2,809 matches
-
sub pântec cu o mână, iar cu cealaltă pe sub poponeț, În aceeași stare de abandon matern. Botul lui se află sub sânul femeii (al doamnei), aproape În aceeași poziție ca și aceea a copilului; adulmecă fin (se vede după furnicăturile nărilor) laptele de care-l desparte doar țesătura parfumată a bluzei și a sutienului. Am vrut să alerg după ea și s-o Întreb dacă În mod intenționat Își compusese aceeași figură cu a țigăncii, dar mi-am amintit de replica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se poate trebuie nu pot cheam-o aici nu vine promite-i tot nu vine ameninț-o nu vine (operația de aranjare a elementelor distribuie un sens acolo unde vârtejul entropic ucide corpul pufos, umed de viață al cuvântului, ca o nară de cal În galop pe suprafața albă a zăpezii). Se ridică din fotoliu. Merse către ușă. Trecu prin fața oglinzii. Se uită În oglindă. Se opri. Un obiect mătăhălos În poziție simetrică. Acesta e un corp de bărbat matur. Se apleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu putea să o tulbure acum. De fapt, nimic nu putea. Era total invulnerabilă când se afla călare pe un exemplar din cele mai reușite creații ale Divinității și când simțea căldura soarelui și mirosul de pământ umed gâdilându-i nările. Donny începuse să alerge ușor pe aleea întunecată, încadrată de narcise, magnolii și lilieci. Prima zi adevărată de primăvară. Pentru o jumătate de oră nu au făcut altceva decât să meargă în jurul lacului, absorbiți de acea conexiune stranie dintre două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
departe de suprafața apei, ca și cum aceasta i-ar fi provocat arsuri. Nu se putu opune greutății ei și a lanțurilor pentru un timp prea îndelungat; simți din nou lichidul acela scârbos cum îi pătrunde în ochi, în urechi și în nări. Ținându-și respirația, își agita din răsputeri corpul și mai ales capul, căutând în zadar să se elibereze din strânsorile de metal. Apoi soțul ei era din nou aici, în fața ei, explicând și explicând și explicând de ce divorțul era cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o roată de rezervă - până și o cască roz să-i protejeze căpșorul. Cheryl se dădu bătută. Bine, bine, ai câștigat. Ia nenorocita de barcă, ia-ți și nenorocita de prietenă. Doar lăsați-mă, lăsați-mă în pace. Își deschise nările, pentru a lăsa moartea reconfortantă să îi pătrundă în plămâni. - Uite acolo! țipă Amelia Sachs. Ea și Bell o luară la fugă pe trotuar spre tufele și copacii de pe malul râului Hudson. Un individ stătea pe un pod de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
astea nu păreau să însemne nimic - era ca și cum singurul său scop fusese să arate mai gras. Ciudat... Burke trase din nou aer în piept, dar de data asta fu mai puțin norocos, căci o adiere de vânt îi băgase în nări un puternic miros de gunoi stătut și urină. Își scoase stația și începu să vorbească. - Agent 5212 către Centrală... Am prins suspectul din parc și l-am imobilizat. - Ești rănit? - Nu. Doar un cot făcut praf. - Poziție? - La câteva străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ai urzicilor de lîngă camion, pămîntul alb care purta amprenta cauciucurilor vechi. Jim numără firele de păr albăstrii din jurul buzelor soldatului japonez care Îi păzea și bulele de mucus pe care această santinelă plictisită le trăgea și le scotea pe nări. Privi pata umedă care se Întindea În jurul coapselor misionarelor Întinse pe podea și flăcările care Înconjurau oala de pe platforma stației, reflectate În paturile lustruite ale puștilor stivuite. Dar o dată mai văzuse Jim lumea atît de viu ca acum. Oare avioanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
doctorul Ransome o instală pe doamna Hug pe locul de lîngă băieții englezi. Lui Jim i se părea că misionarele de pe podea erau pe moarte, cu buzele albite și cu ochi de șoarece otrăvit. Muștele roiau În jurul lor intrîndu-le În nări. După ce le ridicase În camion, doctorul Ransome era prea extenuat ca să le ajute și Își odihnea brațele pe genunchii săi grei. Soții femeilor stăteau unul lîngă celălalt și se uitau la ele cu resemnare, de parcă plăcerea de a zăcea Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim de prietenii tatălui său care se Întorceau de la o vînătoare În Hungjao Înainte de război. Nori de praf alb se ridicau În urma camioanelor, ascunzîndu-l pe doctorul Ransome. Primii soldați trecură de Jim, niște bărbați masivi care țineau ochii În pămînt. Nările lor tremurară la mirosul urinei. Cum mergeau prin praf, un strat fin le acoperea uniformele și curelele, amintindu-i lui Jim de pista de pe aeroportul Lunghua. — Bine, Jim... Domnul Maxted se ridică, iar Jim simți mirosul de excremente care venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
