2,369 matches
-
geologic caracteristic împreună cu Schwarzwald și Munții Vosgi în Europa Centrală. este subdivizat în: Din punct vedere geologic, rocile componente ale munților sunt reprezentate de granițe și gnaisuri. Rocile metamorfice cristaline se găsesc în majoritatea lor în partea interioară a inelului muntos, cât și în Moravia și Austria Inferioară.
Masivul Boemiei () [Corola-website/Science/315563_a_316892]
-
0,74%). Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor erau ortodocși (97,95%), dar existau și greco-catolici (0,41%), mozaici (1,31%) și baptiști (0,33%). Coniatin era în perioada interbelică o stațiune climaterică de interes local, situată în regiunea muntoasă, pe valea Ceremușului-Alb, la 48 km de stația CFR Seletin. Aici se află o biserică de lemn cu hramul "Sf. Vasile", construită în anul 1790 .
Coniatin, Putila () [Corola-website/Science/315628_a_316957]
-
și prima deplasare în lupta a aparatului AH-64 Apache. Flotă mixtă a Turciei de elicoptere AH-1E/F și „W“ Cobră a fost angajată în lupta împotriva forțelor insurgente. Varianta „W“ și-a a demonstrat în special valoarea operând în regiunile muntoase. Ele au fost păstrate pe piștele deschise având doar protecția oferită de husele obișnuite. Conform rapoartelor, ele erau pur și simplu scoase din zăpadă în fiecare dimineață, pornite și zburate o dovadă a fiabilității și solidității acestor aparate care aparținuseră
AH-1 Cobra () [Corola-website/Science/315839_a_317168]
-
a intervenției din 1940 din Grecia. Numind Italia „pântecul moale” al Axei, Churchill a fost susținătorul înfocat al unei invazii în această regiune în locul unei debarcări în Franța ocupată. Italia s-a dovedit însă un obiectiv greu de cucerit. Terenul muntos a oferit forțelor Axei posibilitate organizării unor poziții defensive foarte puternice și a anulat, cel puțin parțial, avantajul pe care l-ar fi asigurat aliaților superioritatea în forțe motorizate și mecanizate. Aliații nu au obținut o victorie clară împotriva germanilor
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
este un lanț muntos în masivul Alpii Pennini, el este situat la granița dintre Italia și Elveția. Cel mai înalt pisc al lanțului muntos fiind Dufourspitze cu . aparține 2 / 3 Italiei și numai 1 / 3 Elveției. Din Piemont se ajunge pe văile Valle Anzasca
Monte Rosa () [Corola-website/Science/316589_a_317918]
-
este un lanț muntos în masivul Alpii Pennini, el este situat la granița dintre Italia și Elveția. Cel mai înalt pisc al lanțului muntos fiind Dufourspitze cu . aparține 2 / 3 Italiei și numai 1 / 3 Elveției. Din Piemont se ajunge pe văile Valle Anzasca și Valle Sesia pe versantul estic munților. Peretele de est (Părete Valsesiana). are o înălțime de 1500 m. Din din
Monte Rosa () [Corola-website/Science/316589_a_317918]
-
fiind înconjurată de munți înalți de peste 8000 de m, a devenit cea mai adâncă vale din lume. Escaladarea muntelui a fost încercată deja în anul 1957 de o expediție engleză, care însă n-a fost încununată de succes. Regiunea grupei muntoase Annapurna cu valea Kali-Gandaki aparține unui proiect de protejare a regiunii numit Annapurna Conservation Area Project (ACAP). Există o cale de drumeție numită în engleză trekking care face un circuit prin Annapurna, fiind unul cele mai vizitate căi de drumeție
Annapurna II () [Corola-website/Science/316624_a_317953]
-
se prelungește până la Polul Sud. Cea mai mare parte a teritoriului zonei se află, însă, la sud de paralela de 77° S. Centrul ariei principale sau al "Mainland"-ului este ocupat de Podișul Pensacola, din care se demarcă trei lanțuri muntoase principale: Macizo Armanda Argentina, Shackleton, Serra Diamante. Ultimul dintre acestea culminează la 3660 m, în Vârful Chiriguano. În nordul extrem al Zonei se află insulele Orkney de Sud (disputate cu Marea Britanie), de origine vulcanică, dinte care cea mai importantă este
Zona Antarctică Braziliană () [Corola-website/Science/316747_a_318076]
-
de 500-700 m, cel mai înalt punct al calotei glaciare, la 1920 m, fiind și cel mai înalt punct al insulei. Restul suprafeței insulei este un platou cu altitudini de 300-500 m. Pe insula Devon se află mai multe lanțuri muntoase precum Munții Treuter, Munții Haddington sau Munții Cunningham, care fac parte din Cordiliera Arctică. Pe insula se gaseste de asemenea craterul Haughton, cu un diametru de cca. 20 km, format acum cca. 23 milioane de ani prin impactul unui meteorit
Insula Devon () [Corola-website/Science/316773_a_318102]
-
