2,749 matches
-
scandalizat publicul format în spirit patriotic, generând un val de proteste care s-a finalizat cu cenzurarea manualului este următoarea: "ca orice mit al originilor, povestea formării neamului nostru, rod al căsătoriilor dintre bărbații romani și femeile dace, ascunde, în pofida naivității ei, un sâmbure de adevăr" (p. 10). Autorii recidivează prin susținerea "inventării" națiunii moderne, inclusiv a națiunii române (p. 27)28. Argumentul avansat pentru sprijinirea acestei teze eretice susține că națiunea română a fost imaginată de cărturarii Școlii Ardelene, urmați
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
despre întreaga lume, măcar despre felul cum merg unele lucruri pe lume; în al doilea rând, avea un cu totul alt caracter decât mai înainte, adică ceva sfios, vag, de domnișoară de pension, câteodată fermecător prin originala ei zburdălnicie și naivitate, uneori sfios și gânditor, mirat, neîncrezător, plângăreț și neliniștit. Nu: acum în fața lui hohotea și-l înțepa cu sarcasmele ei caustice o ființă neobișnuită și surprinzătoare, care i-a spus de-a dreptul că niciodată, în inima ei, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în bine, și în rău, cu toată vârsta la care ați ajuns. Nu-i așa că nu vă supărați pe mine pentru că vă spun aceste lucruri? Doar știți cât de mult țin la copii! Și să nu credeți cumva că doar naivitatea m-a făcut să vă vorbesc atât de sincer despre chipurile dumneavoastră: o, nu, nu-i asta! Poate că am avut motivele mele. VIItc "VII" După ce prințul tăcu, toate îl priveau vesele, chiar și Aglaia, dar mai ales Lizaveta Prokofievna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Aglaia cu voce tăioasă după ce prințul termină de citit, că vorbele: „rupe totul“ nu mă vor compromite și nu mă vor obliga cu nimic, dându-mi, după cum vedeți, o garanție scrisă, chiar prin acest bilet. Remarcați, vă rog, cu câtă naivitate s-a grăbit să sublinieze anumite cuvinte și cu câtă lipsă de finețe își trădează intenția secretă. De altfel, știe că, dacă ar rupe totul, însă singur, din proprie inițiativă, fără să aștepte un cuvânt de la mine și chiar fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu se poate! M-a luat gura pe dinainte... N-am mai fost niciodată aici. Poate în vis... — Bravo, prințe! strigă Ferdâșcenko. Îmi retrag al meu se non è vero. De altfel... de altfel, toate astea le-a spus din naivitate! adăugă el cu părere de rău. Prințul își rostise cele câteva fraze cu voce neliniștită, oprindu-se des și trăgându-și sufletul. Toată ființa lui exprima o emoție extremă. Nastasia Filippovna îl privea curioasă, dar nu mai râdea. În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vi-l închipuiți pe patul de moarte. Rămâi mult timp la noi? i se adresă prințului Lizaveta Prokofievna. — Toată vara, poate și mai mult. — Ești singur? Nu te-ai însurat? — Nu, nu m-am însurat, spuse prințul și zâmbi de naivitatea insinuării. — N-ai de ce zâmbi, se mai întâmplă. De casă te întreb; de ce n-ai venit la noi? Avem o atenansă întreagă în care nu stă nimeni; de fapt, faci cum vrei. De la ăsta închiriezi? De la ăsta? adăugă ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
generală, dar și, prin transmiterea sublimului spirit al baladei, parcă justifica parțial accentuatul aer de afectare și importanță cu care ieșise atât de solemn în mijlocul terasei. În această atitudine plină de importanță puteau fi văzute acum doar imensitatea și, poate, naivitatea respectului ei față de ceea ce se apucase să transmită. Ochii îi străluceau, pe chipul ei frumos trecură de vreo două ori fiori abia vizibili de inspirație și încântare. Recită: A trecut cândva prin viață, Trist, sărman, un cavaler, Palid, încruntat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Keller, i se adresă prințul boxerului și izbucni în râs, dar mie nu mi-a plăcut deloc. Din prima clipă mi-am dat seama că acest Cebarov a inițiat toată tărășenia, că el v-a sfătuit, domnule Burdovski, profitând de naivitatea dumneavoastră, să începeți toată această tevatură, dacă e să fim sinceri. Nu aveți dreptul... eu... nu-s naiv... asta... îngăimă încurcat Burdovski. — Nu aveți nici un drept să emiteți asemenea ipoteze, se amestecă nepotul lui Lebedev, făcând-o pe consilierul. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
