4,695 matches
-
lumea de apoi. De aceea, cum se auzea toaca bătând de utrenie, bătrâna se dădea jos tiptil din patul ei și se culca În cutie, trăgând capacul după ea: „Dacă Împrospătează și Înmulțește laptele, Înseamnă că va Împrospăta și sângele“, murmura ea. Pitită În cutie, bătrâna nu se mai temea nici de Oliver Stan și nici de Domnia Sa Satan... Cum trupul i se Împuținase din pricina vârstei, violoncelul deveni chiar prea larg, astfel că bătrâna Încăpea acolo, putând să se răsucească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
zise unul dintre petrecăreți. „Dar unde să mă duc?“, bolborosi bătrâna, ținându-și În continuare ochii Închiși... „Pe lumea cealaltă, mamaie, mai faci și mata un pic de loc pe aici, ca să mai respirăm și noi...“ „Respirați, respirați, dragii mamei, murmură babulea. E suficient aer pentru toți...“ „Păi, dacă ne iei cu filosofia, mamaie, Întoarcem foaia, și o să fie de rău...“ Ținându-și pleoapele Închise, bătrâna vorbea ca un somnambul. „Întoarceți și ceasul, nu numai foaia“, zise ea cu un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
va reacționa bătrâna. Începuse să se crape de ziuă. Luceafărul de dimineață strălucea singuratic deasupra cimitirului scufundat Într-o ceață ușoară, sinilie, ce se Împrăștia ridicându-se din albia sinuoasă a râului Moldova. Făcându-și semnul crucii, bătrâna Începu să murmure o rugăciune, crezând că venise sfârșitul lumii și că se afla În fața Judecății de Apoi. Aștepta să coboare din Ceruri, pe un tron Înconjurat de flăcări, Fiul omului și cei doisprezece apostoli, ca să judece pe fiecare după faptele sale, așezându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
faceți lucruri mult mai... - Și aceste lucruri trebuiesc făcute de cineva, replică oaspetele. Poate pentru tine par neserioase, pentru noi Însă, care nu avem posibilitatea să pipăim lucrurile cu ajutorul propriilor noastre simțuri, astfel de experiențe sunt absolut necesare... - Absolut necesare, murmură În sinea ei Mașa. Mai bine v-ați ocupa de treburi serioase, bodogăni ea. După revoluție, satul Îmbătrânise neașteptat. Îmbătrâniseră nu numai oamenii, ci copacii și casele. Nici iarba parcă nu mai era atât de fragedă și verde ca altădată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
astfel că nu mai deosebeai vecernia de utrenie și prohodul de cununie. La drept vorbind, În afară de Tatăl nostru, nimeni nu mai știa să spună de la cap la coadă vreo altă rugăciune. - Vom face noi ordine și cu oamenii, n-avea grijă, murmură cu oareșicare Întârziere oaspetele. Îi vom face să se Înmulțească ca Înainte de potop... Desigur, Mașa nu știa cum și cât se Înmulțise lumea Înainte de potop, pe semne, Își zicea, că trebuia să se fi Înmulțit cum se Înmulțiseră ciorile Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
zău, făcu Extraterestrul, știe să pună și lipitori? - Le ține Într-un borcănel la Întuneric și, când e nevoie, le scoate de acolo c-o pensetă și le pune la locul potrivit. - Cred că o să am nevoie de serviciile lui, murmură oaspetele. Sângele-mi miroase a mâl stătut, va trebui să-l reîmprospătez. - Dacă aveți nevoie de lipitori, nu aveți decât să vă duceți seara pe malul iazului, sunt acolo câte vreți... Numai că trebuie să aveți grijă să nu adormiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
te agiți ca oul În găleată. Până la urmă, realizezi că nu ai nici o șansă să-ți pui capăt zilelor și te lași păgubaș. După un timp Însă, Îți pierzi din nou răbdarea și iei totul de la capăt. - E destul de complicat, murmură Mașa, care atunci când auzea de demersuri, de autorități sau de formulare intra În panică. - Complicat!? sări ca ars Extraterestrul. E infernal. E o birocrație de nedescris. Nici nu știi ce rotiță trebuie să ungi ca să ți se dea curs liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
