12,372 matches
-
în opera literară: „Nu era necesar ca faptele să fie demonstrate și era de ajuns ca autorul să scrie ca să fie adevărat, fără altă probă decât puterea talentului său și autoritatea vocii sale”. Lecția kafkiană îi permite să descopere tehnica narativă adecvată pentru crearea realismului magic din Un veac de singurătate. În Vivir para contarla, Márquez întreprinde și o auto-lectură, oferind cititorului repere pentru înțelegerea realismului magic din capodopera sa la frontiera dintre ficțiune și realitate, frontieră ce dispare în unele
Scriitori hispanici și lecturile lor by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4126_a_5451]
-
mod analog procedează criticul, eseistul și romancierul argentinian Ricardo Piglia (1941) în Ultimul cititor (2005), un volum de eseuri și comentarii despre felul în care citesc unii scriitori (Kafka), personalități istorice (Ernesto Guevara), personaje literare (Anna Karenina) sau despre „reprezentările narative ale modurilor de a citi”. Mărturisirea cu care se încheie cartea este surprinzătoare: „Propria mea viață de cititor este prezentă, și de aceea această carte este, probabil, cea mai personală și mai intimă din toate câte le-am scris”. Născut
Scriitori hispanici și lecturile lor by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4126_a_5451]
-
din scrisorile către Alecsandri. O dată ce l-ai savurat și l-ai înțeles, nu-i mai poți romanța biografia chiar la voia întâmplării ori a expresivității de melodramă. Devin, deodată, obligatorii o teribilă afinitate, o documentare fără fisuri și o tehnică narativă precisă. Dana Dumitriu le posedă pe toate trei, în chip exemplar. Genul de cinism rafinat și de întorsătură diplomatică - dar întotdeauna sinceră - a frazei e comun personajului Ion Ghica, vocii analitice a naratorului care dublează majoritatea introspecțiilor și - surpriză - autorului
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
pe lecturi solide, filosofia clasică și mitologia constituind magma celor mai reușite volume canonice. Educație rară în vremea din urmă. Subintitulat ironic Fărâme din conferințe nerostite, volumul Calomnii mitologice cuprinde 17 studii cu ancore în cărțile anterioare. Redescoperim o voce narativă calibrată pentru speculație - disponibilitate ce traversează întreaga operă a lui Octavian Paler. Sub cupola unor conferințe, citim texte hibride de autoficțiune și eseistică. O particularitate a scrisului său este jonglarea cu genurile biograficului, trecând, deseori cu subtilitate, în ficțiune. „Omul
Savoarea observației ratate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3879_a_5204]
-
suferința ei, pe care o privește acum neputincioasă, o face să-nțeleagă ce rost avea Bonaria pe lume, ba chiar dă naștere ispitei surde de-a săvârși pentru ea aceeași lucrare iubitoare. „În „Accabadora”, miza etică devine miză stilistică și narativă. O poveste lipsită de idile, de retorică și de locuri comune, în care regăsim exactitatea cu care autoarea ne-a obișnuit încă de la romanul său de debut. O limbă clară, plină de aforisme și de oximoroane, de imagini care surprind
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
se află la debut (a mai publicat versuri și proză), dar abia acum are șansa, prin numele unei edituri prestigioase, să devină cunoscut în lumea literelor. Cele trei povestiri din Radiografia unei zile de mai au „fabule” diferite, însă discursul narativ este unul comun, chiar dacă în prima relatarea se face la persoana I, iar în celelalte, la persoana a III-a. În proza care dă titlul cărții, un scriitor-ziarist ajunge, înainte de 1989, la ospiciu. Îngerii de pe pereții capelei din apropierea stabilimentului de
Drame bufe by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4113_a_5438]
-
