4,086 matches
-
murdăresc grilajul cu labele lor... — So funny!... SÎnt atît de cumsecade.. Uneori le fac injecții și mă Întreabă: cît vă datorez, domnișoară? — Și ea nu le cere nimic, de asta o să-i facă un monument printre grajduri și-o să foiască muștele În jurul lui. — Darling! Are we having a fight? — Da, Susan! Bobby! Du-te și scoate Jaguarul din garaj... „PANDO Very Dry Scherry. Shipped and Bottled by Williams and Humbert Ltd. Jerez and London. Produce of Spain.“ Juan Lucas mîngîie sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din ochi; micul dejun Însemna trei grepfruturi desfăcute pe farfurii, ceștile de cafea cu lapte fierbinte, acuma goale, feliile de pîine prăjită cu unt care mai rămăseseră, impregnate de grăsime și unse cu marmelada pe care aveau să se așeze muștele, deși, dat fiind că se aflau Într-o suite de la Country Club, probabil că muștele nu vor ajunge aici niciodată; micul dejun mai Însemna și Juan Lucas, impecabil Îmbrăcat, În alb, anunțîndu-i că avea o Întîlnire foarte importantă cu cîțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fierbinte, acuma goale, feliile de pîine prăjită cu unt care mai rămăseseră, impregnate de grăsime și unse cu marmelada pe care aveau să se așeze muștele, deși, dat fiind că se aflau Într-o suite de la Country Club, probabil că muștele nu vor ajunge aici niciodată; micul dejun mai Însemna și Juan Lucas, impecabil Îmbrăcat, În alb, anunțîndu-i că avea o Întîlnire foarte importantă cu cîțiva oameni de afaceri și cu ministrul de finanțe, anunțîndu-i că va trece pe la amiază ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bufet cu vitrină, care nu seamănă de loc cu bufetul enorm din bucătăria palatului, sînt doar trei solnițe care au prins cocleală, fiindcă nu sînt de argint și o ceșcuță crăpată și o portocală și trei banane În jurul cărora roiesc muștele și din cele patru scaune din jurul mesei nu sînt două la fel și bucătăria din chirpici se află chiar În sufragerie și privirea lui, oriunde s-ar Întoarce, Înseamnă o insultă și aici și acolo și dincolo, găina, găina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
femeia și, În numele rasei albe, se Întoarse să se uite la casa lui spațioasă, cu Întinsul patio luminat misterios, poate că priveliștea asta reușea să-i alunge acea deprimare Îngrozitoare: erau cîțiva bărbați cu haine albe, perfecte, care roiau ca muștele În jurul unor bărbați cu haine Închise de seară și cravate argintii pe fondul perfect de culoare albă sau sidefie a cămășilor de mătase; ăștia nu vedeau muștele, erau niște muște tăcute și folositoare, făceau parte dintr-o ordine naturală, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acea deprimare Îngrozitoare: erau cîțiva bărbați cu haine albe, perfecte, care roiau ca muștele În jurul unor bărbați cu haine Închise de seară și cravate argintii pe fondul perfect de culoare albă sau sidefie a cămășilor de mătase; ăștia nu vedeau muștele, erau niște muște tăcute și folositoare, făceau parte dintr-o ordine naturală, de culoare albastru electric, la fel cu acel patio atît de frumos luminat unde Juan Lucas, foarte sigur pe el, se juca de-a iubirea cu blonda, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
erau cîțiva bărbați cu haine albe, perfecte, care roiau ca muștele În jurul unor bărbați cu haine Închise de seară și cravate argintii pe fondul perfect de culoare albă sau sidefie a cămășilor de mătase; ăștia nu vedeau muștele, erau niște muște tăcute și folositoare, făceau parte dintr-o ordine naturală, de culoare albastru electric, la fel cu acel patio atît de frumos luminat unde Juan Lucas, foarte sigur pe el, se juca de-a iubirea cu blonda, totul plutind deasupra Limei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
palma și le spuse că mai aștepta fiindcă erau Încă prea calde; ei erau fericiți, acum erau gata clătitele pentru domnișorul, focul Începea să se stingă, el făcu o strîmbătură, scutură din cap de parcă ar fi vrut să alunge o muscă și simți că-l prindea din nou somnul, cu căldura asta, dar trebuia mai Întîi să mănînce clătitele... Șeful de sală și chelnerul Încremeniră lîngă masă și așteptară ca niște santinele. Ei se mișcară, dădură să se ridice În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din leagăn se regăsesc după trei zeci de ani, mame și fii își descoperă rudenia chiar când sunt gata să se căsătorească unii cu alții etc. Dar viața e o trebușoară ceva mai complicată decât își închipuie creierele noastre de muscă. Spune și tu, dragă cititoare, cum ar trebui să reacționez eu la ce mi s-a-ntâmplat numai în curs de-o săptămână după scrierea povestirii prece dente? Ziceam acolo, între altele, că nu-mi mai aduc aminte cum o