folosește la nimic... Din când În când, din grămăjoara de cenușă, apar niște mâini Împreunate, ce imploră Îndurare. Nu sunt două, ci mai multe, care tremură În lumina amurgului. Deodată se stârnește vântul și le acoperă cu nisip. - Niște mâini? murmură cu gândurile duse Mașa. - Exact, se precipită Extraterestrul. Întâi o pereche, apoi două, apoi o infinitate de mâini, fumegă În amurg ca niște cârpe... Cam asta-i cu credința, conchise el. - Și acum, Îndrăzni Mașa, la voi nimeni nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cuvine: doi pești de căciulă sau batic. Am zis batic pentru că, să fie foarte clar, la noi toți se bucură de aceleași drepturi la viață și la muncă, indiferent dacă sunt bărbați sau sunt femei. Prin urmare, ați Înțeles?“. Mulțimea murmură la unison: „Am Înțeles...“. „Ar fi trebui, zice soldatul, ca pe lângă «am Înțeles» să adăugați și «să trăiți». Dar, hai, treacă de la mine. Mai aveți timp să Învățați. Deci veți primi acum câte doi pești ca să vă potoliți foamea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu tine, Mașa, te rog să nu uiți. Eu sunt Dumnezeul tău. Ziua a doua. Dimineața „Eu sunt Dumnezeul tău“, repeta neîncetat Mașa cuvintele pe care musafirul ei venit din alte lumi i le spuse Înainte de culcare. „Ce mai Dumnezeu, murmura ea. Te uiți la el și Îți vine s-o iei la fugă... Cine a mai văzut un Dumnezeu care să poarte cizme de cauciuc și haine ce curg pe dânsul!? Sau unul care să bea horilcă pahar după pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ba despre una, ba despre alta, oaspetele se retrăsese Încet-Încet În tindă și, fără să-și mai scoată cizmele murdare de noroi, se Întinsese pe laviță și adormise cu fața În sus. „La noi se doarme cu fața-n jos, murmurase el prin somn, dar aici eu vreau să Încerc și altă poziție, Înțelegi?“ „Mă doare undeva că te culci cu aia-n sus sau aia-n jos“, replicase În gând Mașa. „Ia și te culcă odată, ca să mă pot culca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de ce să nu-mi folosească... Mirosul de bălegar și de pământ reavăn Îi umplu nările. Ce i-a venit oare În toiul verii să-și aducă aminte de iarnă și de copilăria ei pierdută În negură uitării!? - Se mai Întâmplă, murmură cu ochii Închiși Extraterestrul, Întorcându-se de pe o parte pe alta, se mai Întâmplă. Ne amintim de fel de fel de lucruri, și când dormim, și când suntem treji... La o săptămână după Bobotează, păsările au dispărut la fel de brusc cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
clasă“, răspundea Nicanor cu glas neașteptat de liniștit, ce-i masca ironia. „Dar s-ar putea, adăuga el, ca și aceasta să intre În proprietatea statului.“ „Și atunci ce o să se Întâmple cu noi? Cum vom putea trăi fără conștiință?“, murmura consoarta. „Statul va avea grijă ca din conștiințele confiscate de la particulari și adunate grămadă să ne repartizeze și nouă, pe bază de tichet, o bucățică din conștiința sa de clasă, asta ca să nu trăim În necunoștință de cauză, ci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
că asta o să mă coste... Dar apropo de lună, de ce apendicele acesta al nopții vă induce o stare de neliniște În organism? - Dacă vreți dumneavoastră să inducă, atunci induce. Dar despre ce fel de apendice vorbiți? Întrebă gazda. - Thalassa, Thalassa, murmură cu un glas scăzut Extraterestrul. Ce reprezintă luna pentru dumneavoastră? - Ce să reprezinte, ridică din umeri cu nedumerire Mașa. Pentru mine, luna e lună și nimic mai mult... - Cu ce ai asemui-o? Întrebă oaspetele, dând păhărelul peste gât. Privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
s-o asemăn? Întrebă ea cu nevinovăție. - Zii și tu ce-ți vine-n minte, nu te sfii, insistă Extraterestrul. - Mi-e și rușine să vă spun... - Hai, spune odată, o Încurajă musafirul venit din alte lumi. - Cu o colivă, murmură ea. - Frumos. Și expresiv. Luna ca o colivă galbenă, ornată cu bomboane, iar În jur, linguri de lemn și lumânări aprinse arzând În hăul cosmic... Auzind cuvântul „hău“, femeia simți cum părul i se zburlește-n vârful capului. Luna o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
tresălta sufletul de bucurie... - Cum să-mi tresalte sufletul de bucurie, când văd că peste semnătura mea ați presărat cenușă umană?! - Ei, și? Dacă presăram altfel de cenușă, te-ai fi simțit mai liniștită? - Măcar spuneți-mi a cui e, murmură cu resemnare Mașa. - Ghici? făcu vizitatorul luând o mină impozantă. - A lui Napoleon? nu se știe de ce-i veni să spună Mașei... - E și Napoleon, dar mai sunt alții. Toți Împărații lumii sunt aici, În această amuletă, se Înfoie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un deliciu...!” „Ți-i cu tot dinadinsul să mă otrăvești...? Dacă am hotărât, ei bine, nu mănânc... Îți cedez cu plăcere și porția mea!!” „Afurisită femeie, unde dracu-l o’i fi găsit-o?” - Îi trecu lui prin cap. Apoi murmură. „O să-ți pară rău...” Rupse cu furie o bucățică din ceafa bine rumenită a căpățânei peștelui și fără a o mai prepara cu usturoi, o introduse În gură. Mestecă de câteva ori și simțind un gust oarecum neindentificat, rămase În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu o