lui, până nu a fost lovit cu picioarele și gonit cu urlete bestiale. Legistul a ieșit de câteva minute din pivniță, după ce a plimbat un timp lumina unei lanterne pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mie de grijă. Iar eu o lăsam. Insistase ca ultimele două nopți înaintea plecării mele să le petreacă în locuința noastră din Hereford Square unde noi în mod obișnuit dormeam în dormitoare separate. M-am culcat în fiecare seară beat mort. Refuzasem oferta lor de Crăciun, nu din teama unei izbucniri de mânie și violență, ci din teama de a nu da dovadă de prea multă supușenie. Simțeam nevoia să mă retrag pentru a mă înveșmânta din nou în zdrențele demnității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am târât Înapoi În Încăperea care servea În același timp pentru dormit, lucrat și unde Îmi rezolvam treburile de orice fel. Am pus pachetul de țigări pe pervaz și am privit pe geam. Anton avea dreptate: Într-o parte locuiau morții, În cealaltă, vii. Șchiopătând spre masa de scris ca să-mi torn niște șnaps În cafea, mi-a trecut prin cap că astăzi, mai mult decât oricând, mă aflam Între cele două tabere. Dinspre cimitir nu se auzea nici un sunet, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
alunge pudelul curios, mă anunță că se gândise să-și viziteze mama, Împreună cu Boris. M-ar fi deranjat să am grijă de prăvălie cât timp erau plecați? Clienții veneau mai ales În weekend, când oamenii aveau timp să Își onoreze morții sau pe cei dragi cu un buchet, și acum că eram din noi parteneri, Heino avea nevoie de venitul suplimentar. Am dat din cap. După ce au plecat, am umplut bolul lui Chérie, l-am dus În curte și am Închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ȚÂȚELE ADEVĂRATE ALE LENOREI LAPIDUS, și-n clipa aia îmi dau seama că mama zgâlțâie furioasă clanța. Clanța ușii pe care am uitat s-o încui! Știam eu că așa o să pățesc odată și-odată! Prins! Asta-i totuna cu mort! — Deschide, Alex. Te rog să deschizi imediat! E încuiată. Nu m-au prins! Și, judecând după vietatea din mâna mea, s-ar zice că nici mort nu-s. Freac-o! freac-o! „Linge-mă, Voinicule - linge-mă ca lumea, dă-mi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
răcnești tu mult și bine că nu ești evreu, că ești și tu om și că n-ai de-a face cu tâmpenia aia de moștenire chinuită, că, oricum, te-ar fi săltat și te-ar fi lichidat. Acum erai mort, și eu eram moartă și Dar eu nu despre asta vorbesc! Și maică-ta și taică-tău erau și ei morți. Dar de ce le ții partea? Eu nu țin partea nimănui, zice ea. Nu spun decât că nu-i un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
că da, și se pune și ea pe plâns, iar eu mă simt îngrozitor, căci ea varsă lacrimi pentru șase milioane de oameni sau așa ceva, pe când eu mi le vărs numai pentru propria mea persoană. Sau cel puțin așa cred. Mort după pizdă Ți-am povestit cumva că la cinșpe ani am scos-o din pantaloni și mi-am luat-o la labă în autobuzul 107, în timp ce mă întorceam de la New York? Avusesem o zi minunată, mulțumită soră-mii și lui Morty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de ciocolată și mă apuc să-mi distrug pofta de mâncare de la cină, pe care maică-mea (parcă-i o păpușă învârtită cu cheia, femeia asta!) o servește prompt la ora cinci jumate fix, când intră pe ușă taică-meu, „mort de foame“. Apoi mă țin după ele în jurul lacului. Pe urmă se risipește, în sfârșit, extazul - ele se duc acasă la tații lor care vorbesc corect englezește, la mamele lor calme, la frații lor siguri pe ei, cu care trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un cal (în loc să aibă unul înhămat la căruță, ca telalul al cărui nume l-am moștenit) - cine ar fi crezut că această călăreață cu pantaloni de jocheu și dicție perfectă era moartă după seminția noastră tot atât pe cât eram noi morți după ea? Căci știi ce era Mike Todd? O copie nereușită a unchiului Hymie! Cine să știe că secretul care descuie inima (și fofoloanca) unei șikse era să nu faci pe goiul cu nas coroiat, pe tipul la fel de plicticos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în loc să dea și ea peste un bărbat? Spune-mi, Harpo! Spune-mi ceva! Orice! „Ah, știu că e-n viață“, așa zicea Maimuța, cu trăsăturile ei delicate boțite de durere. „Știu. Vreau să zic, adică, cine a mai pomenit un mort căruia să-i funcționeze robotul telefonic.