4,723 matches
-
a deschis gabriela.Cunoscandu-ma m-a invitat să intru, desi Oana nu era în cameră. Când am intrebat de ea mi-a spus ca lipsește momentan deoarece este la spălător unde își spală câte ceva. Pentru o clipă am ramas mut..neștiind ce să cred.Gabriela însă a început să-mi spună că atunci când s-a întors ea de la fabrica a găsit-o pe Oana trântita în pat supărată și înlăcrimata.. Întrebând ce are ... nu a primit nici-un răspuns.. Și-a
DESTIN DE FEMEIE.OANA VIZITA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348841_a_350170]
-
tulpini Te-aștept să ascultăm supărarea cum plouă culori în urechi cu privirile să sorbim marea când tineri amurgesc în perechi Te-aștept să-ți înțeleg tăcerea ascunsă-n simbol de culoare să spun că este ca mierea în golul mut ce doare Te-aștept să-ți desenez printre timp o lună din sunet ce curge pe mări, pe aripi, în Olimp Dumnezeu înger ne unge. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Simbol de auz, poezie de Al.Florin Țene / Al Florin
SIMBOL DE AUZ, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348890_a_350219]
-
dintre camere, cele care aveau și ieșire separată spre stradă, erau goale. Acolo, pașii aveau ecou... Într-una din camere, de tavan atârna un cârlig mare al cărui rost - avea Ana să afle - era să țină un leagăn. Și întrebării mute din ochii ei, i se răspunsese că în urmă cu... ani... cuvântul cădea ca un fluture mort prin lumina ce se strecura cu greu prin obloanele închise, în urmă cu ani, acolo locuise în gazdă o familie cu un copil
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
se luminase deja și putea să vadă că începuse ninsoarea. Albă, lină, cu fulgi uriași ca în poveștile cu Ajunul Crăciunului. Un timp urmări fără să clipească liniștea în care luneca tumultul acela alb, ca și cum ar fi privit un film mut. Atâta alb... Dar mai adâncă decât linștea de dincolo de geam îi părea tăcerea din ea. Tăcerea unei pietre oprite în întunericul unui hău, în care nicio ninsoare nu mai putea ajunge. Nu mai știa dacă venise pe propriile picioare sau
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
Acasa > Stihuri > Momente > LACRIMI DE GHEAȚĂ Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 416 din 20 februarie 2012 Toate Articolele Autorului De-atâta iarnă nu mai pot să-mi car în spate dorul Și-aud cum toarce timpul mut din caiere fuiorul De-atâta iarn-am obosit să tot îmi trag piciorul De cât omăt am rătăcit pe unde-am pus odorul Și lacrimi se-adună-n șir una după alta Și-apoi î n ț urțuri m ă de șir cioplind
LACRIMI DE GHEAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346781_a_348110]
-
îmi trag piciorul De cât omăt am rătăcit pe unde-am pus odorul Și lacrimi se-adună-n șir una după alta Și-apoi î n ț urțuri m ă de șir cioplind î n mine dalta Și-aud cum toarce timpul mut într-o nepăsare Și-un clopot trage greu și surd pentru cine, oare? Referință Bibliografică: Lacrimi de gheață / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 416, Anul II, 20 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate
LACRIMI DE GHEAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346781_a_348110]
-
Sorin, dat la botez de părinți.Celălalt i l-au dat nașii. Se pare că Sorin era mai îndemânatic la acest joc al minții. Mai întotdeauna câștiga.” Adevărul este că sunt părtinitor.Înclin să folosesc formulele cele mai bune când mut pentru Sorin.“ În ziua pensionării colegii i-au făcut cadou un costum de haine, o umbrelă și un geamantan. -Pentru călătorii nenea Sorin! -Să ai viață lungă, cu sănătate! I-au urat colegii, într-o mică ceremonie, organizată în clubul
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346734_a_348063]
-
următoare. Priveam din vârfurile dealurilor, doar/doar i-oi vedea venind cu șirul lor de căruțe, cu mânjii care zburdau pe lângă ele. „Nu mai vin! N-or să mai vină!”, mi-a spus Bunicu' înspre toamnă, răspunzându-mi la întrebarea mută din ochii plini de lacrimile care au picurat pe inimă, învățându-mă ce înseamnă DORUL de un Neștiut pe care îl voi căuta de atunci mereu. Nu l-am găsit niciodată ... Poate e doar o poveste ... Poate EA-LUNA știe. Fragment
LUNA ŞI MAGUL de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346785_a_348114]
-
le scrie trist penelul când arde dorul și vise nu mai poate ține-un braț de lună și curg și eu în tine... cu tine de mână și curgi și tu în râul ce ne poartă, lăsăm semnături pe pietrele mute - ce tac chiar de cunosc iubiri pierdute. în curgeri ne risipim iubire... Referință Bibliografică: în curgeri ne risipim / Ecaterina Șerban : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1222, Anul IV, 06 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ecaterina Șerban : Toate
