17,288 matches
-
cuvântul este creație, atunci e pentru că însuși cuvântul este performanța la care a ajuns mintea umană de a se autodefini, de a se conștientiza și exprimând o esență, nu absolută, dar superioară prin puterea sa de selecție. Atunci, când noi muncim poate dura, întrucât indivizii au propriile lor idei, simțind nevoia să se definească pe sine în raport cu absolutul, și nu societatea respectivă. Astfel acced ei la nemurire. Și deci da, corecțiile geografice sunt foarte importante, pentru că le imprimă omului structuri biologice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Nu-ți face griji, mamă. Lasă totul în seama noastră și ai să vezi că va fi bine pentru toți, o liniștea Cecilia, nelăsându-se convinsă de cele spuse de Silvia. Eu te asigur că îmi voi termina facultatea. Voi munci mai mult, îmi va fi mai greu, dar voi reuși. Cu lacrimi prelinse pe obrajii palizi de boală, Silvia își exprima regretul. — În loc să-ți fiu eu de ajutor când ai mai mare nevoie, tu trebuie să mă ajuți. Of! Doamne
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Gelu a replicat: —Sunt major. Vă rog să nu vă mai băgați în viața mea. Nu vreau să mai merg la facultate. M-am dus că voi ați insistat. — Ce vei face atunci? a fost curios să afle Simion. Voi munci, mi-am și găsit unde. Ca să nu mă mai bateți la cap, voi închiria o garsonieră și mă voi descurca singur. Cu câteva milioane câte vei primi lunar crezi că vei putea plăti chiria, întreținerea, mâncarea, îmbrăcămintea plus și grija
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
chiria, întreținerea, mâncarea, îmbrăcămintea plus și grija față de fata aia cu care stai, care a contribuit foarte mult la hotărârea pe care ai luat-o, fapt care te va costa mult. Este treaba mea. —Buuun, Gelule, dacă tu preferi să muncești din greu înglodându-te în griji de-acum, în loc să-ți fi petrecut tinerețea, câțiva ani printre tineri de vârsta ta, fără atâtea îndatoriri decât aceea de a învăța, care nu era o povară, atunci muncește! Mâine, poimâine, fata cu care
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Gelule, dacă tu preferi să muncești din greu înglodându-te în griji de-acum, în loc să-ți fi petrecut tinerețea, câțiva ani printre tineri de vârsta ta, fără atâtea îndatoriri decât aceea de a învăța, care nu era o povară, atunci muncește! Mâine, poimâine, fata cu care ești tu te va lăsa. I se va lumina mintea, va face poate o facultate și nu se va mai uita la tine, un nimeni. Dacă ai fi mers pe drumul ales de noi, cunoșteai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
bănuț. Nu-i mai dădea mâna să-i risipească că nu mai era mamă-sa căreia să-i ceară. Când și-a adunat o sumă frumușică, a plecat cu contract, la muncă, mai întâi în Italia, apoi în Spania. A muncit câțiva ani, câștigând bine, s-a întors în țară, și-a întemeiat mai întâi o crescătorie de porci, după un timp un abator și o mică întreprindere de prelucrare a cărnii. Gelu era alt om. Toate năravurile și le lăsase
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
așezat pe pături, pe iarbă, antrenându se în discuții de tot felul. Știți că se scumpește benzina, i-a anunțat Georgeta. —La noi toate se scumpesc; gazul, curentul, produsele, numai salariile rămân aceleași. De aceea pleacă oamenii în afară să muncească pentru că aici nu se mai pot descurca. Merg prin Italia, prin Spania, lucrează și se întorc cu capital. Foarte mulți merg la căpșuni în Spania. Pleacă prin ianuarie și vin prin iunie, după ce sezonul căpșunilor acolo a trecut, cu euro
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mulți merg la căpșuni în Spania. Pleacă prin ianuarie și vin prin iunie, după ce sezonul căpșunilor acolo a trecut, cu euro pe care i-au câștigat. — Ei aduc bani mulți la venitul statului, contribuind la creșterea nivelului consumului. — Dar și muncesc din greu. Îmi spunea o prietenă, intervine Leontina, contabila de la bancă, ce condiții de muncă sunt acolo; să stai o zi întreagă aplecat să plantezi căpșunile, să le stropești cu diferite soluții, să le uzi și când se coc să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