broboadă din care nu i se vedea decît vârful nasului și nici statura mijlocie nu o recomanda prea mult. Din politețe, Tony Pavone Îi oferi un scaun invitând-o să se așeze. O Întrebă. „Sunteți măritată...?” „Prea devreme...!” murmură fata roșind. Apoi preciză privindu-l direct În ochi. „E primul pas pe care-l fac În căutare de lucru, plină de iluzii și speranțe...!” Răspunsul fetei Îi sună plăcut În ureche dar, nu dădu atenție faptului. I se adresă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sticle cu vin, hotărât, să nu intre În disgrația celor doi cheflii, ridicându-se dela masă oarecum magnetizat de băutură și,de timpul pierdut. Afară, adia un vânt rece, pătrunzător. Îmbrăcată sumar, Atena se agăță de brațul bărbatului căutând adăpost, murmurând: „Te superi...?” Drept răspuns, Tony Pavone o adăposti cum putu mai bine, zâmbindu-i drăgăstos. Se urcară În autobuzul care nu Întârzie să vină, În timp ce Atena se minuna. „Fantastic...!! Cum a putut slăbănogul acela să mănânce atât de mult...?” „Desigur
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Imposibil...!! E o confuzie...!! Îmi da-ți voie să văd Înscrisul cu ochii mei...!?” Femeia făcu ochii mari ascuzând la spate registrul. Preciză cu vocea evident iritată. „Străinii n’au acces... Bună ziua...” - mai zise laboranta furișindu-se În spatele ușii. „Idioata dracului...!” murmură indignată Atena luându-l protector de mână. „Va trebui să-i facem o reclamație...” Ne având altă alternativă se repeziră la secția de poliție unde În prealabil a depus reclamația dar, nu mică le fu mirarea aflând de fapt, aceasta
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
după părerea mea, În două-trei luni s’ar putea să terminăm cu clasificarea hârțoagelor...!” Văzându-l Încruntat, Atena nu Îndrăzni să-i mai pună vreo Întrebare Însă atunci, când Tony Pavone opri un taximetru, dând șoferului adresa „Institutul Medico Legist”, murmură nedumerită. „Iarăși...?” „Dacă nu reușesc să opțin rezultatul analizei, fac mare tărăboi...!!” Afișând un zâmbet de circumstanță, Directorul Îl primi fără a-i oferi să i-a loc pe un scaun lăsându-l exagerat de mult să aștepte timp În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și orice material care pleacă la export vă stau la dispoziție...Cu unele atenții materiale, pot deschide toate ușile...!” Tony Pavone Îl spionă câteva momente,articulând. “Cam la ce sumă se poate deschide și ușa noastră...??” Individul cupăni câteva momente, murmurând. “Zece mii lei...!” Tony Pavone rămase mut de uimire. Este adevărat, la bursa neagră cartonul asfaltat se vindea mai scump, Însă Între Întreprinderi, prețul era derizoriu. Dacă accepta suma, cum va putea recupera banii...? Medită câteva secunde, silabisind. „Imposibil domnule...! Șpaga
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
soare iar cutele adânci ce se proiectau de-a lungul obrajilor, dovedea maturitatea, omul trecuse de prima tinerețe. Făcu Înconjurul Încăperii În câteva rânduri ca În cele din urmă să Întrerupă tăcerea. „Așteptați de mult...?” Străinul Înălță privirea către el, murmurând. „Aproximativ de o oră...!” „Necazul v’a adus aici...?” „Sper să mi se facă dreptate...!” „Dar, ce vi s’a Întâmplat...?” „Împotriva mea s’a comis un act de o crudă barbarie!! De patru ani de zile Îmi chinuiesc sufletul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Îl contră torționarul morocănos. Acestui individ, ce cantitate de tablă zicată i-ai dat fără acte legale...!!” Buga Niculae făcu ochii mari Îndesându-se În scaun. Această Întrebare Îi tăie respirația În timp ce o sudoare rece o simțea pe coloana vertebrală. Murmură abea auzit. “Sunt sigur, faceți o glumă. Acest om prezenta seriozitate și nu-mi puteam permite. Nu domnilor, niciodată nu am avut cutezanța să-i ofer măcar o singură foaie de tablă zincată cadou din gestiunea mea, de teama de-
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
marfă cu delegația Nr.869 așa dar, scrie delegația Nr.885 ridicând șapte tone ba nu, cifra e prea rotundă deci scrie,6867 kilograme tablă zincată de zero trei grosime. Acum trage linie și poți pleca liniștită...!” “Chiar, pot pleca...?” - murmură ea emoționată și fericită În acelaș timp presupunând scăparea din ghiarele diavolului. “Înainte de-a păși afară pragul acestei instituții doresc să-ți intre bine În cap...!” - socoti inchizitorul necesar s’o mai dădăcească. “Așa dar, deocamdată ești În afara oricărui
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]