ÎN CURGERI NE RISIEditura Pim de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346993_a_348322]
-
privi mitul, care i se vinde fără a i se arăta, prin ochii lumii reale de lângă el. Fiindcă, până la urmă, mitul cuvântă. El este, după Roland Barthes, pură „vorbire” și „Orice obiect din lume poate trece de la o existență închisă, mută, la o stare orală, deschisă aproprierii societății (...).”[1] Mesajul discursului fotografic al lui O. Toscani nu face decât să arunce în perimetrul mentalului public percepția personală asupra unei structuri portretistice a problematicii existențiale de azi. Se poate observa cu ușurință
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
afișele sunt rupte/De pe pereți privesc figurile trecute/Și praful se așază la stal și la balcon/ Orchestra nu mai cântă și nu mai are ton,// Iar scena e pustie și scândura e ruptă,/Cortina strâmb atârnă și sala este mută./ Din când în când mai cântă o pasăre prin pod/ De crezi că e paiața cu râsul său nerod.// Și personagii-umbre se mișcă fără rost/ În comedii sau drame ce parcă nici n-au fost/Fantomele s-adună și se
LA VASILE BURLUI SCRISUL VINE CA O FORMA DE MANIFESTARE A INTERIORULUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/347001_a_348330]
-
las ce nu-s/ mutând din spațiul negru, ca la șah,/ un mugure în timpul sfânt și alb.” (Timp alb, s. n.). Spațiul, datorită zbaterii sufletului, este și el alb; dar sub povara dramei omenești se strânge și devine apăsător, opac: „tavanul mut” așteaptă nevzuta mână să scrie: „mene, mene techel upfarsin” (Precum tavanul mut al scrisului de înger). Cauzalitatea se sprijină în cele neimanente, cu o vorbă a poetului, pe „toiagul de ceară” al omului, al topirii și al flăcării acestuia. Se
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
mugure în timpul sfânt și alb.” (Timp alb, s. n.). Spațiul, datorită zbaterii sufletului, este și el alb; dar sub povara dramei omenești se strânge și devine apăsător, opac: „tavanul mut” așteaptă nevzuta mână să scrie: „mene, mene techel upfarsin” (Precum tavanul mut al scrisului de înger). Cauzalitatea se sprijină în cele neimanente, cu o vorbă a poetului, pe „toiagul de ceară” al omului, al topirii și al flăcării acestuia. Se trăiește acut sentimentul de „închidere” în trup și de „deschidere, de ieșire
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
lumină. De unde începe nu vei ști vreodată, Ea, Poezia, nu are hotar... Cuvintele, la fel. Ele vindecă rănile, deschid ochii orbilor, cuvintele adevărate mântuie durerea și întunericul din noi. Vânt și cu-vânt, duh și văzduh! încât uneori surd și mut de ne-nțelegere, te întreb nedumerit: omule, de unde vine cuvântul?! Pâinea e cuvânt, lumina, la fel, ura și întunericul cuvinte sunt... Cuvinte care vindecă și cuvinte care ucid, cuvinte care luminează și cuvinte care întunecă... Dată ne-a fost înspre
NICOLAE NICOARĂ-HORIA de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346370_a_347699]
-
întâmplă în lume; îl considerau un profet modern, atotștiutor, abil dar alunecos și imprevizibil. Nu degeaba era cel mai bogat personaj din lume. Când își făcea apariția, adoratorii săi amuțeau, se lăsa o tăcere stranie. Mișcările lor păreau un ritual mut, ascuns, necunoscut celorlalți. O elită sumbră, rece, orbită de putere si bani, putredă până în adâncurile ființei. A urcat treptele, așezându-se cu gesturi emfatice pe jilțul aurit. Alături de el, îmbrăcată în straie străvezii, stătea în toată splendoarea ei, promiscua decadență
ILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346438_a_347767]
-
colorate împătrindu-se hexagonal în oglinzi, jocurile copilăriei mirosind a inocență, toate au rostul lor în calendarul mayaș respectat cu strictețe de păgânii creștini încă nebotezați în apa închipuirii. Cuvintele nu au chip, au nimburi doar, halouri răsfrânte, au sunete mute, au cântec de lebădă. Ecoul lor străbate genunile. Îngândurată suplețe, « între cer și pământ / o linie viorie » (Doar cinci secunde). « Măsura timpului revărsării » - în clipa divină - marele mister al cuvintelor nenăscute. Ce dor, ce dor ne e de propriile cuvinte
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
care pocnesc și trosnesc, din cenușa mocnindă...Ceva misterios, aproape religios, aproape profan, mirific și seducător, precum curcubeul a cărui bogăție de nuanțe izvodite din alb, se desface în spectru...Culori compuse, culori (des)compuse... Culori cântătoare. Versuri tăcânde...Dureri mute, prefăcute-n cuvânt dulceag-amărui precum sâmburul de migdală. Aceasta este poezia Verei Crăciun din volumul „Doruri albe”, recent apărut la Editura Națiunea, București, 2012. O carte notabilă. Născută din doruri. Născută-n zăpadă. Zăpadă născută-n durere, din lacrimi fierbinți
