3,219 matches
-
distanță. Mergea drept Înainte, În mod vizibil fără țintă, insensibil la chemările ei și neoprindu-se decît odată ajuns la capătul digului. Veni după el și-l strigă Încetișor. Întoarse spre ea un chip cu trăsăturile strîmbate de ură. - Eșt mulțumită? Acum nu va mai vorbi! strigă el cu violență. La patruzeci și patru de ani, sora lui Pierric avea reputația de a fi o femeie redutabilă, una din cele care știu cum să-i Învîrtă pe degete pe bărbați. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
O dată mai mult exageră cu mulțumirile, cînd de fapt nimic nu le justifica, și În orice caz nu o brățară cu brelocuri, cel mai scump nevalorînd cu siguranță mai mult de douăzeci de euro. - Fiica mea va fi atît de mulțumită că i s-a găsit brățara! De zile Întregi o tot caută. Ține la ea ca la lumina ochilor. Unde era? - Pe faleză, unde a pierdut-o... TÎnăra polițistă lăsă să treacă un timp pînă să adauge, fără să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
stărui: - Ciudat, ți-am auzit glasul care venea din fundul grotei, de aia m-am vîrÎt pînă acolo. - Acum o să spui că e din vina mea! - Într-un anume fel, da... CÎnd te văd, pierd pămîntul de sub picioare... ZÎmbetul lui mulțumit de sine o făcu să se zbîrlească. Își reținu un șuvoi de vorbe grele, se ridică dintr-un salt și fugi spre mașină. - Așteaptă, vreau să știu unde erai cînd m-ai strigat. Mă Întreb dacă nu există o galerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o să te alături grupului puțin mai târziu. Trebui, Într-adevăr, să se Întindă, În timp ce institutoarea karmică debita un discurs moleșitor și găunos, gen reclamă de apă minerală: — Intrați Într-o apă minunată și pură. Apa vă scaldă membrele, pântecul. Îi mulțumiți mumei voastre, Țărâna. Vă lipiți Încrezători de muma voastră, Țărâna. Simțiți-vă dorința. Vă mulțumiți vouă Înșivă pentru că v-ați dăruit această dorință etc. Lungit pe un tatami jegos, Bruno simți că-i clănțănesc dinții de nervi; bețivanca de alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pub ? — Ai un pub ? zic, după ce agitația inițială se mai calmează. L-am privit siderată un sfert de oră, în timp ce a pus bere în halbe, a glumit cu clienții, a dat instrucțiuni personalului și s-a asigurat că toată lumea e mulțumită. Acum că graba de la început a dispărut, vine la scaunul de bar pe care m-am cocoțat cu un pahar de vin. — Trei pub-uri, mă corectează. Dar nu sunt numai ale mele. Asta e afacerea familiei noastre. The Bell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că n-am prea nimerit-o. — Adică slabă, mă corectez, cu o revelație subită. Cum de nu mi-a dat prin cap ? — Slabă. Se privește câteva clipe, întorcându-se dintr-o parte în cealaltă. Slabă. Nu pare sută la sută mulțumită. Dar ce e rău în a fi slabă și elegantă, pentru numele lui Dumnezeu ? Deși, sinceră să fiu, nu e nici una nici alta. — Dar ce zici despre... Își scutură părul spre spate, evitându-mi privirea. Ce zici de... „tânără” ? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
albastru infinit și în aer plutește miros de caprifoi. Undeva în fundal cântă încetișor muzica, iar mâna lui Nathaniel se odihnește cu aerul cel mai firesc din lume pe coapsa mea. În viața mea nu m-am simțit atât de mulțumită. Cadourile ! spune Trish din senin. Nu i-am dat cadourile ! Sunt destul de sigură că a băut mai multă șampanie decât oricine altcineva. Se apleacă nesigură pe picioare deasupra mesei, caută în geantă și scoate un plic. — Ăsta e un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
notă care sună adevărat. Poate că mi s-a pus un abur pe ochi. Poate că e vorba de faptul că toate astea sunt o noutate. Poate că după câțiva ani de viață simplă n-am să mai fiu așa mulțumită. Am să fiu frustrată și plină de amărăciune. Mă văd spălând cu mopul, cu o bentiță de nylon în jurul capului, băgându-mă în sufletul oamenilor penibil: „Pe vremuri am fost avocat de drept corporatist, v-am zis ?” Îmi merge mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Într-o zi, chiar o să ajung să Îmi placă jazzul. N-am nici o Îndoială. Mă uit cu duioșie cum se Îmbracă, Își curăță dinții cu ața dentară și Își ia servieta. — Ai purtat cadoul de la mine, spune cu un zîmbet