2,581 matches
-
grație în simplitatea lor, asemenea unor trandafiri, care se deschid la douăzeci de ani pentru a răspândi [...] mireasma nobilului lor suflet". Ele sunt "surâzătoare, [...] cam prea cochete, poate... [...] însă fără răutate". Într-un cuvânt, conchide el, au păstrat, "maestre dragă, neatinsă neprihănirea sufletelor lor feciorelnice care este în continuare întreagă, nicidecum "semi"". Nu toți cititorii romanului Les Demi-Vierges au dovedit același optimism. Ba chiar dimpotrivă, dacă ar fi să judecăm după comentariile apărute ici și colo, am constata că unii dintre
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
plăcerea întina. Chiar dacă își pierduse între timp credința, tânăra fată descoperă că rămăsese profund marcată de morala creștină. Crezusem că legea morală există numai atâta vreme cât există Dumnezeu, însă se întipărise atât de adânc în mine, încât înlăturarea acestuia o lăsase neatinsă. Am continuat să mă supun ei. Toate au rămas la locul lor: ideea de datorie, cea de virtute, tabuurile sexuale". Mai mult decât atât, "eram extremistă: voiam totul sau nimic". Dacă va iubi, își spunea tânăra, va iubi pentru totdeauna
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
său. Petrecerea are loc într-o pivniță, amenajată în timpul războiului pentru a constitui un adăpost confortabil în timpul raidurilor aeriene. Se găseau aici o mică bibliotecă, divane, un gramofon. Acest "bar subteran" pe care Mortceuf avusese bunul gust să-l păstreze neatins, notează naratorul, era un "loc perfect pentru flirt". Căci, pe lângă "aerul de loc al plăcerii clandestine", acesta "ferea mai bine de ochii părinților, cărora nu le venea prea la-ndemână să coboare scările". "Fetele sunt ciudate, avea el să scrie
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nici să-i întrezăresc chipul, atât de brusc și de insistent i-a lucrat limba. Vârâtă în gura mea căscată, ca o vietate marină ce se zvârcolește, fu gata-gata să mă scoată din simțiri în timp ce căuta un punct final, de neatins, în apropierea omușorului; șerpuia, pulsa și-mi mătura, răsucindu-se, cerul gurii; sunt absolut sigur că s-a întors cel puțin o dată cu susul în jos. Lunecoasă ca un delfin, nu atât umedă, cât delicios de mucilaginoasă, cu gust de Amontillado
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
prim sărut, ce părea să-i făgăduiască lui Stingo un înec divin, un ocean de fericire. Cu toate că este femeie, Leslie sărută așa cum face un bărbat dragoste, violent, impetuos, ca într-un soi de "căutare" pătimașă, deznădăjduită a unui dincolo "de neatins". "Acum nu se poate", îi șoptește ea totuși în ureche. Nici să n-audă de-așa ceva! se gândește Stingo, ștergându-și fața mânjită de ruj de buze și îndreptându-și hainele în fața unei oglinzi. Oricât ar fi fost de senzuală
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în marele joc mondial, atunci sunt obligate să delege UE unele din atributele suveranității lor. Cale de mijloc nu există. Nu poți numai să primești, trebuie să și dai; nu poți să fii sătul, iar slănina din pod să rămână neatinsă. Aceasta delegare, însă, nu se face în stil sovietic, prin forță și dictat, ci prin înțelegere și consens și după reguli precise, acceptate de toți și respectate de toți. Fără îndoială că pot să apară neînțelegeri și nemulțumiri, dar atâta timp cât
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
internări În clinici violente Pentru accidente de logică marxista. Pegra roșie absoarbe Resturi obscure Pripășite la fostele noastre ființe. Imense culturi de cuvinte sterile Închid drumul la ieșirea din unanimitate. Mandibulă alienării lovește că o grindină Oamenii obosiți de adevăruri neatinse: Suntem o fauna bolnavă de scorbut politic. Echilibrul firesc este prea departe de noi. Pe bulevarde editoriale perfidia conciliază Drepturile și libertățile triștilor naivi: ,,Să facem totul, dacă se poate și mai mult”. Catastrofă patriotică a declanșat startul În competiția
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
autorităților menținute În inerția prestației În actul de cultură pe un model caduc ar fi necesară o schimbare. Poate o instituționalizare a vocilor adolescente În uniuni de creație, la fel cum s-a propus un Parlament al inteligentelor tinere și neatinse de morbul corupției intelectuale, ar duce la o recunoaștere justă a valorilor În devenire. Ca membru În juriul concursului „Lumea ca metaforă și culoare: Autori: copiii!” mi s-a relevat miracolul viu al minților sincere, exprimate În verbul care frige
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
lovește furioasă în scândurile prost îmbinate care se prăbușesc cu zgomot. În sfârșit, a ajuns la aer. Se îndepărtează blestemându-l pe chinezul perfid, dar, nesigură pe picioare, înaintează greu. Are vreme să-l audă pe maestrul Wang, care ieșise neatins de sub hăinăria lui chinezească, cum behăie ironic: "Asta era deci măsura dumneavoastră?" "Du-te dracului!", zise ea fără să se întoarcă. Acum se află în mijlocul mulțimii. O tânără măslinie iese dintr-un butic și, răvășind totul în cale un veritabil