unul recent căpătat, pe care Jim bănui că-l Învățase În timp ce interoga aviatori americani capturați. Purta un ceas cromat și pistolul Colt de la brîu era ca acelea pe care paznicii japonezi de la Lunghua le luaseră de la piloții avioanelor Superfortress doborîte. Nările lui mari tremurară simțind putoarea ce se ridica din terenul de fotbal, distrăgîndu-i atenția de la tribune. Se dădu la o parte pentru a face loc celor doi deținuți britanici care bocăniră prin tunel. — E o instalație aici, reflectă el. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de mahorcă, deopotrivă. O, și ce femei! Din alea lungi și albe cu flăcări și În ochi dar și pe buze! A nins mult peste noapte. În așteptare, sania este plină cu paie și pături călduroase. Caii scot aburi pe nări și cerul se boltește la fel de mat deasupra lor. „Mă bucur, prietene, că ai venit În locurile mele de exil, sunt pustietăți În care adevărul și dreptatea sunt socotite doar de vânt! Poate Îți iei vreo mireasă de pe aici! Avem mirese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
friptura. Taică-tău ascultă muzică. Cred că nu te-a auzit când ai venit. Ronnie luă un polonic și Începu să toarne sos peste carnea de miel. —Servește-te cu vin. Ruby Își turnă merlot Într-un pahar, trăgând pe nări aroma minunată de friptură cu rozmarin și usturoi. Pe masă se găsea un caiet de schițe de-ale lui Ronnie. Ruby se așeză și Începu să-l răsfoiască. Era plin de desene În cărbune: numai femei Însărcinate, cu sâni plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Ruby se duse la tonomat. În vreme ce admira cutia lui din imitație de lemn de alun și crom, Sam i-a oferit un pahar de șampanie. —Noroc, spuse el. Ea sorbi din pahar și simți bulele de la șampanie cum Îi gâdilau nările. — Tipul de sus s-a mutat și nu mai avea loc În casa nouă, așa că i l-am cumpărat eu. —E foarte frumos, spuse ea plimbându-și degetele de-a lungul listei de cântece. Pe masă era o grămăjoară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de la birouri atârnau cuminți În cui la locul lor la vedere. —E cineva aici? Întrebă Ruby ca să se asigure. Nici pâs. Se furișă Înăuntru, ferindu-se de gălețile și de mopurile din cale. Simți un miros puternic de dezinfectant În nări. Aruncă o privire la rândul de chei de pe cuier. Cheia de la biroul lui Jill era chiar ultima. De ea atârna o etichetă pe care scria numele ei. Felicitându-se În gând pentru dibuiala de care dădea dovadă În jocul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și mă așez în camera medicilor. Alfredo se pregătește pentru operație. Îi urmăresc în gând gesturile, acel ritual pe care îl cunosc atât de bine. Brațele se afundă până la coate în chiuveta de inox, mâinile abandonează buretele dezinfectant, simt în nări mirosul clorurii de amoniu... Asistenta îi dă compresele sterile să se usuce, sora instrumentară îi leagă halatul. Este o liniște neobișnuită în jur, o liniște de persoane care au amuțit. Un asistent pe care îl cunosc bine trece prin fața ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
chipului și ea simțea asta. Trebuia să aibă cu mult peste treizeci de ani, la colțul ochilor avea deja o plasă de riduri mici. Avea un chip trudit în fiecare centimetru de piele. Dar în deschizături fesuri, în ochi și nări, în tăietura buzelor, acolo unde ieșea la suprafață suflul ei interior, foșnea o chemare ascunsă, inefabilă, ca o adiere de vânt prinsă în frunzișul pădurii. — Cum te cheamă? — Italia. Am acceptat numele acela nefiresc cu un zâmbet. — Ascultă, Italia am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe divan. Nu ne privisem niciodată. M-am aplecat să caut locul în care între brațul divanului și spătar își înăbușise gemetele. Am înghenuncheat, mi-am frecat pe întuneric fața de locul acela. Italia stătuse