2,542 matches
-
doar verbul, egală astfel Demiurgului care, și el, tot de la și prin Cuvânt a pornit: „am cuvântul/ deci sceptrul. Pot domni peste o-mpărăție de vorbe/ și hârtie. Trăiesc nimicul”. O Evă expulzată, dar princiară totuși, „subțire și nocturnă”, cu „muchii reci ca șerpii”, În mână cu chibrituri pentru rug sau candelă. Jungla care i-a fost dată ca Împărăție terestră este singura pe care și-o revendică, patrie plină de primejdiile privilegiate ale cunoașterii: „bezna compactă” a imersiei În solitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
tristețe/ cei doi metri de stambă ai rochiei mele de sărbătoare”. Iubirea este Înviere, ieșirea din subterana solitudinii, din tenebrele existenței. „Scoate-mă pe brațe afară - pe lume e dimineață - e târziu pentru amândoi este atât de târziu stăm pe muchie/ deci dă-mi această a doua șansă:/ poate ca Lazăr voi Învia” (Rochia Martei cea de toate zilele). Dorință grea de amar, răsucită traumatic În ea Însăși și În tardiva terapie amoroasă, urgentată de gongul timpului ireversibil: „dragostea mea târzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și se uită la mine. Nu ți-am spus? L-am părăsit pe Harry. I-am spus că el și fiul lui prețios nu au decât să șușotească în voie. Eu mă mut la tine. Am supraviețuit zilei respective - pe muchie. Din fericire, apartamentul meu era suficient de murdar cât s-o țină ocupată și respectiv s-o epuizeze pe Lynn. Până la ora 7, adormise în fața televizorului cu niște rămășițe de pizza în brațe. Alesese cu mare atenție din pizza fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
lemn de tei, ușoară și în așa fel cioplită încât din aceeași bucată, în relief cam de grosimea unui deget, era o ramă aurie de jur-împrejur. Tortița de metal cu care era pusă în cui icoana era prinsă de mijlocul muchiei de deasupra. Când a scos-o și a întors-o, spătarul constată că pe partea cealaltă era zugrăvită în culori mai închise, sugerând întunericul nopții, Nașterea Mântuitorului. Era atât de frumoasă încât Mihai Cantacuzino cu mâna stângă și-o sprijini
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o maree ucigașă, valul atacatorilor se prăvale peste artileriști. Romulus strânge în mâna dreaptă coada solidă a lopeții de infanterie. Dărâmă cu piciorul ușa micului adăpost. Dă nas în nas cu un soldat care tocmai dă să iasă. Înfige oblic muchia ascuțită ca un brici în fruntea neamțului. Sunetul osului spart se aude asemenea unei nuci zdrobite. Fără nici un țipăt, cel lovit cade pe spate, prins în spasme violente. Dâre late, roșiatice, inundă chipul alb ca varul. Aflat lângă telefon, transmisionistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în spasme violente. Dâre late, roșiatice, inundă chipul alb ca varul. Aflat lângă telefon, transmisionistul se ridică pe jumătate cu o expresie de totală stupoare pe chip. Nu mai apucă să facă nici un gest. Este lovit puternic de către Nicky cu muchia palmei în beregată. Se prăbușește ca secerat la pământ. În cădere trage după el mica centrală telefonică care aterizează cu zgomot în capul lui. Romulus smulge firele din contacte. Legătura cu celelalte eșaloane este întreruptă și nimeni nu poate da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Țuți? Bineînțeles, eram elevi, eu, Țuți, și alți prieteni. Ba ne făcuse și pionieri, chiar dacă mai încurcam câte un „7 ori 8” sau „9 ori 8” și Pufi nu se sfia să pună în funcțiune varga sau linia în trei muchii, așa că palmele noastre arătau ca niște plăcintuțe iar în ochi încă nu se uscaseră lacrimile. Ne făcuseră pionieri cu ocazia înființării primelor detașamente, în 1949. Aveam cravate din pânză „americă”, vopsite de mamele noastre, cravate care se decolorau la soare
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
buzunarul din partea unde stătea individul acela. Mâna lui se afla pe portmoneul meu, aflat în buzunarul pardesiului, pus de mine după ce plătisem două bilete de călătorie. Atunci calm, ca niciodată, i-am apucat strâns pumnul cu mâna dreaptă, iar cu muchia mânii stângi l-am lovit puternic peste încheietură. Nu știu dacă iam rupt mâna sau nu, dar urletul scos de individ a alarmat toată lumea din tramvai. Un tip din rândul celălalt de scaune, tot negricios și dubios, s-a ridicat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