din pădurile învecinate. Nu părea a fi voce de ființă, ci mai degrabă scrâșnet de metal și huruit de bolovani rostogolindu-se pe grohotiș” (pp. 195 - 196). E o scenă memorabilă. Întinsă pe mai multe pagini, pe mai multe anse narative, istoria acestui haiduc ar fi putut profila, numai ea, un bun roman. În schimb, aceea în care Bătrânul își află, în oglindă, un dublu femeiesc și, totodată, o pricină a imensei lui dezintegrări interioare mi se pare, izolată de rest
Outside the box by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4114_a_5439]
-
loc un chef în fiecare seară, tot timpul face cineva sex zgomotos, iar profesorul Pavel Dreptu îi dă Maiei târcoale. Din motive de rigoare, m-am văzut nevoită să fac această clasică ori - poate mai curând - banală împărțire a substanței narative în două planuri care se întretaie, dar ea este reducționistă și total insuficientă pentru construcția narativă atât de sofisticată și de rotundă în același timp a textului. Pentru că povestea lui Capșa o aflăm nu doar de la Maria via Maia, ci
Femei povestind by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4162_a_5487]
-
îi dă Maiei târcoale. Din motive de rigoare, m-am văzut nevoită să fac această clasică ori - poate mai curând - banală împărțire a substanței narative în două planuri care se întretaie, dar ea este reducționistă și total insuficientă pentru construcția narativă atât de sofisticată și de rotundă în același timp a textului. Pentru că povestea lui Capșa o aflăm nu doar de la Maria via Maia, ci și din scrisorile pe care el i le trimitea Radei și care începeau cu muraki mi
Femei povestind by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4162_a_5487]
-
reușita ei constă mai ales în echivocul perfect. Cititorul nu știe dacă apucăturile de sihastru ale protagonistului sunt o urmare a lipsei de heroină sau o încercare de a contracara privarea de drog. În această situație ambiguă stă toată tensiunea narativă, iar delirul rezultat este pe alocuri înduioșător, mai ales atunci când sunt evocate cu sinceră nostalgie momente din trecut: „În ultimul timp, îmi aduc adesea aminte de tata. E de ajuns o nuanță semnificativă, o asociație îndepărtată, și el îmi apare
O apă chioară by Răzvan Codrescu () [Corola-journal/Journalistic/4176_a_5501]
-
după gustul meu, substanța. Supranaturalul, miraculosul, vrăjitorescul îmi erau cunoscute din variantele mai atrăgătoare, ale realismului magic al sud-americanilor. Visele lui Gibreel Farishta, unul din cei doi eroi ai romanului, îmi păreau construcții inspirate de regulile modernismului Virginiei Woolf, „vignete” narative menite să exploreze subconștientul personajului, pigmentate cu artificii strategice luate cu toptanul din Joyce. Nu mă mir nici azi că n-am „prins” subtilitățile clericale ale episodului dedicat lui Mahound, „Mesagerul”, cel care avea să transforme romanul - și pe autorul
Final amânat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4030_a_5355]
-
deschidă geamul, o așteaptă să plece. În aceste locuri Barbu Cioculescu are noblețea pe care i-o dă puterea ca, mărturisindu-și rușinea, să se ridice prin spovedanie deasupra episodului stînjenitor. Veritas dixit et salvavi animam meam. Din păcate, suflul narativ se mărginește la prima parte, cea de-a doua fiind o antologie de texte cu gust vădit gazetăresc, a căror aromă, în loc să se ridice la tenta unui buchet memorialistic, se pierde în nuanța critică a articolelor de actualitate: recenzii, comentarea
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
readucă în prim plan. Existența poetului se confundă cu dosarul întocmit de organele de partid însărcinate cu „rescrierea pe baze științifice a istoriei naționale și o mai actuala înțelegere și interpretare a evenimentelor istorice”. În miezul românului stă un senzaționalism narativ mai degrabă decât unul de subiect propriu-zis, de vreme ce abia la pagina 393 suntem avertizați că biografia lui Eminescu din paginile anterioare fusese reconstruită ideologic la aproape un secol distanță de la moartea poetului. Fapt care transformă biografia lui Eminescu într-o