au multe să-și spună. —Știți ce? Haideți la mine, că am și băutură și am pregătit ceva bun de mâncare. S-a făcut, exclamă toți bucuroși că merg la Leontina. Cum este viața în America? este curios Gelu. Dacă muncești și ai avut norocul să întreprinzi ceva, ți-a pus Dumnezeu mâinile în cap. Sunt români care s-au realizat pornind de jos. De Cecilia mai știi ceva? — Stați bine pe scaune să nu cădeți. M-am întâlnit cu ea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fost antrenată în pregătirile pentru nuntă. —Eu zic să vă bucurați că aveți casa voastră, servicii bune, sunteți alături de-ai voștri, vor merge și la noi lucrurile mai bine acum cu aderarea, că nici în altă parte dacă nu muncești, nu câștigi! Tu știi mai bine, Cecilia. —Ai dreptate, Gelule. Deja ne-am împăcat cu gândul că vom rămâne aici. Noi ne bucurăm cel mai tare, că vom fi împreună. Ne ar fi părut rău dacă ne-ați fi părăsit
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
plăcerile și greutățile ei deopotrivă sunt doar niște rătăciri regretabile și întru totul dăunătoare. Acum, singura sete, pe care pot s-o mai simt, este doar cea a voluptăților de după moarte, iar mie mi este atât de sete... Nu mă muncește nicidecum neliniștea întunericului morții, și nici de veșnicia ei nu mă cutremur, ci doar de posibilitatea de a n-o dobândi la timp mă tem. Vreau moartea când am eu nevoie de salvarea ei, nu când va avea ea nevoie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ani numai asta am făcut, am stat în spital și am văzut cum suferința îl chinuie pe om, și am încercat, după puterea și priceperea mea, s-o alung sau s-o alin. Altfel spus, nam trăit ca alții să muncească pentru mine, ci ca eu să muncesc pentru alții. Însă acest lucru nu m-a înălțat și nu m-a purificat în niciun fel. Faust fusese mântuit de legământul ce-l făcuse, doar pentru că el singur se ridicase, de la egoism
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în spital și am văzut cum suferința îl chinuie pe om, și am încercat, după puterea și priceperea mea, s-o alung sau s-o alin. Altfel spus, nam trăit ca alții să muncească pentru mine, ci ca eu să muncesc pentru alții. Însă acest lucru nu m-a înălțat și nu m-a purificat în niciun fel. Faust fusese mântuit de legământul ce-l făcuse, doar pentru că el singur se ridicase, de la egoism, la cel mai înalt altruism, pentru că el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
apăsat în timpul vieții, acum este îngropat și putred... decembrie, 2012 54 Rareș Tiron Istorisiri nesănătoase fericirii 55 Patimă primejdioasă i bine, Silvestru este nebun acum. La cei șaptezeci de ani ai săi, traiul i se scurge în dezordine, căci îl muncește amarnic același gând obsedant și pătimaș, și anume trecutul. Este crâncen chinuit, fiindcă nu reușește să astupe complet ușa prin care-i tot pătrunde-n minte. Și chiar acest trecut voi porni eu a-l descoase în continuare. Trebuie, însă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
era cum nu se poate mai prezentă râvna unică de a scrie cât mai mult și cât Istorisiri nesănătoase fericirii 111 mai bine, altoită cu cicatricile lăsate de vicisitudinile vieții sale de până atunci, la amintirea cărora era îmboldit să muncească întrun ritm și mai intens, și mai distrugător, zi și noapte, continuu. Lucra atât de mult, încât adesea uita și de mâncare, și de somn, căci, în procesul de creație, nici foamea și nici somnul nu există, iar, când apar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
voia afară, dar încă nu și putea închipui cât anume va mai trece până când va ieși, căci căutarea ei de răspunsuri era, totuși, încă la început abia. Deocamdată, dânsa nu făcea altceva, decât să tot clocotească în zeama-i proprie, muncindu-și mințile ca să se dumirească ce-i cu starea ei din ce în ce mai proastă, dar nu reuși mare lucru - ea încă mai păstra în ea foarte multe elemente extrem de contradictorii! Așa se întâmplă mereu la oamenii precum Adriana: li se luminează ochii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fost ultima pavăză, care îmi mai ascundea ceea ce căutam. Înlăturând-o, am constatat, fără chip de întoarcere, că slujba mea de la Poștă, această activitate cu totul searbădă și stupidă, mi-a distrus de-a dreptul viața! Pot spune că am muncit Istorisiri nesănătoase fericirii 143 întotdeauna acolo exact ceea ce mi s-a cerut să muncesc, complet, cuviincios și fără urmă de crâcnire, însă niciodată cu dăruire și cu dragoste, iar orice muncă este goală fără dragoste și își pierde repede prospețimea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