mulțumit, uitîndu-se la chiloții mei, aruncați pe jos. — Îi... port destul de des, zic, cu degetele Încrucișate la spate. SÎnt superbi ! — Îți urez o zi frumoasă la ai tăi. Vine lîngă pat și mă sărută, după care șovăie. Emma ? — Da ? Se așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Am să mă duc acasă cu autobuzul. Și, cînd ajung, am să-mi fac o cană mare de ciocolată caldă. Și poate mănînc niște Înghețată În fața televizorului. Stația are un mic adăpost, cu acoperiș și cîteva scăunele și mă așez, mulțumită că nu mi se udă și mai tare părul. Tocmai mă uit În gol spre o reclamă auto, Întrebîndu-mă cum o fi fost budinca aia Häagen-Dazs și dacă merenguele era din ăla alb și țeapăn sau din celălalt, caramelizat, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Nu vreau să mă răzbun, OK ? zic, Întorcîndu-mă cu fața la ea. E o atitudine complet nesănătoasă. Vreau să... Îmi vindec rănile și să merg mai departe. Vrei să-ți spun eu cum se mai traduce cuvîntul răzbunare ? Îmi răspunde cu aerul mulțumit al cuiva care scoate un iepure dintr-o pălărie. Să pui punct. — Jemima, să pui punct și să te răzbuni nu sînt chiar același lucru, spune Lissy. — Ei, din punctul meu de vedere sînt. Mă fixează lung. Emma, ești prietena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
satisfăcător. Plătisem un preț destul de piperat pe el. Chiar atunci una dintre cărțile mele se găsea În rândurile de jos ale listei de best‑sellers; nu s‑a ridicat niciodată mai sus de mijloc, dar eu eram mai mult decât mulțumit. Copil al anilor Marii crize, mă simțeam fericit cu câștigurile mijlocii. Standardele mele se jalonaseră În nevoiașii ani treizeci. O mie cinci sute de dolari mi‑ar fi procurat costumul cel mai de lux. Chiar și În zilele În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lăsat În urma mea aceste pagini. Aș fi putut să invoc suferința care mă răscolea ca să mă justific. Dar În timpul zborului paginile au dispărut. Ușurarea care se citea pe fața arătoasă a aprigei noastre proprietărese vorbea de la sine. Cât era de mulțumită și de mândră să scape de mine! Ducă‑se să crape În altă parte - În taxi sau În avion! S‑a sculat cu noaptea În cap ca să ne vadă plecând. Au apărut și vecinii noștri francezi. Probabil că fuseseră treziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
conversația la subiectul canibalismului. Dar doctorul Bertolucci era foarte mulțumit de starea mea și‑mi spunea: „Tocmai i‑ai tras chiulul”. Îmi salvase viața. Ședeam În fund, mâncam bucate gătite chiar de el și trăncăneam de zor. Și Rosamund părea mulțumită și emoționată. Era prima mea seară „la etaj”, și nu urma să fiu expediat la Îngrijirea cronicilor ca să mă refugiez Într‑o viață de invalid. Când am fost transferat la etaj, internul de la neurologie m‑a supus unui examen preliminar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Pascal. ─ E o pasăre deosebită, spune gazda. Învață foarte repede orice nume nou. Scoate dopul carafei și toarnă lichidul în cele două păhărele. E de un vișiniu de Burgundia, iar gustul băuturii e pe măsură. Ce bună e! plescăie Pascal mulțumit. ─ E ultima sticlă. Acum așteptăm roadele viitoare... Cuvântul a chemat în amintire, în închipuire, Pascal de mult bănuiește că sunt tot una, zilele călduroase de vară, forfota matinală din piețe, vrafurile de vișine pe tarabe, cu pielița plesnind pe alocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
viața pentru iubire, adăugă ea. În aceeași clipă Resi Noth s-a prăbușit în brațele mele, moartă, țeapănă. CAPITOLUL PATRUZECI DIN NOU LIBER... Am fost arestat împreună cu toți ceilalți din casă. Am fost eliberat în mai puțin de o oră, mulțumită, cred, intervenției Zânei-Mele-Bune. Locul unde am fost reținut atât de puțin era un birou fără nici o denumire din Empire State Building. Un agent m-a coborât cu un lift și m-a scos afară în stradă redându-mă fluxului vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Puțin aplecat de spate, urmărea și el concentrat lista. O studia plin de interes, frecându-și mâinile înmănușate. Mănuși de motociclist, maronii cu găurele rare, din care se ițeau smocuri de păr negru, des, cârlionțat. Mormăia din când în când mulțumit, cuprins de plăcere, de parcă cineva l-ar fi frecat pe șale cu o porțiune dublă de loțiune „Toximotrol ’93“. Dădu să-l întrebe ce caută acolo, de unde a apărut. Nu putu să deschidă gura. Rămăsese cu privirea țintuită pe mănușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