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
căror boturi prost închise lăsau să atârne lenjerie de damă și alte mărunțișuri. Câteva zile, Nastia nu a ieșit din camera ei și nu a vorbit cu nimeni. Motea urca la ea cu mâncarea și se întorcea cu farfuria aproape neatinsă. Nici madam Segal nu se dovedi mai vorbăreață. Ziua, lucra în "atelierul" ei, o cămăruță de lângă bucătărie, unde ținea mașina de cusut, iar seara, când se instala în salon, cosea cu nasul în lucru. Doar Motea nu-și pierduse uzul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
până la urmă în hermeneutica unui vis. Textul oferă de altfel, așa cum s-a putut vedea la momentul analizei, cadre specifice coșmarului, reveriei sau extazului în fața frumuseții. Visul este însă prezent peste tot, în fiecare capitol, nu ca un ideal de neatins, menit unei relații de contemplație cu sufletul omenesc, ci ca o realitate care provoacă la acțiune, la deplasare, la schimbarea stării de fapt. Imaginea învățătorului mult dorit, devine din imagine, ea însăși o realitate, care are sferă de acțiune, plănuiește
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
ziduri de mănăstire. Amândoi o fac din credință: primul ajunge la flacăra credinței prin vocație, al doilea prin disperare, așa cum ne-o spune și textul: „iar disperarea unde-l dusese? - la Dumnezeu, la credința lui din copilărie, care-i rămăsese neatinsă.”<footnote Vezi Lev Tolstoi, Părintele Serghi, traducere de C. Petrescu și S. Recevski, în „Sonata Kreutzer și alte povestiri”, BPT, Minerva, București, 1979, p.149. footnote> Și în primii ani de monahism, cei doi au un comportament aproape identic: amândoi
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
spinare de crocodil!”. COPACII SPERANȚEI <footnote Text publicat pe site-ul www.doxologia.ro al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, în perioada 11 noiembrie 2011 31 ianuarie 2012. footnote> Dimineața devreme, în curtea Mănăstirii Golia, pe ger. Zăpada înghețată se așterne neatinsă pe dalele de piatră și printre copaci. Doar pe aleea ce duce spre intrarea în biserică sunt întipăriți câtiva pași ce-și păstrează secretul... or fi de bărbat, or fi de femeie... Din biserica înaltă răzbat cântările slujbei, câte o
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
-se mereu din ea însăși, CARTEA reface drumul către un pierdut spațiu originar, acel drum pietruit din cuvinte, pe marginea lui străjuind supremul Logos ca formă de comunicare între generații. Și Saloanele de carte se derulau frumos. Iașul își dorește neatinsă aura de "oraș cultural", onorantă efigie asumată chiar și în vremuri mai puțin prielnice. A lansat mereu valori în plan național și european, a știut să-și prețuiască figurile ilustre. Ne place să credem că și în anii Salonului s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ale subiectului foarte diferite. În serialul Dragnet (1951-9 și 1967-70), Sergentul Friday, interpretat de Jack Webb, a reprezentat modelul personalității morale, aspre, ascetice și autoritare, în vreme ce personajul Elliot Ness din The Untouchables (1959-63) jucat de Robert Stack era realmente de neatins și incoruptibil pentru femei și criminali. Ambii erau figuri rigide și autoritare, aparent lipsiți de viață personală și chiar de individualitate sau de trăsături de personalitate mai complexe. Polițistul din FBI (1965-1974) era, de asemenea, impersonal, lipsit de identitate personală
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și curățenia supranaturală ca din altă lume a unui loc din spațiul cosmic". La institutele și centrele de cercetări de la Torrey Canyon "sînt îndeplinite toate cerințele biologice ale viitorului, aici se află locurile sublime, transpolitice ale extrateritorialității, combinînd grandoarea geologică neatinsă a pămîntului cu tehnologia informațională a unei stații orbitale". Maratonul New Yorkului este "un spectacol de sfîrșit de lume... purtînd mesajul unei catastrofe a rasei umane". Iar marele deșert din Vest îi apare lui Baudrillard ca "un fragment de peisaj
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
bune le-au continuat opera, că Duhul Sfânt își continuă lucrarea în istoria omenirii, care dă tot mai mult mărturie despre prăbușirea inițiativelor duhului infernal, e evident; iar dacă acest lucru slujește apologiei creștinismului în domeniul istoric, lasă, din păcate, neatinsă problema de cum și cât de mult noi, preoții și persoanele consacrate ale acestor timpuri, am dat mărturie Domnului nostru Isus Cristos privitor la: «și Îmi veți fi martori». 2. Faptele noastre trebuiau să aducă în lume cunoașterea lui Cristos. La
