73,760 matches
-
de departe eu am ajuns de unde am plecat dar despre toate am să scriu o carte... MORTUA EST... an de an, în fiecare vară, printre flori albastre și fiori, iar vine MIHAI la noi să moară, ca și sfinții se mor uneori. nici doi poli de ani n-a strâns în tească. doar niște pruncie prin zăvoi, nici-o nuntă mare românească, n-a tocmit poetul pe la noi. anii lui cu iz de menestrele au trecut...cum stelele se sting; candela și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
nătânga nu l-a vrut. El a tras în plug cu toți săracii și acele cnuturi l-au durut. dar visa istoria...istorii pe papirus măiestrit a scris, Doina lui și țara lui de glorii au dumnezeiri de paraclis. a murit acasă sau oriunde. prin pădurea vieții poate-i viu. taină lui prin taine și-o ascunde, totuși: a plecat prea timpuriu. noua ne-au rămas o frunte lata, umerii și ochii lui adânci și înțelepciunea lui sculptata pe-ale nemuriiri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
care dă titlul, Provizii de soare: „Totuși niște provizii de soare / Autentice că frânghiile de circ / Ne-ar trebui / Nu știi cum e vremea mâine / Să fie urmașilor / În mileniul următor / Să ne-ncingem cu ele / La nivelul inimii / Până murim / Apoi centura s-o punem / Tot spre răsărit / Nu vom mai putrezi / Va fi cea mai bogată / Hrană de faraon / Până când urmașii / Vor găsi soare pe masura / Și vor deschide un magazin / «Magazinul soarelui» - / El va fi rar / Dacă ne
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
profesor Dumitru Fecioru, Edit. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, p. 355. footnote> De la avva Ammona aflăm următorul sfat: Dacă te luptă cu plăcere dorința de femei, gândește-te unde se află acelea care au murit. Și așa te vei liniști<footnote Avva Ammona, Cuvinte filocalice, trad. de Ierom. Ștefan Nuțescu, în colecția Comorile Pustiei, vol. 3, Edit. Anastasia, București, 1995, p. 120. footnote>. Când vorbește despre patimi, Sfântul Ioan Gură de Aur vorbește despre tirania
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
să nu fie pedepsiți cu moarte pentru vina copiilor și nici copiii să nu fie pedepsiți cu moarte pentru vina părinților; ci fiecare sa fie pedepsit cu moarte pentru păcatul sa»? (Deuteronom 24, 18). Desigur, atunci sufletul care păcătuiește va muri; dar noi ne-am făcut păcătoși prin neascultarea lui Adam în felul acesta: pentru că Adam a fost creat pentru nestricăciune și viață, iar viața sa în raiul desfătărilor era sfântă, mintea sa întreagă era necontenit cuprinsă de vederile dumnezeiești, iar
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
I. Precizări terminologice Cuvântul avort derivă din latinescul aborior, termen opus lui orior (a naște) și înseamnă a muri sau a dispare prematur. Moartea aceasta poate să fie un fapt, sau poate să fie un act. Este vorba de un fapt, atunci când avem de-a face cu un avort involuntar, care nu-i nici provocat și nici prevăzut. De
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
poate decide pentru ființa care s-a zămislit în ea, fiindcă viața acesteia nu-i aparține. Însăși conștiința ei nu-i permite acest act, conflictele sufletești cu care se confruntă înainte de întreruperea sarcinii reprezentând chiar glasul lui Dumnezeu. Că vom muri e sigur, pentru că mai devreme sau mai târziu toți va trebui să trecem prin această realitate care refuză a ni se da experienței. Dar modul cum vom muri ne deosebește pe unul de celălalt. Avortul însă, nu este un subiect
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
se confruntă înainte de întreruperea sarcinii reprezentând chiar glasul lui Dumnezeu. Că vom muri e sigur, pentru că mai devreme sau mai târziu toți va trebui să trecem prin această realitate care refuză a ni se da experienței. Dar modul cum vom muri ne deosebește pe unul de celălalt. Avortul însă, nu este un subiect în fața căruia să poți rămâne neutru. Poți fi ori pro, ori contra. Însă nu-i deloc drept ca viața să se sfârșească mai înainte de a fi trăită, căci
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
pe unul de celălalt. Avortul însă, nu este un subiect în fața căruia să poți rămâne neutru. Poți fi ori pro, ori contra. Însă nu-i deloc drept ca viața să se sfârșească mai înainte de a fi trăită, căci pentru a muri este necesar ca mai întâi să te fi născut. Acest lucru omul nu-l poate hotărî, pentru că nimeni nu a fost investit cu puterea de a decide asupra unei vieți, chiar și atunci când aceasta se dezvoltă în propriul său trup
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