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Se simțea deja a toamnă. Greierii începuseră să cânte răgușit, enervant chiar, dar destul de familiar. Personalitatea pădurii părea complet schimbată. Părea mai vie, mai populată și mai zgomotoasă, un adevărat stup plin de energie. Printre copaci zburau nori negri de muște care pe Codrin îl enervau. Începu iarăși să urce culmea. Marea avea nuanțe de turcoaz, muntele părea albastru-cenușiu. Se făcuse după amiază când el ajunse pe plajă. Era ca de obicei pustie. S-a uitat de jur împrejur, printre stânci
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Dar nu. Cap de capră: trebuia să fie mai mult, dacă viața lui are vreun sens. Ajunge lângă River Run Estates, se strecoară prin liziera de sicomori. O ia pe poteca lungă, doi kilometri și jumătate de promontoriu plin de muște negre și de polen, lipsit total de protecție în fața vremii nemiloase. Râul se dă înapoi pe măsură ce se apropie de el. Grangurii îl iau în primire. Cap de capră, cap de capră. Calc-o. Forța înțelegerii îl silește să se așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
flagelarea. Hai să dansăm. El se făcu mic, lipindu-se de peretele separeului, uluit. Eu nu dansez. Ce tot spui acolo? Orice om viu dansează. Râse de expresia lui îngrozită. — Te duci acolo și te bâțâi. De parc-ai prinde muște. Era prea sleit să protesteze. Ea îl târî până în mijlocul ringului de dans, un remorcher care tracta un cargobot rănit. Se împletici în urma ei, așteptând instrucțiuni, dar acestea se lăsau așteptate. Să danseze într-un bar cu o femeie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
încuviințează Karin. Fă-mi și mie. Lucrează împreună, ca niște tehniciene. Bonnie se dă un pas îndărăt, ca să-și admire opera. —Mortal, spune ea, ceea ce probabil că e de bine. Înarmată și periculoasă. Poți să mănânci bărbații cum mănâncă broaștele muște. N-o să știe ce l-a lovit. Mortal, îți spun eu. Karin stă nemișcată și plânge. O strânge în brațe pe machieuza descurajată. Bonnie îi răspunde la îmbrățișare, ținând-o strâns, o complice înainte ca fapta să se consume. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
parcă spontan, care țîșnește parcă din pămînt la fiecare nenorocire ca seminția Gorgonei, se adunase deja În locul unde căzuse omul. Se aflau acolo și cîțiva polițiști care loveau, Înjurau și Împingeau gloata tot mai numeroasă, amintind de un roi de muște adunate pe ceva dulce sau mort. Iar șirul mașinilor lucioase din stradă - care fusese oprit de semafor - se pusese din nou În mișcare. Șuvoiul inevitabil fusese amenințat de o stagnare mai Îndelungată, de o Întrerupere, deoarece cîteva elemente umane aflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
limbă ciudată. Iar acum unii dintre cei de față Începuseră să se retragă, mulțimea ce trecea grăbită spre-casă traversînd platforma de ciment se rărise considerabil, iar cercul celor adunați În jurul mortului se subțiase, rămînÎnd doar cei cărora le plăcea - ca muștelor ce se hrănesc cu cadavre - să aștepte pînă ce trupul avea să fie transportat. O prostituată tînără, negresă, intră pe poartă și Înaintă pe platformă privind iute În jur la fiecare pas, cu un zîmbet hidos și rece Întipărit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Partea din față a acestei construcții grosolane, noi și totuși mizere, fusese Împărțită prin scînduri de brad astfel Încît să alcătuiască ceva ce semăna cu un restaurant și un bar. Înăuntru sînt cîteva mese, iar pe acestea cartonașe pătate de muște pe care este trecut meniul ce nu depășește șase feluri, dar la care nu se uită nimeni, și o tejghea de lemn Împodobită sărăcăcios cu sticle răcoritoare stătute, cîteva pachete de țigări și o cutie de țigări de foi ieftine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