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
să fie o anticipare a Ghetsemaniului Său: Când va veni Fiul Omului, va mai găsi oare credință pe pământ?» (Lc 18,8). Și cui i-a fost încredințat acest tezaur de adevăr, cine este purtătorul de cuvânt al acestui capital neatins dacă nu noi, cei pe care Sf. Ecaterina din Siena ne numea «administratorii Soarelui»? Dacă întunecimile au învăluit pământul, nu este vina soarelui care strălucește, ci a norilor tărăgănelilor și a lâncezelilor noastre, care au interpus un paravan între Izvorul
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
al sufletelor; gândirea politică ce consacra dreptul puterii; sistemul etic care îngăduia toate libertățile simțurilor; tradiția familiară care consacra sclavia femeii și a copilului; chiar și prejudecățile naționale ale poporului evreu, pentru care riturile trecutului erau considerate sacre și de neatins; în sfârșit, trebuia să ceară lumii să se schimbe radical și să recunoască autoritatea pe care un Răstignit dezonorat i-a delegat-o unui mic grup de pescari necunoscuți. Apostolii au crezut fără șovăire în legitimitatea mandatului lor; au crezut
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
care toți o doresc și pentru care toți spun că se luptă, nu există decât o posibilitate: revenirea la reconstituirea unității neamului omenesc în Cristos. 69. Caracteristicile exclusiviste ale lumii noastre și consecințele ei dezastruoase Țintă măreață dar nu de neatins, cu harul lui Dumnezeu, ba, mai mult chiar, e o țintă angajantă pentru toți aceia care cred în valoarea Sângelui Omului-Dumnezeu vărsat tocmai «ca să-i adune laolaltă pe fiii risipiți ai lui Dumnezeu» (In 11,52). Evident că, înainte de toate
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
răsună clopotul. Însă friptura de-abia fusese pusă pe masă. Atunci Sabin avu o inspirație genială, trase un scuipat deasupra cărnii fripte și lăți scuipatul cu cuțitul, apoi se duse liniștit la datorie. Când s-a întors, friptura îi era neatinsă. Să povestesc și farsa cu „pălăria lui Olchovsky“. Olchovsky, doctorand pe vremea aceea, era unul din cei mai veseli și mai inteligenți studenți. Mai târziu, ca doctor de boale interne, era foarte apreciat. El este funda torul sanatorului din Calea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
decât în numele subscrișilor. Numai autoritățile constituite au dreptul de a adresa petițiuni în nume colectiv. Art. 29. Nici o autorizațiune prealabilă nu este necesară pentru a se exercita urmăriri contra funcționarilor publici pentru factele administrațiunii lor, de părțile vătămate, rămâind însă neatinse regulile speciale statornicite în privința miniștrilor. Cazurile și modul urmăririi se vor regula prin anume lege. Dispozițiuni speciale în codicele penal vor determina penalitățile prepuitorilor. Art. 30. Nici un român, fără autorizațiunea guvernului, nu poate intra în serviciul unui stat fără ca însuși
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Comisiunea europeană a Dunării-de-Jos este menținută în funcțiunile sale, pe care le va exercita începând de la Galați până la Mare. Durata sa se va prelungi și după anul 1883, până la încheierea unui nou acord. Drepturile, obligațiunile și prerogativele sale sunt conservate neatinse. Imunitățile de care se bucură stabilimentele sale, lucrările și personalul său, în virtutea tratatelor existente, sunt confirmate. în exercițiul funcțiunilor sale, Comisiunea europeană va fi independentă de autoritatea statului de al căruia teritoriu ține Delta Dunării; ea își va avea semnalele
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
trecătorile înspăimântătoare, cascadele grațioase, culmile amețitoare, templele, insulele Hokkaido și Okinawa, toate sunt locuri tulburătoare. Magnificele peisaje învăluite în ceața depărtărilor a stimulat imaginația artiștilor japonezi, așa încât... regăsești, toate aceste splendori, în picturile lor. Contactul cu această lume, senină și neatinsă de stresul lumii occidentale, mi-a schimbat viziunea asupra vieții. Am rămas uimită privind și simțind armonia inefabilă între oameni și natură. Originile civilizației japoneze sunt îngropate în legendă. Japonezii reunesc în alcătuirea ființei lor sensibilitatea poetului, dar și duritatea
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
japonezi preferă să admire florile în liniște, prin contopirea cu întregul. O astfel de persoană, un pianist Papito (numele de scenă)povestea că se contopește cu efemera și gingașa floare de cireș până acolo încât devine parfumul ei, ceva de neatins, dar a cărui prezență este simțită... Uneori, este atât de inspirat că simte în suflet melodia frumuseții supreme și a bucuriei sublime. Omul din el dispărând în parfum și în sunete... Sakura este poem de iubire, haiku sublim și dragoste
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]