prețios decât orice bogăție materială din lumea aceasta. Odată cu concepția începe o nouă viață, iar Dumnezeu a pregătit un plan pentru ea. De aceea avortul este interzis, pentru că ar însemna să impunem voința omului împotriva voinței lui Dumnezeu. Odată cu avortul, moare și ceva din femeie, ceva ce nu mai poate nicicând fi trezit la viață. Oamenii care procedează la avortul copiilor se aseamănă lui Irod care a ucis 14000 de prunci, ca să nu fie deranjat în viața sa. Ar putea fi
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
simțit că nu mai sunt aceeași. Parcă eram altcineva și mă simțeam îngrozitor de singură, iar această singurătate o simt și astăzi. Nu aș mai face-o niciodată, indiferent de părerea celor din jur Mi-am avortat copilul. O dată cu el a murit și ceva din mine, ceva ce nu mai poate fi nicicând trezit la viață. Astăzi nu aș mai lua o asemenea hotărâre, indiferent ce ar spune cei din jur. Trăiesc cu o frică în mine de care nu mai pot
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
Dumnezeu. Numai prin mutabilitatea sa infinită, umanitatea poate imagina binele infinit. Fericitul Augustin așează chiar la începutul Confesiunilor sale binecunoscutele cuvinte „Inquietum est cor nostrum donec requiescat in Te”. Sfântul Grigorie ar fi fost de acord - dacă nu ar fi murit chiar în perioada în care Augustin scria aceste cuvinte - cu condiția ca acest „se va odihni în Tine” să fie înțeles ca saltul fără sfârșit al credinței în care dragostea îl găsește, apoi îl pierde, pentru a-L găsi din
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
starea lui prezentă și îndreptându-se spre ce îl așteaptă înaintea lui. Orice este măreț și minunat pare inferior în comparație cu ceea ce îi urmează, din moment ce ceea ce descoperă Mirele este mai minunat decât descoperirile miresei de dinainte. Astfel, Sfântul Apostol Pavel a murit în fiecare zi (1 Cor. 15, 13) pentru că, în toate momentele, el s-a împărtășit de o nouă viață, fiind mort pentru trecut și uitând lucrurile anterioare. Concluzionând, putem sublinia că, dacă desăvârșirea deplină este Dumnezeu, Care e nemărginit „urmează
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
arată lui mereu mai minunat și mai mare, socotește mai prejos de ceea ce urmează, pentru faptul că ceea ce se află în chip necontenit este neîndoielnic mai frumos decât ceea ce a atins înainte. E ceea ce se întâmplă și lui Pavel, care murea în fiecare zi (I Cor. 15, 15), fiindcă mereu trecea la o viață nouă, făcându-se necontenit mort față de ceea ce a trecut și dând uitării cele străbătute înainte”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, XII, în P. G.
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
căzut în mână întâmplător cartea lui Al. O. Teodoreanu, zis și Păstorel, intitulată GASTRONOMICE, în care apar unele proze scurte dintr-o cronică mai veche a scriitorului, plus HRONICUL M|SC|RICIULUI V|L|TUC, lucrare de bază. Scriitorul a murit înainte de a vedea această carte apărută, - carte care este una de bucate, un pretext doar pentru spumoasele scrieri ale lui Păstorel, înrudit în spirit cu Anatole France și Jules Lemaître, un analist de faimă al vinurilor cele mai nobile și
Păstorel recomandă: piftie de cocoș bătrân by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10015_a_11340]
-
creația lui Bach, fără a include pozițiile din Appendix) sau cele peste 621 de poziții din catalogul lui Köchel (Köchel Verzeichnis - creația lui Mozart). Webern este împușcat la vârsta de 62 de ani, Bach trăiește 65 de ani, iar Mozart moare la vârsta de 35 de ani. Putem deduce de aici că în cazul fiecărui compozitor, ca exponent a propriei „personalități” stilistice, condițiile „canonizării” impun o analiză amănunțită a factorilor particulari prin a căror convergență lucrările acestuia devin reprezentative în sens
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
astfel încât chiar dacă romantismul austro-german se prăbușește ca stil de actualitate, semnele deloc reziduale ale acestuia, „plantate” în solul culturilor naționale în plină ascensiune și afirmare, supraviețuiesc până la mijlocul secolului XX (de exemplu: creația coerent romantică a lui Serghei Rahmaninov, care moare în 1944). Într-o asemenea optică, devine vizibil faptul că ideea abordării diferențiate și, într-o anumită măsură izolate, determină în primul rând privilegierea specificului, eliminând celelalte posibilități de abordare ca fiind compromise printr-o generalitate irelevantă sau chiar deformantă
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