Regina Maud (peste 2000 m), care sunt de fapt o prelungire a lanțului Transantarctic. Insulele antarctico-neozeelandeze de pe coasta de vest sunt de origine vulcanică, aici existând vulcani activi precum Erebus (3794 m altitudine) sau Terror. Pe coasta estică, insulele sunt muntoase (asemeni celor din vest), dar au altitudini mai reduse. Între lanțurile Transantarcticilor are loc un fenomen neobișnuit pentru Antarctica: Văile uscate. Acestea sunt: Valea Pearse, Valea Wright, Valea Victoria și Valea Taylor. Ele se caracterizează prin temperaturi mai ridicate și
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
întâmplă la vulturii Lumii Vechi. Condorii andini sunt răspândiți în munții Anzi, în estul Americii de Sud. Demarcația nordică a arealului de răspândire o reprezintă statele Venezuela și Columbia, în care pasărea este întâlnită foarte rar. Spre sud, arealul include și regiuni muntoase ale unor țări ca Ecuador, Peru, Chile, Bolivia și perimetrul estic al Argentinei, până la Țara de Foc. În partea nordică a arealului condorii viețuiesc doar la altitudini de 3.000-5.000 m, în timp ce în restul arealului ei populează și arii
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
partea nordică a arealului condorii viețuiesc doar la altitudini de 3.000-5.000 m, în timp ce în restul arealului ei populează și arii joase — poalele munților și podișuri. La începutul secolului al XIX-lea condorul putea fi întâlnit în întregul lanț muntos al Americii Latine, începând cu partea estică a Venezuelei și terminând cu extremitatea sudică a continentului, însă în ultimul timp populația acestei specii a cunoscut o diminuare cauzată de activitățiile economice. Relieful arealului de răspândire include atât vârfuri alpine, cât
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
La est se învecina cu Savoia și Piemont, la sud cu Comtat Venaissin și Provence. Limita occidentală era râul Rhône la sud de Lyon. Capitala era Grenoble, unde era situat Parlamentul Provincei. Teritoriul era divizat în "Haut " ce corespundea regiunii muntoase din Alpi și "Bas Dauphiné" sau "Dauphiné du Midi" ce corespundea regiunii premontane. În Haut Dauphiné existau următoarele regiuni distincte: În Bas Dauphiné existau următoarele regiuni distincte: Până în 1713 următoarele regiuni actualmente în Italia aparțineau de Dauphiné: Teritoriul Dauphiné a
Dauphiné () [Corola-website/Science/315121_a_316450]
-
de la neolitic la epoca bronzului. În epoca dinaintea perioadei Hitite zona a fost cunoscut sub numele de Kizzuwatna (două mileniu î.Hr.).Regiunea a fost împărțită în două părți, Uru Adaniya (câmpia Ciliciei), o câmpie bine udata, si Cilicia Tarza, zona muntoasă de vest.
Cilicia () [Corola-website/Science/315241_a_316570]
-
fost mutată în văi, iar membrii triburilor agresive au fost alungați în Turcia. Generalul Evdokimov a sugerat împăratului Alexandru al II-lea ca, în condițiile în care rolul cazacilor de la Marea Azov fusese preluat de Marina Militară Rusă, iar regiunile muntoase fuseseră parțial depopulate, cazacii de la Azov să fie recolonizați în Caucaz. Pentru început, generalul Evdokimov a propus mutarea a aproximativ 800 de cazaci și a familiilor acestora în Caucazul de vest, care urmau să beneficieze de transport gratuit și de
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
din 1796, (în timpul căreia aproape jumătate dintre cazaci a murit de foame și boli), Războiul Patriotic din 1812, războiului ruso-persan din 1826 - 1828, sau Războiul Crimeii, (unde s-au distins în timpul apărării Sevastopolului). Cazacii Mării Negre au continuat sistematic ocuparea regiunilor muntoase din Caucazul nordic. După ce au luat parte activ la fazele finale ale Războiului Caucazului, au colonizat toate regiunile pe care rușii le-au cucerit de la triburile regiunii. În cele din urmă, Armata Mării Negre și cea a Azovului au fost unite
Cazaci de la Marea Neagră () [Corola-website/Science/318621_a_319950]
-
Platja, Montbrio del Câmp, Salou, si Tarragona. Pe langă fâșia de coastă de 216 km lungime, deține și 786 ha de plaje cu nisip fin și foarte curat și deține o apă cristalina și îngustă. Prințe apa oceanului și zonele muntoase există un spațiu larg în care s-au inserat orașele și ferme unde cresc măsline, castane, migdali și vegetale. În această regiune existând multe hoteluri, zone de campare, vile, și apartamente se pot primi mai mult de 500000 de turiști
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