femeie și liniștea Încărcată de așteptare, glumele obscene rostite Încet și furișat urmate de rîsete Înfundate, sunetul coapselor pline lovite cu palma și hohote dezlănțuite și Înăbușitoare? Iar În căldura prăfoasă și amorțită, În care timpul bîzÎia Încet ca o muscă, oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes nu simțiseră mirosul umed, ușor putred, de o prospețime subtilă, al rîului și nu se duseseră cu gîndul la pielea albă a femeilor de pe malul rîului, nu simțiseră o chemare lentă și puternică În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lacomă după plăceri, stradă a Îndrăgostiților cu pas lent, privindu-se pierduți În uitarea iubirii În mijlocul eternei Împletituri și țesături a mulțimii, stradă a fețelor albe, a buzelor vopsite, a ochilor strălucitori și iubitori... ah, stradă a nopții, plină de muște, bucurie și groază, ne-am gîndit mereu la tine, mîndră stradă! Și seara, vom călca pe covoare moi și luxoase În mijlocul veseliei, căldurii și fericirii scînteietoare din Încăperile mari și luminate ale nopții, pline de acordurile plăcute și molcome ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pigmei este cu totul altceva. Căci atunci cînd toți avem dimensiuni măsurabile În centimetri, statura fiecăruia se măsoară proporțional. Trăim În vecinătatea spiridușilor, aproape de nivelul pămîntului și cercetăm disperați jungla tropicală a cîmpului cu margarete, pe cînd zburătoare monstruoase - uriașe muște care zumzăie și albine care bîzÎie și fluturi care se clatină În mers - plutesc pe deasupra noastră desfășurîndu-și Întinsele pînze de catifea ale aripilor lor zimțate. Credem că sîntem la fel de Înalți, de mari și de puternici ca toți cei care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
jurați și-a spus: „Ați dat insigna de polițist, ați investit cu autoritate deplină și ați pus sub protecția legii un om fără milă și fără inimă, pentru care a ucide un om e tot una cu a ucide o muscă, i-ați pus În mînă pistolul Încărcat și totuși unii dintre voi ar fi dispuși“ - a zis - „să pună În libertate acest cîine turbat ca să jefuiască și să ucidă iarăși, să ia viața celor nevinovați și lipsiți de apărare. Priviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mine? Au apărut două în camera mea. Așa numesc eu locul în care îmi place să dorm: „camera mea”. Dar toate camerele din apartament sunt ale mele. Mai puțin cămara de alimente. Acolo e și destul de frig. Când aud zumzetul muștelor, simt nevoia să ies din culcușul meu, să le urmăresc până le prind. Păcătoasele zboară sus, se duc la geam și dacă eu mă arunc după ele și mă izbesc cu zgomot în sticla geamului, PAM se supără. Ba într-
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ales și cu un cucui. Dar, scuze, trebuie să întrerup. Așa pățesc și cu muștele, ori de câte ori mă ntrerupe PAM. Nu pot să mă bucur de ele, cum nu pot să mă bucur acum povestindu-vă și despre victoriile mele asupra muștelor... Visul lui PAM are mare nevoie de mine. Atenție, repornim povestea. Poftiți în vagoane, copii, adică poftiți în visul lui PAM! PAM doarme dusă și parcă nici nu-i pasă de câte lucruri îngrozitoare se petrec în visul ei. Noi
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
în sus. Sunt un foarte bun săritor în înălțime. Dar și în lungime. De fapt, sar peste obstacole. Nu chiar peste toate, că sunt mic. Dar mă antrenez. Numai așa pot gândi corect. Și, la o adică, pot să prind muște. Încercați și voi să faceți la fel, dacă puteți. Apropo de obstacole: povestea asta, cu Țara lui Verde Împărat invadată de zmei trebuie să se termine bine. PAM are dreptate. Eu mă tot gândesc cum am putea face, oare, să
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pisicilor le place mai ales să prindă șoareci, nu să-i mănânce. Eu nici nu prind. Pentru că n- am de unde. Deci, în locul „Clubului mâncătorilor de mere” n-am putea înființa, oare, pentru unii ca mine, Clubul prinzătorilor și mâncătorilor de muște? Nici ăsta nu există încă, chiar dacă prinzători de muște suntem mai mulți. Am învățat cuvântul ăsta „încă” de la Învățător. El spune că dacă vrei cu adevărat să prinzi ceva, să spui ceva, sau să ajungi undeva și nu ți se
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
să-i mănânce. Eu nici nu prind. Pentru că n- am de unde. Deci, în locul „Clubului mâncătorilor de mere” n-am putea înființa, oare, pentru unii ca mine, Clubul prinzătorilor și mâncătorilor de muște? Nici ăsta nu există încă, chiar dacă prinzători de muște suntem mai mulți. Am învățat cuvântul ăsta „încă” de la Învățător. El spune că dacă vrei cu adevărat să prinzi ceva, să spui ceva, sau să ajungi undeva și nu ți se îndeplinește dorința de la prima, a doua sau de la a
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]