chip de întoarcere, că slujba mea de la Poștă, această activitate cu totul searbădă și stupidă, mi-a distrus de-a dreptul viața! Pot spune că am muncit Istorisiri nesănătoase fericirii 143 întotdeauna acolo exact ceea ce mi s-a cerut să muncesc, complet, cuviincios și fără urmă de crâcnire, însă niciodată cu dăruire și cu dragoste, iar orice muncă este goală fără dragoste și își pierde repede prospețimea, devenind, în cele din urmă, doar o corvoadă ticăloasă! Am realizat că am ajuns
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de prea mult timp, fir-ar să fie! Pe urmă, revenind, văd că, mai nou, am probleme și cu somnul. Am devenit un insomniac în lege. Mai bine zis, el îmi vine exact atunci când, în mod normal, ar trebui să muncesc, adică ziua. Într-adevăr, cred că pot spune că sunt mai mult nocturn decât diurn; nu mai sunt deloc în rând cu lumea, zău așa! Nu știu cât de firesc mai poate fi și asta... Oricum, însă, nu prea cred că asta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
umpleau simțitor. Un asemenea efort național nu a întârziat să aducă abundență în aproape fiecare cămin, iar rezultatele negative n-au așteptat nici ele să-și facă apariția. Natalitatea extrem de scăzută (cine mai are chef de hârjoneală în pat după ce muncește douăsprezece sau chiar paisprezece ore?), insecuritatea și timiditatea maladive resimțite de bărbați în fața unei femei și viceversa, incapacitatea savurării unui moment real de plăcere, inexistența vacanțelor și, în general, lipsa timpului liber sunt tot atâtea consecințe ale unei noi forme
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care le înmuiau în zacuscă și peste care presărau cu zgârcenie felii de slănină și de ceapă. Sticla ordinară cu țuică trecea din mână în mână, toropind cefele arse de soare și descleind limbile înainte de binevenita siestă. De muncit, propriu-zis, munceau rar și cu pauze nesfârșite, astfel încât clădirile rămâneau nepermis de mult în crisalida de beton. Până să ajung în Japonia, am fost ferm convins că aproape toți muncitorii constructori din lume trebuie să aparțină unei aceleiași sfere, pentru care beția
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la viață, la o nouă zi care pentru mine este tot timpul aceeași. Am nevoie de trei ore pentru a face baie, de două pentru a mânca, de două sau de trei pentru a mă ridica din pat. Nu pot munci pentru că nu mă pot scula dimineața; bărbații cred, brusc, că se află în pădurea adormită atunci când urmăresc mișcarea zenoniană a mâinii mele prin aer, spre o buclă de păr care, între timp, a uitat să mai existe. Nu am cronologie
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Niagara și pentru a se poza la poalele ei. M-am mirat: "Dar de ce nu stați mai mult? Doar pentru două zile și ținând cont de stresul unei asemenea călătorii, eu nu aș mai pleca deloc". Știam că cei care muncesc zece-douăsprezece ore pe zi, nu-și pot lua concediu mai mult de patru-cinci zile pe an, dar ce-i împiedica pe acești bătrânei liberi, bogați și activi să se bucure în sfârșit de viață? Zâmbetul japonez drept răspuns, faimosul zâmbet
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pace. Se irosește. El trebuie să profite de orice situație pentru a se perfecționa, pentru a se dezvolta, comunitatea este astfel construită încât trântorii, chiar în concediu, sunt imediat expulzați din cuib. De către ei înșiși, de fapt. Așa că iată-ne muncind silitor la planuri defalcate pe ore, zi de zi, pentru grupuri de japonezi venite cu ghid, cu autocarele, să-și petreacă vacanța pe insula Oshima instruindu-se, alergând de la o acțiune la alta: gimnastică la ora cinci dimineața, pe plajă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mai târziu i-a murit și tatăl, așa Costinel a rămas singur. În lustra lui sărăcie creștea în acea gospodărie un porc pe nume Mozorel. După ce a murit tatăl, Costinel nu-și punea multe întrebări, dar acele cu care își muncea gândul erau foarte importante; Cum se va descurca? Ce va face cu Mozorel? Ce îi va da de mâncare? Și tot întrebându-se, l-a podidit plânsul. Guițatul de foame al lui Mozorel se auzea de departe. La un moment
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]