Prirorat. Marile centre turistice din cadrul plajelor Costei Daurada s-au dezvoltat în ultimul timp. Aici merită vizitate orașele Reus, Valls, Montblanc, si Tortosa, precum și mănăstirile medievale: Poble, Santes, Creus și Scală Dei. Peisajul frumos de la Prades și Siurana împreună cu zonele muntoase unde se poate practică vânătul sportiv (Tivissa, Cardo și Ports de Tortosa) sunt de asemenea atracții ce merita vizitate. Cei în căutare de aventură se vor mulți cu vizitarea Deltei Râului Ebro care prezintă un labirint de lagune, șanțuri și
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
pământul fertile, cu terenurile irrigate ce formează un mosaic verde tot timpul anului. Pe de altă parte, în spatele undei zone cu stânci în care irigarea uscată și luminată a fermelor este caracterisitca, se aflta sălbaticul, aproape necunoscutul țărm intern; arcul muntos al zonei montane din Valencia, taie pe aici și impresionează prin canioanele de aici și pădurile de pin unde peșterile și adăposturile preistorice păstrează încă desene pe pereții acestora care nu au fost descoperite. Coasta nisipoasa cu ape de loc
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
în jos către coasta unde intra în mare. Aici apare trafic în cadrul și în jurul porturilo Sagunta, Valencia și Gandia. În aceste porturi se găsesc facilități moderne de pescuit, și centre turistice de unde turistul are șansa de a descoperii frumusețea ținuturilor muntoase, a pasurilor din munți, a zonelor de campare, a orașelor române și iberice, a castelelor și turnurilor. Costă Blanca se referă la peste 200 km de coastă aparținând de provincia Alicante din Spania. Numele de "Costă Blanca" a apărut ca
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
Malaga. A conduce pe autostradă N-340 este ca și cum ai conduce pe coasta pacifica din California care este deseori folosită pentru a filma scenele de acțiune a unor filme. Această regiune este vădit mai umedă decât regiunile înconjurătoare, datorită regiunii muntoase din Sierra Nevada care adăpostește Costă Tropical de vânt ceea ce în schimb duce la sporirea cantității de precipitații de aici. Aceași regiune muntoasă creează și un microclimat cu ierni blânde și veri blânde înspre interiorul Spaniei, prezentând diferențe de 10
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
scenele de acțiune a unor filme. Această regiune este vădit mai umedă decât regiunile înconjurătoare, datorită regiunii muntoase din Sierra Nevada care adăpostește Costă Tropical de vânt ceea ce în schimb duce la sporirea cantității de precipitații de aici. Aceași regiune muntoasă creează și un microclimat cu ierni blânde și veri blânde înspre interiorul Spaniei, prezentând diferențe de 10 grade Celsius față de cealaltă parte a munților - deci se poate întâmpla să fie 38 de grade Celsius într-o zi de vară în
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
protejate, existând astfel destule lucruri de oferit celor îndrăgostiți de natură. Maro-Cerro Gordo, aflat în municipalitatea Nerja, este o regiune ce prezintă formațiuni de roci ce ies din apă. Acestea fac parte din aceași formațiune geologică că și a regiunilor muntoase vecine Tejeda și Almijara. Aici apar golfuri adânci ce sunt favorabile pentru scufundări. Aici se află probabil cea mai naturală parte a coastei sudice, si va rămâne o regiune virgina fiind o regiune aflată sub protecției. În nord se poate
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
regiune virgina fiind o regiune aflată sub protecției. În nord se poate observa regiunea naturală Sierras de Tejeda, Almijara și Alhama, ce se întinde pe 40600 ha, fiind astfel a 3-a că regiune naturală ca mărime din Malaga. Vârfurile muntoase de aici ating 2000 de metri și sunt de regulă acoperiți de zăpadă pe timpul iernii ( de exemplu Axarquia). Rezervatia naturală a lacului Funente de Piedra, din nordul provinciei aproape de Antequera, este una din cele mai umede regiuni din Europa, aici
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
aeroportul din Malaga și că nu se percepe nicio taxa până la Fuengirola. Acolo, șoferii trebuie să părăsească drumul dacă doresc să continue pe vechiul N-340, înspre Marbella. Provincia Malaga, 7276 km pătrați de suprafață, este cea mai mica provincie muntoasă din Andalusia și pe poziția a doua, în ceea ce privește numeroasele părți muntoase, după Teruel. Cu toate acestea, acest lucru, nu afectează comunicările rutiere, toate părțile provinciei fiind ușor de accesat, chiar și în zonele cele mai muntoase. Nivelul relativ plat al
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]