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
drum cu serpentine - oriunde întorc ochii brândușe de toamnă 17 trandafiri uscați - boabele de roua strălucesc mai mult Cristina-Monica Moldoveanu 18 sperietoare - păsările ciugulesc strugurii negri Sorin Micutiu` 19 cocenii uscați - poate secera lunii mai ascuțită Marcela Ignătescu 20 clopote mute - cu șoapte ghioceii topesc zăpadă Radu Ignatescu 21 Noapte cu stele - de dupa perdea bătrână cu ochii-n lacrimi 22 Rafale de vânt - frunzele acoperind proaspătul mormânt 23 Aniversare - în fereastră-mi bat numai frunzele toamnei Ailoaei Cristina 24 răsărit pe
HAIKU. 202 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346491_a_347820]
-
Acasa > Poeme > Antologie > VERS ALB II Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 666 din 27 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Fericirea e mută M-ai rugat odată să-ți scriu o poezie dar eram atât de îndrăgostită că nu-mi găseam cuvintele: se ascunseseră adânc, în suflet. Și-apoi duceam darurile tale destul de grele pentru umerii mei tineri. Dar poezia întârzia să apară
VERS ALB II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346535_a_347864]
-
adâncul codrului Rătăcesc în toiul nopții doi fugari îndrăgostiți Luna - tronul de lumină din grădina cerului Pe pământ - stăpân e somnul, raiul celor obosiți Un frunzar le iese-n cale pat de nuntă să le fie Din alai de pietre mute cântă limpede izvorul. Cum a fost această noapte nu se spune, nu se știe Se făcea că pân’la ziuă somnul n-a cuprins amorul. Când al păsărilor cântec zorilor le dă de știre Cuibul unde porumbița ostenită de noroc
VISUL STEJARULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348300_a_349629]
-
Blestemând lângă tufanul care crește vântul bată-l Întărindu-se din lacrimi de copil spre-a nu se frânge. Soarele scădea-n amurguri, umbrele se tot lungeau Când la capătul puterii, pădurarul și-a găsit Puiul rătăcit în codru. Stele mute răsăreau Fata se ținea tăcută după tatăl istovit. A urmat o noapte neagră ca un iad în vechiul rai Răsărind bătrânul soare n-a mai înțeles nici el Nici a florilor mireasmă, nici al păsărilor grai Cine poate să-nțeleagă
VISUL STEJARULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348300_a_349629]
-
poate să-nțeleagă dacă n-a iubit la fel? Timpul nu mai vrea să zboare, visul nu mai vrea să vină De la streașina cu vrăbii ciripitul nu-i mai spune “Bună dimineața, Oana!”, tac și florile-n grădină Sufletul e mut și roșu ca un soare când apune Ce i s-a-ntâmplat copilei pădurarul n-a știut Și s-a stins întrebător cu tot codrul în privire Oana s-a luptat cu trupul, și cu sufletul pierdut, După șase săptămâni
VISUL STEJARULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348300_a_349629]
-
Luna plină, cu mult mai apropiată de Pământ decât în mod normal, mărită parcă anume pentru retina noastră obișnuită, de altfel, cu firescul. M-am oprit în loc nu o dată, să-i admir chipul de copil jucăuș care, într-o încântare mută, privea șăgalnic apele curgătoare ale Dunării. Luminată și senină, părea ancorată în mantia cerească, privind spre omenire cu îngăduință și zâmbind îngerește, cu chipul într-o parte, revărsându-și strălucirea transversal și pictându-și noblețea propriului său spațiu cu câte
LUNA MĂRITĂ ŞI MAGIA EI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348319_a_349648]
-
vouă! Și s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedeți, nimeni să nu știe. Dar ei, ieșind, L-au vestit în tot ținutul acela. Și plecând ei, iată au adus la El un om mut, având demon. Și, fiind scos demonul, mutul a grăit. Iar mulțimile se minunau, zicând: Niciodată nu s-a văzut așa ceva în Israel. Dar fariseii ziceau: Cum domnul demonilor scoate pe demoni? Și Iisus străbătea toate cetățile și satele, învățând în
ŢINUT DE BASM ŞI LEGENDĂ, RENĂSCUT ÎNTRU SPIRITUALITATE ŞI DUMNEZEIRE de VASILE BELE în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348282_a_349611]
-
deja o construcție monahală, o mănăstire - unde, sau în care, viețuiau trei călugări. Iată, deci, câteva sute de ani de existență - în modestie - dar sfințind și slujind poruncile lui Dumnezeu. Haideți, însă, înainte de toate, să ascultăm, așadar, legenda! ,,Orb și mut” este cel care n-a trecut pe la mănăstirea Rohița, pentru a-i vedea frumusețea și a-i gusta din binecuvântare. ,,Orb și mut” este cel care nu poate să povestească despre bucata de Rai cu care te întâlnești aici. ,,Orb
ŢINUT DE BASM ŞI LEGENDĂ, RENĂSCUT ÎNTRU SPIRITUALITATE ŞI DUMNEZEIRE de VASILE BELE în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348282_a_349611]