Codul lui Eminescu by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4035_a_5360]
-
secol distanță de la moartea poetului. Fapt care transformă biografia lui Eminescu într-o tipică epopee postmodernă à la Umberto Eco din Pendulul lui Foucault, cu desfășurări contrapunctice ale acțiunii, coborâri și urcări vertiginoase pe scara istoriei, răsturnări spectaculoase de perspectivă narativa sau infiltrări de viruși informaționali. O serie de „informatori” coboară din epoca stalinista, sub diferite nume de cod, în tentativa de a-l readuce pe Eminescu pe linie de partid. Intrigă acestei povești ezoterice e de regăsit în înțelegerea literala
Codul lui Eminescu by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4035_a_5360]
-
coboare în timp în strictă contemporaneitate a lui Eminescu sau să urce până la „Dosarul Dilemă” din 1998 al deconstruirii poetului - conspectata și ea cu atenție într-o proza ce vrea să înghită, ca burtă unei balene, totul? Fără precizarea convenției narative (nici proza fantastică, nici român realist, nici narațiune SF), românul Florinei Iliș se reduce, ca substanță, la o șarada textualista care ar fi putut continua, prin acumulare de detalii, la infinit. Căci, din moment ce nu se știe niciodată cine, ce și
Codul lui Eminescu by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4035_a_5360]
-
și caricatură, ticul romanțios al lui Lovinescu de a citi viață prin opera. Accesul la enigmele biografiei eminesciene mizând pe retorica lui Caragiale n-ar fi fost puțin lucru. Din nefericire, însă, prozatoarea nu mai reușește să identifice nicio soluție narativa de-a lungul a aproape cinci sute de pagini. Intrigă băltește de-a binelea prin insistența asupra unor scene lipsite de sens și de evoluție. Mai bine de un sfert din mult prea lungă construcție - pentru care fiecare pagină eliminată
Codul lui Eminescu by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4035_a_5360]
-
anticipată încă din prima jumătate a cărții și relatată drept un eveniment oarecum neimportant). Greutatea romanului nu stă în caracterele zugrăvite (protagoniștii sunt de-a dreptul schematici, iar personajele secundare, unidimensionale), nici în acțiunile lor, ci mai degrabă în vocea narativă rece, tăioasă, dar plină de haz, în stare să intercaleze nenumărate pasaje din autori clasici, sau chiar să strecoare printre rânduri câte o răfuială cu vreun contemporan. Avem de-a face cu o scriitură alertă, limpede și inteligentă, care nu
Îmblânzirea scorpiei din Praga by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4039_a_5364]
-
descoperă obiecte care au aparținut bunii sau mătușilor ei și brusc, din senin, se ivesc episoade de mult apuse. Hmmm, miroase a memorie involuntară, a madelenă, a căutare de timp pierdut. Cel de-al doilea procedeu de inserare în rama narativă principală a unor episoade mai vechi este și mai puțin sofisticat. Iris se întâlnește cu personaje secundare, de regulă mult mai în vârstă ca ea, care încep să depene amintiri fără a fi întrebate. Singura complexitate care izvorăște de aici
Realism magic în nordul Germaniei by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4038_a_5363]
-
Pârvulescu a publicat o continuare a romanului de-acum trei ani, intitulată Viitorul începe luni. De fapt, continuare e un fel de a spune. Protagoniștii au rămas, într-adevăr, aceiași, micile lor deprinderi victoriene s-au păstrat, chiar și convenția narativă a rămas intactă (căci autorul manuscrisului pe care-l citim e tot gazetarul Pavel Mirto). Diferă însă, destul de mult, regula jocului. În Viața începe vineri, elementul senzațional îl constituia inexplicabila „teleportare” a lui Dan Crețu din secolul douăzeci și unu într-un
1898. Street view by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4050_a_5375]
-