direct. „Îți dă atelieru pentru că am eu nevoie de el, înțelegi? Nu mai am unde să fut. Garsoniera de pe Hambarului mi-au confiscat-o. Vor să mă bage la ilicit. Pictezi și tu, mă rezolv și eu, și toată lumea-i mulțumită. Nu mai stau cu morcovu-n conștiință că mă urmărește careva. Jos e ICRAL-ul. Câtă lume nu intră aici. Unele cucoane mai urcă și la tine. Care-i problema, ești artist, comenzi, modele. Înțelegi?“ Aspasia aranjase lucrurile. Când și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
prin sclipirile obiectelor. Scaunele ridicate pe mese aveau vârfurile picioarelor lustruite, ficușii se legănau unduitor, bucătăria era imaculată. Am simțat deodată că toată încrâncenarea pe care o acumulasem în mine de atâta timp se topește și piere. Am fost așa mulțumit, că am uitat să-l raportez pe Răzvan. Nu mă mai interesa nici măcar dacă colegilor le e ciudă sau nu. În definitiv, e obositor să urăști, iar în ziua asta trebuia să iau o pauză și să mă bucur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu scapă. —Îh. —Eh, măcar nu s-a prefăcut că e sclavul din Pulp Fiction 3, zise ea. Am văzut deja vreo trei din ăștia pe seara asta. Fumată povestea. Da, apropo, îmi place rochia ta. —Mersi. M-am privit mulțumită. —Parc’ aș fi Scarlet O’Hara în ea. Mă privi cu sinceră nedumerire. —Ți-o făcuși din două draperii vechi, nu? Ce-aș mai vrea să văd camera din care le-ai luat. —Șnurul, idiotule. Neavând-o pe Mammy 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ai sta mult mai aproape decât stă publicul de obicei. Pot să-ți fac o schiță, dacă vrei... Vocea mea se pierdu, treptat. Sally rânjea la mine, dezvelindu-și aproape toți dinții și o bună bucată de gumă. Sunt foarte mulțumită, zise Melanie Marsh, care mă lucrase atât de subtil încât nu mi-am dat seama de lucrul acesta decât atunci când nu mai era nimic de făcut. Pentru început, cel mai bine ar fi ca tu și Sally să vă gândiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ascultătoare, ridicând paharul. — Cum a fost repetiția? Janey o strânse pe Helen de cealaltă mână. N-o văzusem niciodată atât de afectuoasă față de Helen, nici în public, nici în privat. Azi era în al nouălea cer. Păi, bine, cred. Sunt mulțumită de ceea ce fac. Deși Hugo mă cam scoate din sărite. Se crede atât de deștept. Chiar e deștept, nu mă putui abține să nu remarc. Ah, bine, dacă-ți place tipul ăsta de deștept de Oxbridge care dă cu tifla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să sugrume o fată oarecare și să-i facă vânt în canal. — Și Philip e aici de ceva vreme, adăugă ea. — Dar Ben? — A, numai de câțiva ani, cel mult. A venit aici imediat ce a absolvit universitatea. Am fost foarte mulțumită - era exact ceea ce-i trebuia lui Philip, cineva care să-l scutească de majoritatea sarcinilor organizatorice. Philip nu prea stă bine la capitolul acesta. Și, de fapt, chiar îl pune pe Ben să facă multe în locul lui, ceea ce mă surprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
prelungi pe coapse, la postura umerilor, la tenta ușor aurie pe care o căpăta pielea sa albă în lumina care pătrundea prin fereastră. Observai, cu urma de rațiune care-mi rămăsese, că, de fapt, avea pulpe, lucru de care eram mulțumită. Mi se uscase gura. Începu să se apropie de mine. Capotul rămase acolo unde îl lăsase, o grămadă de brocart pe podea. În spate, se zărea oglinda din baie, opacă, umedă din cauza aburului de la duș. Încălzit pe piele, în jurul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Și, continuă ea, evident, tot discut cu consiliul despre un nou director artistic. Ben e în stare să preia cârma până când putem numi pe cineva, dar, de fapt, cu cât rezolvăm mai repede lucrurile, cu atât vor fi cu toții mai mulțumiți. Nu și Ben, zisei eu, de colo. Margery se încruntă. — Păi, asta trebuie discutat. Vreau să zic că s-ar putea ca persoana pe care o va numi să vrea să lucreze cu el, cum a făcut și Philip. Desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]