așa, imobilizată acolo. Căutam cu nările, cu gura... căutam ceea ce ea trebuie să fi simțit în timp ce o posedam. Vroiam să fiu ea, pentru a simți efectul pe care îl provocam în carnea ei. Nici măcar n-am încercat să rezist. Am alunecat în grabă în vârtej, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aplece. I-am frecat fața de stomacul meu. Acolo unde gândul la ea mă durea. Ai grijă de mine, ai grijă de mine... M-am aplecat și am atins-o cu gura pe tot chipul. I-am vârât limba în nări, în sarea ochilor. Mai târziu, așezată pe divan, își trăgea în jos un capăt de tricou să-și acopere sexul. Așa am găsit-o când am ieșit din baie. Mă spălasem stând pe marginea vanei lângă perdeaua mucegăită care cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ea era deja afară. Ud, părul ei galben părea de lemn. Avea un halat bej pe ea. Își legă cordonul de flotir și suspină mulțumită. — Pun pastele la fiert. Se întoarse în bucătărie. Când trecu pe lângă mine, îmi lăsă în nări un miros de talc, dulce ca vanilia, mirosul unei păpuși. — Vrei o bere? Îmi aduse berea, apoi dispăru și reapăru cu ceea ce trebuia pentru pus masa. M-am sculat să o ajut. — Nu te mișca, spuse, te rog. Vocea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de pergament în vânt. De câte ori o văzusem plecând așa? Când făceam dragoste, își înclina pe neașteptate capul spre perete, întindea gâtul care devenea lung și slab și căuta un loc doar al ei în întuneric. Strângea pleoapele și deschidea larg nările, ca și cum ar fi căutat un parfum. Aroma intensă a unei fericiri pe care n-ar fi avut-o niciodată și pe care o căuta cu disperare pe perna aceea transpirată. Am încercat din nou să-i prind privirile, dar mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe cer, peste puțin va ateriza. Acolo sus e o femeie care plânge. O femeie de cincizeci și trei de ani, care s-a îngrășat puțin și are un început de bărbie dublă, aceea e soția mea. Mirosul ei a îmbătrânit în nările mele. Privește un nor, o privește pe fiica ei. Taie norul acela, Italia, taie-l ca o barză. Dă-mi-o înapoi pe Angela. — Domnule profesor... Mă ridic în picioare, și nu m-am ridicat niciodată în viață. — Închidem. — Valorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Am închis și ușa de la camera fetelor. Deși conținutul seifului era pentru ele, erau prea mici ca să înțeleagă astfel de lucruri. Am aprins lumina de pe hol și am deschis ușa dulapului cu lenjerie. Mirosul de haine proaspăt spălate îmi inundă nările. Am scos cu grijă vraful de prosoape de pe raftul din fața seifului, nu pentru că eram îngrijorat că Madeleine va observa că umblasem iar la el, ci doar pentru că nu voiam să fac dezordine pe raftul pe care ea sau doamna Goralski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sale solitare, se obișnuise să vorbească uneori singur. I se părea un lucru firesc, ca și restul maniilor sale de burlac bătrân, de pildă, faptul că rătăcea tot timpul capacul borcanului de dulceață, că Își tăia părul numai dintr-o nară, uitând de a doua, că Își descheia fermoarul pantalonilor În drum spre baie pentru a economisi timp, că nu nimerea vasul de toaletă când Începea să facă pipi sau că trăgea apa În timp ce urina sperând că clipocitul apei avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Într-un geam la unul din etajele superioare ale hotelului Hilton, orbindu-l aproape. Reuși totuși să zărească un prosop fluturând pe balustrada balconului de la etajul al zecelea sau al douăzecilea și i se păru că simte cu exactitate În nări parfumul femeii care se ștersese cu acest prosop. Uite, Își spuse, de fapt nimic nu se irosește, nimic nu se pierde În totalitate, aproape fiecare clipă aduce micul ei miracol. Poate că totul e spre bine, la urma urmei. Apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ca să mă explic. Nici mie măcar n-am reușit Încă să-mi explic. Cel puțin nu În cuvinte. Doar nu e vina ta că ai făcut burtă. Nu se desface o căsnicie numai pentru că partenerul Își taie părul dintr-o nară și o uită pe a doua, sau uită să tragă apa la WC. Mai ales știind că, În ciuda meschinăriei și a ironiilor, ești Încă oarecum Îndrăgostit de mine, În felul tău ciudat. Poate chiar mai mult acum decât atunci când ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]