bună însă. Tariful urcă rapid la 5000 de lei. O scrisoare, așadar, poate schimba viața unui personaj. Chiar dacă e mistificată, așa cum se întîmplă cu vestea morții fratelui său brigand către cîrciumarul din În vreme de război. Întrebarea: - Credeai că-am murit, neică? ar putea căpăta răspunsul legitim: - Dacă așa mi s-a comunicat în scris... Alteori, depeșa nu are nici o consecință pentru că vine pea tîrziu. Precum telegrama că lemnele vor fi livrate Urgent către școala de fete din urbea Z. Sau
Scrisori, depeșe, telegrame by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10038_a_11363]
-
Istoricul Adrian Cioroianu, la emisiunea ,Politica sub presiune" din 05.05, de pe Realitatea Tv ( nostalgic): ,Mi-aduc aminte cu plăcere de clipele frumoase petrecute cu Cristian Boureanu și sper că vom mai petrece..." Haralampy, (vesel, mie): Vezi, pretenare ? Apăi, nu mureau ăștia doi de dor și de jale de nu era abrogat articolul 200 din Codul Penal ? l Prea Sfințitul Pimen, la Jurnale tv, cu ocazia protestului de la Suceava pentru retrocedarea pădurilor: ,România este un stat mafiot" Haralampy: Așa e, părinte
Din antologia telezicerilor - alcătuită și comentată de psihosociologul C. Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10032_a_11357]
-
Ioana Pârvulescu Suntem în luna lui Rilke. Unul dintre cei mai importanți poeți ai lumii s-a născut în 4 decembrie 1875, la Praga, și a murit în 29 decembrie 1926, la Muzot, în Elveția. Zilele acestea se împlinesc, așadar, 80 de ani de la moartea lui, timp în care nu numai că n-a fost uitat, dar și-a câștigat un loc sigur în miezul celei mai
POEME - de RAINER MARIA RILKE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/10030_a_11355]
-
mă plânge. Cine râde-acum în noaptea mare, fără rost râde-n noaptea mare, de mine râde. Cine merge-acum în lumea mare, fără rost merge-n lumea mare, spre mine merge. Cine moare-acum în lumea mare, fără rost în lumea mare moare: se uită drept la mine. (din Cartea imaginilor - 1902) Copilărie Cum curge vremea școlii cu-n alai de așteptări și spaime fără glas. Singurătăți, e-o veșnicie-un ceas... Liber apoi: hai-hui, pe străzi, la pas, sar ape din fântâni
POEME - de RAINER MARIA RILKE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/10030_a_11355]
-
simplu să alegem presa cotidiană, unde pentru o notiță culturală scrisă din vârful degetelor ești mai bine plătit decât pentru orice descoperire științifică epocală?" Nimic de zis. Dar asta nu înseamnă că suntem mai puțin responsabili pentru că, sub ochii noștri, mor ocupații culturale de mare valoare. Am scris de câteva ori pe această temă. Mai mult, la Institutul Cultural Român încercăm de aproape doi ani să punem pe picioare o echipă de editori - iar rezultatele sunt deprimante. Înafara celor câțiva eroi
Trădarea jurnaliștilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10036_a_11361]
-
tramvai." Nu e singurul Fapt divers. La fel de rece-absurd, cu grija crispată a bolnavilor de inimă, care știu că orice emoție le-ar putea provoca un atac, vine, dinspre lumea înfiptă în ordine și în formol, vestea morții unui poet: ,A MURIT ÎN SPITAL POETUL VENIAMIN LOVIT DE-UN CAL DE CURSE PENSIONAR PE NUME MON POMPON VÎNDUT PENTRU SALAM, DAR ÎN ULTIMA OR| TRANSPORTA C|RU}E CU VAR." O caravană aseptică, la care alipesc vagoane și avangarda, care tocește sentimentul
Spune-i că le voi culege pentru el... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10055_a_11380]
-
o concepție proprie despre viață, lipsa aceasta se răsfrînge malign asupra substanței narative a romanului. În al doilea rînd, că nu are puterea de a se detașa de viața personajelor pe care le descrie. Sau, cum scrie Kierkegaard: Cînd eroul moare, Andersen moare și el și, în cel mai bun caz, cititorilor le e smuls, ca ultimă expresie, un suspin în privința ambilor." Nu este întîmplător că, atunci cînd va indica trăsăturile distinctive ale ironiei în cartea a doua din acest volum
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
proprie despre viață, lipsa aceasta se răsfrînge malign asupra substanței narative a romanului. În al doilea rînd, că nu are puterea de a se detașa de viața personajelor pe care le descrie. Sau, cum scrie Kierkegaard: Cînd eroul moare, Andersen moare și el și, în cel mai bun caz, cititorilor le e smuls, ca ultimă expresie, un suspin în privința ambilor." Nu este întîmplător că, atunci cînd va indica trăsăturile distinctive ale ironiei în cartea a doua din acest volum, Kierkegaard o
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]