un zgomot uriaș care se dezumfla tunând. îi ținea isonul țiuitul stins al hornului. într-un freamăt continuu, livada hârșâia crengi pe dranița acoperișului. Afară viscolul albea ferestrele, gonind câinii în girezile de paie. în câmp, doar lupii treceau pe sub muchii de hat către luminile satului. Procurorul se trezi dimineața într-o larmă de glasuri sub fereastră. Apăruse la geam lumina zilei. Ningea sclipitor. Peste tot se așezau pașnic poduri înstelate. Roiuri de fluturi izvorau, covârșind pământul și casele care, între
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
sunt astăzi. Cuvântul „influențat“ nu e cel potrivit, pentru că istoriile astea au existat tot timpul în mine, cu mine, fac parte din natura mea. În plus, ca romancier, pentru a-mi examina mai bine personajele și a le pune pe muchie de cuțit, îmi e mai folositor războiul decât o istorie de dragoste, de exemplu. De ce vă întoarceți către începutul secolului trecut, când pe cei mai mulți scriitori contemporani îi tentează lumea modernă, postmodernismul? E puțin contra curentului? Dacă scrii despre modernitate sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
-a-nceput, noi eram muți de emoție și de încântare (și de iubire, să fie limpede!), pe urmă s-a precipitat să ajungă mai iute la destinație și a nimerit cu fruntea în alt raft al bibliotecii, o scândură cu muchii tăioase vopsită-n galben, care i-a spart capul încât la tăierea moțului și la alegerea celor trei lucruri de pe tăviță a purtat deasupra unui ochi o uriașă gâlmă sângerie (această cicatrice, vrea, nu vrea, n-are cum s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Irina, cum auzise că o strigau în secția de tapițerie, la Autobuzul. Și chiar dacă mama-mare era bună și caldă ca o franzelă (atât de bună și de caldă, încât motanul Pișta o conducea la fabrică, cam trei kilometri, umblând pe muchia gardurilor), tata tot fugea de-acasă, în primul rând la Brașov, la mama lui adevărată. Femeia aia miorlăită îi dădea însă o farfurie de supă, îl pieptăna cu cărare într-o parte și-l trimitea la gară, spunându-i de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
5 : 2...” Aceeași situație, indecisă... Pentru Început, zarurile nu asculta de nimeni, efectiv, nu dorea un câștigător! Uneori, tensiunea nervoasă era catapultată la maximum, atunci când un zar se rostogolea și se așeza Într’o poziție de echilibru pe una din muchii, ca după această exchibiție, să se fixeze pe latura care indica - joc neutru. Încremenit În colțul camerii unde se așezase, Tony Pavone visa cu ochii deschiși; un vis straniu, un vis cum nici chiar În imaginație nu credea posibilitatea lui
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
avută În vedere de organizatori, fiind socotita ... "nebunească". * Busola magnetică poate fi Înlocuită cu succes de lăptuca sălbatică, o plantă considerată, pe drept cuvânt, drept „busola vegetală". Când este Încălzită suficient de soare, frunzele ei se dispun pe verticală, cu muchiile pe direcția nord-sud și cu fețele spre est-vest. * Bicicleta este pomenită pentru prima oară În scrierile chinezești, cu 2000 de ani Î.Hr. Era un vehicul ciudat, denumit „fericitul dragon”, un soi de cal de lemn cu o singură roată
Caleidoscop by Liliana Novac () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93361]
-
mai mult, sub ochii mei îngroziți... (Toate astea le-am scris dimineața, după ce m-am îmbrăcat și am făcut ordine în cameră, pentru că nu suport să scriu într-o odaie în care cărțile nu sânt una peste alta, aliniate la muchie, borcanul de nes la locul lui pe tavă, cu cuțitul și lingurița, patul făcut și pantofii așezați la linia covorului. Am de gând să ies, ca să iau aer și să-mi scutur nițică zăpadă în păr, într-un scurt urcuș
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ele, sărmanele, au țâțe de pe la 8 ani, că asta e vârsta ta adevărată, și de atunci eu te pândesc pe tine prin crăpături și orificii voaioriste și nemica n-am înțeles, că ai acum vreo 40 de anișori bătuți pe muchia patului cu arcuri și eu tot cu buza umflată-căcălău stau la poarta sufletului tău de tembelă criminală. Că de ce nu-ți lași tu unchiul tău bătrân ca un hârb să-ți pipăie măcar un pic dolofanul, în zorii zguduiți de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