“ Și uite-așa, ba se apucă Maimuța de terapie (dacă de asta o fi vorba), ba se lasă - se apucă ori de câte ori îi zdrobește inima vreun nou căcănar, se lasă ori de câte ori la orizont apare următorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-i mama mă-sii! Smolka copia de la mine la spaniolă, iar pe Mandel îl durea în pix să-și mai dea măcar atâta osteneală, cât despre spălatul mâinilor înainte de masă... Nu-nțelegi că băieții ăștia doi ar trebui să fie morți! Ca Bubbles. Iată, în acest caz, o carieră care măcar are cât de cât sens. Iată un caz de cauză-efect care îmi confirmă ideile privitoare la urmările la care să se aștepte omul! Destul de rele, al naibii de rele, sfârșești cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un zid drept de zăpadă, se ridică acum și veni spre ei ca un val căruia zăpada Îi fusese spuma albă și Înțepătoare. Myatt Îi strigă șoferului să conducă mai Încet. Dacă explodează acum un cauciuc, se gândi el, suntem morți. Îl văzu pe șofer uitându-se la ceas și punând piciorul pe accelerație și motorul antediluvian Îi răspunse, mai adăugând câțiva kilometri pe oră, ca unul din acei bătrâni puternici și Încăpățânați despre care alții spun: „Ei sunt ultimii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de orice. Dar, din cauza unei curiozități bizare, Întârzie prea multă vreme, În timp ce făclia era pe sfârșite și se stingea. Avusese cândva și el o femeie? Gândul făcu ca el să-și piardă capacitatea de-a o impresiona. Nu mai era mortul Înspăimântător, așa că Îi examină fața mai Îndeaproape decât Îndrăznise vreodată Înainte. Manierele dispăruseră o dată cu viața. Băgă de seamă pentru prima oară că fața lui avea trăsături curios de aspre. Dacă n-ar fi fost atât de suptă, ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
măsurau fiecare mai puțin de 4 cm2. A, da, știu de butonii de Paște, șopti Robert, cadavrul, adică responsabilul de vânzări din magazin, care era de serviciu În dimineața aceea. Vorbea Încet, ca și cum s-ar fi temut să nu trezească morții. —Uraaa, făcu Lauren, cât de Încet putea. Știam eu că voi o să mi-i găsiți. —Domnișoară Blount, nu avem nici cea mai vagă idee unde se află butonii În prezent, spuse Robert. A Început să-și facă ordine pe birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ajunse În capul scărilor, se opri sub elicopterul imens. Se uită În sus, apoi Își făcu de două ori semnul crucii. —Mărite Doamne, când ajung acasă și mă Împușc diseară, se rugă ea, te rog să nu mă Învii din morți În Ziua Judecății de Apoi. —Marci, liniștește-te, nu face vreo prostie, i-am spus, prinzând-o de mână. — O să-l omor. Cum Îl chema pe avocatul Ivanei? 21tc "21" Soțul dispăruttc "Soțul dispărut" În timp ce Marci era readusă la viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nu-i place mai mult Sophiei decât să plaseze o poveste despre ea Însăși Într-un articol de bârfe. Ascultă-mă pe mine, toate zvonurile care circulă pe seama Sophiei sunt lansate chiar de ea. Ea zice că toți tipii sunt morți după ea, mai ales cei Însurați. De fapt, am auzit că la un moment dat chiar a fost spitalizată pentru asta. Colierul Îți era de la Început destinat ție. —Vai, Milton, am stricat totul, i-am spus, simțindu-mă descurajată. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
puțin să găsească mai știu eu cine luminița de la capătul tunelului. Din partea mea, tremuricii ăștia n-au decât să rămână acolo bine-mersi, să stea în dimensiunea lor astrală, da? Mersi frumos. Se uită pe ziar și zice: Pot să rămână morți o eternitate. Pot să bântuie prin casa aia încă cincizeci de ani de-acum înainte și să zornăie din lanțuri până nu mai pot. Helen Hoover Boyle aruncă o privire spre ledul de așteptare care clipește pe telefon și zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
încrețit. La fiecare pas chinuit, conținutul se mișca încoace și-ncolo prin cutie. Acasă, podeaua duduie în ritmul rapid al muzicii. Pereții îngână cu glasuri cuprinse de panică. Ori e vorba de o mumie egipteană care s-a întors din morți să-și poarte blestemul și încearcă să-i ucidă pe vecinii de-alături, ori se uită la un film. Sub podea, cineva zbiară, un câine latră, se trântesc niște uși, iar funcționarul de la casa de licitații cântă o melodie. Intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
program de teleshopping. De la un profesor. De la un fișier de pe internet. De la o felicitare. De la un răvaș dintr-o plăcintă. Un milion de oameni pot să se uite la o emisiune TV, iar a doua zi de dimineață să fie morți cu toții, din cauza unui slogan publicitar. Imaginați-vă panica. Imaginați-vă o nouă negură a istoriei. Exploratorii și căile de negoț au adus primele valuri de ciumă din China în Europa. Mass-media înseamnă o mulțime de noi mijloace de transmitere. Imaginați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]