exercițiu de tact. Fiindcă instaurează, pe nesimțite, un ceremonial al gesturilor lente. Inclusiv în materie de stil. Aici, Ioana Pârvulescu pune la cale un spectacol pedagogic de mare frumusețe. Ca și în precedentul roman, fiecare subcapitol adoptă o altă perspectivă narativă sau focalizează asupra unui alt personaj (Iulia, Pavel Mirto, doctorul Gerota, comisarul Costache Boerescu, micuțul Nicu). Doar că, adeseori, primul paragraf e în așa fel conceput încât să poată induce în eroare un cititor neatent sau grăbit. (Probabil și fiindcă
1898. Street view by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4050_a_5375]
-
german) și chiar de dansul clasic, perpetuându-se până în zilele noastre, în toate aceste stiluri. În țara noastră, unde am ars tot timpul etapele, în perioada dintre cele două războaie mondiale, nu mult după importul de spectacole clasice, de factură narativă, au apărut și recitalurile de dans, pentru că apăruseră și personalitățile care se puneau mai bine în valoare prin această formulă scenică, precum Floria Capsali, Mitiță Dumitrescu, Gabriel Negry sau Vera Proca Ciortea. Din anii ’70, de când am început să scriu
One woman show – SANDRA MAVHIMA by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4057_a_5382]
-
trilogii?, căci senzația mea este că autoarea mai are încă secrete de spus sau de pus în pagină pe aceeași temă a „călătoriei”. Este adevărat, Dulcea poveste a tristului elefant este, în ansamblu, un roman superior, din punct de vedere narativ, stilistic, primului roman, Vasco da Gama navighează. Acesta din urmă este construit mai artificial, mai convențional, toposurile literare sunt mai vizibile, trucurile narative mai evidente, structura este mai dezlânată, mai fărâmițată, firele narative mai răsfirate și neadunate, finalul mai imprecis
Ceai și rom, praf de pușcă și pește. Levantul baroc by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4069_a_5394]
-
Este adevărat, Dulcea poveste a tristului elefant este, în ansamblu, un roman superior, din punct de vedere narativ, stilistic, primului roman, Vasco da Gama navighează. Acesta din urmă este construit mai artificial, mai convențional, toposurile literare sunt mai vizibile, trucurile narative mai evidente, structura este mai dezlânată, mai fărâmițată, firele narative mai răsfirate și neadunate, finalul mai imprecis, psihologiile personajelor mai slab conturate, într-un cuvânt, rotițele mecanismului narativ se angrenează mai greu și funcționează mai defectuos. Dar ambele romane vorbesc
Ceai și rom, praf de pușcă și pește. Levantul baroc by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4069_a_5394]
-
un roman superior, din punct de vedere narativ, stilistic, primului roman, Vasco da Gama navighează. Acesta din urmă este construit mai artificial, mai convențional, toposurile literare sunt mai vizibile, trucurile narative mai evidente, structura este mai dezlânată, mai fărâmițată, firele narative mai răsfirate și neadunate, finalul mai imprecis, psihologiile personajelor mai slab conturate, într-un cuvânt, rotițele mecanismului narativ se angrenează mai greu și funcționează mai defectuos. Dar ambele romane vorbesc despre același lucru: despre căutare, despre predestinare, despre scris și
Ceai și rom, praf de pușcă și pește. Levantul baroc by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4069_a_5394]
-
este construit mai artificial, mai convențional, toposurile literare sunt mai vizibile, trucurile narative mai evidente, structura este mai dezlânată, mai fărâmițată, firele narative mai răsfirate și neadunate, finalul mai imprecis, psihologiile personajelor mai slab conturate, într-un cuvânt, rotițele mecanismului narativ se angrenează mai greu și funcționează mai defectuos. Dar ambele romane vorbesc despre același lucru: despre căutare, despre predestinare, despre scris și înscris (implacabil, malefic) în propriul trup, în propriul destin, despre călătorie și cerc, despre coincidența dintre dragoste și
Ceai și rom, praf de pușcă și pește. Levantul baroc by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4069_a_5394]