poate adăuga? spuse prințul cu mirare sfioasă. Atunci, Keller, la ce te-ai așteptat de la mine și de ce ai venit cu spovedania dumitale? — De la dumneavoastră? La ce m-am așteptat? În primul rând, e o plăcere să vă cunoască omul naivitatea; e o plăcere să stea și să discute cu dumneavoastră; cel puțin știu că în fața mea e persoana cea mai generoasă cu putință, iar în al doilea rând... în al doilea rând... Se încurcă. Nu cumva ai vrut să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Keller chiar se cutremură; repede, cu aceeași uimire, îl privi pe prinț în ochi și bătu tare cu pumnul în masă. — Uite, tocmai cu asta îl faceți pe om să-și piardă capul cu desăvârșire! Iertați-mă, prințe: aveți atâta naivitate, atâta nevinovăție, cum nici măcar în veacul de aur nu s-a mai pomenit și, în același timp, vedeți prin om, profunda dumneavoastră ascuțime a observației îl străpunge ca o săgeată. Însă, dați-mi voie, prințe, asta cere explicații, pentru că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu doar orânduielile ei. Desigur, numai într-o oarecare măsură... desigur, asta nu poate fi valabil pentru toți... Se încurcă și nu termină. În pofida emoției, era foarte interesat de discuție. Prințul avea o însușire deosebită care se manifesta în neobișnuita naivitate a atenției cu care asculta întotdeauna ceva ce prezenta interes pentru el și în aceeași naivitate a răspunsurilor pe care le dădea atunci când era întrebat în asemenea cazuri. Pe fața lui și chiar în poziția corpului se reflecta această naivitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pentru toți... Se încurcă și nu termină. În pofida emoției, era foarte interesat de discuție. Prințul avea o însușire deosebită care se manifesta în neobișnuita naivitate a atenției cu care asculta întotdeauna ceva ce prezenta interes pentru el și în aceeași naivitate a răspunsurilor pe care le dădea atunci când era întrebat în asemenea cazuri. Pe fața lui și chiar în poziția corpului se reflecta această naivitate, această încredere, impasibilă la ironie și umor. Cu toate că Evgheni Pavlovici de mult nu vorbea cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
naivitate a atenției cu care asculta întotdeauna ceva ce prezenta interes pentru el și în aceeași naivitate a răspunsurilor pe care le dădea atunci când era întrebat în asemenea cazuri. Pe fața lui și chiar în poziția corpului se reflecta această naivitate, această încredere, impasibilă la ironie și umor. Cu toate că Evgheni Pavlovici de mult nu vorbea cu el decât cu o ironie întrucâtva specială, acum, ascultându-l, îl privi cumva serios, ca și cum nu s-ar fi așteptat la un asemenea răspuns din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de fier, bătută cu ciomagul de temnicer -, atunci această impresie ar fi întrucâtva asemănătoare cu cea pe care o simțea acum prințul. — Ce-i cu dumneata? îl întrebă repede, în șoaptă, Aglaia, uitându-se la el și trăgându-l cu naivitate de mână. El își întoarse capul spre ea, o privi, se uită în ochii ei negri, a căror scânteiere din clipa aceea era inexplicabilă pentru el, încercă să zâmbească, dar, deodată, ca și cum ar fi uitat fulgerător de existența ei, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai mult în uitare, pe măsură ce mă voi atașa mai mult de această ultimă fantomă a vieții și dragostei, îndărătul cărora vor să ascundă de mine zidul lui Meyer și tot ce a fost scris pe el cu atâta sinceritate și naivitate, vor face din mine un om și mai nefericit? La ce-mi trebuie natura voastră, parcul vostru din Pavlovsk, răsăriturile și apusurile voastre de soare, cerul vostru albastru și chipurile voastre satisfăcute, când tot acest banchet care nu are sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
depășea deja măsura; Ferdâșcenko se pregătea să plece la poliție; Ganea susținea cu frenezie că nimeni nu se va împușca. Evgheni Pavlovici tăcea. — Prințe, ați zburat vreodată de pe o clopotniță? îi șopti deodată Ippolit. — N-nu... îi răspunse prințul cu naivitate. — Chiar vă imaginați că n-am prevăzut toată această ură! îi șopti din nou Ippolit, fulgerând din ochi și privindu-l pe prinț de parcă aștepta într-adevăr un răspuns de la el. Ajunge! le strigă el deodată tuturor celor prezenți. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Cum asta? Chiar așa? se miră Aglaia. — Zău că-i așa. Îți mulțumesc, spuse ea după o clipă de gândire, mă bucur foarte mult că semăn cu maman. Deci o respecți? adăugă ea, nedându-și câtuși de puțin seama de naivitatea întrebării. Foarte, foarte mult și mă bucur că ai înțeles atât de direct acest lucru. — Și eu mă bucur, căci am remarcat că unii... râd câteodată de ea. Dar ascultă lucrul cel mai important: m-am gândit mult și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de oră și-a ținut degetul deasupra flăcării; crezi că nu se poate? — L-am văzut ieri; are degetele nevătămate. Deodată Aglaia pufni în râs, ca un copil. Știi de ce am mințit acum? se întoarse ea brusc spre prinț, cu naivitatea cea mai copilăroasă, cu buzele încă tremurându-i de râs. Pentru că, atunci când minți, dacă strecori cu dibăcie ceva nu prea obișnuit, ceva excentric, ei bine, ceva prea bătător la ochi sau chiar imposibil, minciuna devine mult mai verosimilă. Am remarcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
generale. Altul, dacă a luat de bună vreo idee sau dacă a citit vreo pagină dintr-o cărțulie fără cap și fără coadă, imediat crede că are acum „propriile sale idei“, care au luat naștere în propriul lui creier. Impertinența naivității, dacă ne putem exprima așa, ajunge în asemenea cazuri să ia proporții uluitoare; așa ceva pare incredibil, dar se întâlnește în fiecare clipă. Această impertinență a naivității, această siguranță de sine a omului prost, această încredere în propriul talent au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
are acum „propriile sale idei“, care au luat naștere în propriul lui creier. Impertinența naivității, dacă ne putem exprima așa, ajunge în asemenea cazuri să ia proporții uluitoare; așa ceva pare incredibil, dar se întâlnește în fiecare clipă. Această impertinență a naivității, această siguranță de sine a omului prost, această încredere în propriul talent au fost excelent ilustrate de Gogol în uimitorul tip al locotenentului Pirogov 62. Pirogov nici măcar nu se îndoiește că n-ar fi geniu, chiar mai presus de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
disprețuiesc, rosti Ganea cu mândrie. Bine, îl urăsc, fie! strigă el deodată cu o furie neobișnuită. Asta i-o voi spune verde în față chiar când va muri pe perna lui! Păcat că nu i-ai citit Confesiunea. Doamne, ce naivitate a impertinenței! E locotenentul Pirogov, e Nozdriov 63 într-o tragedie și, ceea ce-i mai important, nu-i decât un băiețandru! O, cu ce plăcere l-aș fi biciuit atunci, numai ca să-l uimesc. Acum se răzbună pe toți pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cel mai sincer. Într-o clipă râse și Lebedev, iar privirea rugătoare îl trădă că speranțele i se limpeziseră și chiar se dublaseră. Știi ce vreau să-ți spun, Lukian Timofeici? Nu te supăra pe mine, dar mă mir de naivitatea dumitale! De fapt, nu numai de a dumitale. Aștepți cu atâta naivitate ceva de la mine, chiar acum, în clipa asta, încât chiar am remușcări și mi-e rușine de dumneata că n-am ce-ți destăinui ca să-ți fac pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îl trădă că speranțele i se limpeziseră și chiar se dublaseră. Știi ce vreau să-ți spun, Lukian Timofeici? Nu te supăra pe mine, dar mă mir de naivitatea dumitale! De fapt, nu numai de a dumitale. Aștepți cu atâta naivitate ceva de la mine, chiar acum, în clipa asta, încât chiar am remușcări și mi-e rușine de dumneata că n-am ce-ți destăinui ca să-ți fac pe plac. Jur că n-am nimic, dacă-ți poți închipui una ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
am aruncat înlăcrimat în brațele lui (o, îl iubeam!): „Cereți-i, cereți-i iertare împăratului Alexandru!“ Așa i-am strigat. Adică ar fi trebuit să mă exprim altfel: „Împăcați-vă cu împăratul Alexandru“, dar, copil fiind, mi-am enunțat cu naivitate gândul. „O, copilul meu! mi-a răspuns el, umblând încoace și încolo prin cameră. O, copilul meu! (Pe-atunci parcă nu-și dădea seama că n-am decât zece ani și chiar îi plăcea să stea de vorbă cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pare că Charras ar fi fost extrem de bucuros; iar asta nu mai este bine într-o lucrare atât de serioasă, pentru că apare spiritul de partid. Pe-atunci erați foarte ocupat fiind în serviciul... împăratului? Generalul era încântat. Prin seriozitatea și naivitatea ei, remarca prințului spulberate ultimele lui rămășițe de suspiciune. — Charras! O, și eu am fost revoltat! Chiar atunci i-am scris, dar... propriu-zis, nu-mi mai amintesc acum... Mă întrebați dacă eram ocupat cu serviciul? Nu! Fusesem, numit camer-paj, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]