sudate, într-o perspectivă cosmică. Socrul meu, Noah, se trezea în fiecare dimineață la ora șase, numai și numai să constate încă o dată, cu vădită amărăciune, că eșuase cu tot ce făcuse în viață. Avea nouăzeci de ani bătuți pe muchie, dar se simțea plin de jar sărind cele câteva trepte care duceau la camera lui de lucru, exact ca un băiețel sprinten pus pe șotii. Era scund și avea acea chelie care amintea catolicilor pe călugării lor. Se îmbrăca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în grădină și-l apucă pe Wilt de braț. — Ești așa un norocos că ai pus mâna pe Eva! zise ea. E cel mai dulce copiluț! — Are treizeci și cinci de ani, spuse Wilt, amețit de alcool. Ori are treișcinci bătuți pe muchie, ori eu habar n-am. — E minunat să dai peste un bărbat care spune exact ce gândește, zise Sally și luă o bucată din burgerul cu carne de vită de pe farfuria lui de carton. Gaskell pur și simplu nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
speranța, curajul să scrii. Ea - lichid rotunjit de legi exacte. Tu - om inform. Și deodată ai chef și prilej de desăvârșire prin cuvânt. Să-ți atârne fraza fragedă, grea, irizând curcubeie asemeni bobului lipit de talia ierbii înalte. Pe o muchie de șanț comunal, năpădit de brusturi străbuni și scaieți violenți, de pălămidă și curul găinii, de rostopască, împlântând sever un cui ruginit în trupul fragil al unui fluture de octombrie... *** Uneori, în bravele dimineți bazaconarde și dilii, totul ți se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
la prima vedere cu totul izolat și inaccesibil, un fel de foișor melancolic și bizar, o casă excentrică, stacojie, construită înainte de război pentru cine știe ce proprietar insomniac. Ai fi zis că e o culă oltenească, la fel de solidă, cu contraforți puternici și muchii ferme, îngustîndu-se la catul al doilea, dar terminîndu-se cu un turnuleț cilindric, crenelat. Lumina galben-verde a verii cădea atât de tăios peste edificiul acesta neașteptat, încît, dacă deschidea până la trandafiriu culoarea unuia dintre ziduri, îl înnegrea pe celălalt până la nuanța
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cornișe, se aflau statui alegorice, înfățișînd Invidia și Sclavia, în spatele ferestrelor fără perdele (căci totul era aici numai piatră cenușie și sticlă) se aflau bufnițe împăiate, de mărimea unui om. Câte un uriaș papagal împăiat se apleca spre noi de pe muchia unui zid, uimindu-ne cu purpura și verdele aripilor, cu azurul penelor lungi ale cozii. Ochii de sticlă ai păsărilor împăiate răsfrângeau arhitectura aceea dementă. Dând câte un colț, mereu alte piețe, alte perspective se deschideau, alte construcții ciclopice în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
unui zid, uimindu-ne cu purpura și verdele aripilor, cu azurul penelor lungi ale cozii. Ochii de sticlă ai păsărilor împăiate răsfrângeau arhitectura aceea dementă. Dând câte un colț, mereu alte piețe, alte perspective se deschideau, alte construcții ciclopice în muchii ferme se ridicau, brusc sau în trepte sau terminate cu cupole de cenușă, pline de ochii luminatoarelor, deschiși spre ceața tristă, hașurată, care ținea loc de cer. În piețe, statui chircite de frig ne stârneau întrebări fără răspuns. Una dintre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
meu, minunea mea. Crede-mă: ești tânăr, ai toată viața înainte și vei mai fi fericit. Rămâi cu bine! Sonia COCAINA 1 Nu mai am cum să stau atârnat pe pervazul de piatră de un cenușiu-închis imitând marmura și cu muchia din piatră albă pe care s-au ascuțit atâtea bricege. Nu mai e posibil ca, lungit pe acest pervaz și întinzând gâtul, să privesc curtea lungă și îngustă, străbătută de o alee asfaltată și nici să văd poarta de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Zamora. Nu a economisit banii! Se spune că s-ar fi lăudat Regelui Carol I că vrea să-i facă acoperișul cu bani de aur, la care Suveranul i-ar fi propus, în glumă, ca banii să fie așezați pe muchie. Răspunsul Nababului a fost pe măsură: "pot să-l fac și așa, Măria Ta, am de unde"! Interioarele surprindeau prin bogăție, fast și bun gust: scări de marmoră, ferestre cu vitralii vechi, colorate, tavane din lemn de stejar sculptat, sala mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de puț beduin, ci pentru multe alte delicte, incomparabil mai grave, de care nu dorea să-și amintească în acele clipe. Întotdeauna se fălise că e în stare să-și petreacă cea mai mare parte a vieții făcând echilibristică pe muchia unui cuțit foarte ascuțit, iar din această cauză, nu avea acum dreptul să se plângă că, în cele din urmă, cuțitul se întorsese împotriva lui. De ceea ce se plângea însă cu adevărat era că acest cuțit se întorsese împotrivă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]