2,282 matches
-
tipar, ceea ce aduce o notă în plus la cele spuse până aici. Al. Mânăstireanu, „Academia Bârlădeană”, Nr.1(30), trim.I, 2008 *** Stela Covaci - PERSECUȚIA Volumul pus în discuție aici se bazează pe mărturiile autoarei și pe documente autentice - de necontestat întocmite de Securitate împotriva studenților anticomuniști din București, Iași, precum și a unui numeros grup de scriitori și ziariști tineri în frunte cu poetul Nicolae Labiș din Mălinii Sucevei. Sunt prezentate un număr de 260 de documente în forma lor nudă
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
e doctor în chimie / ...Dar degeaba osteneala/ Pe cel prost nu-l prinde școala”. Dialog: „N-aș răspunde la anchetă/ Că pentr-un răspuns onest/ Stai cu anii la arest”. Curcanul: „Înfoind penajul, gata de bătaie/ El era stăpânul de necontestat/ ...Că umflat în pene el vroia să zboare/ Din curte modestă în ...Academie”. Dobitocul: „A intrat degrabă-n Front,/ A lătrat, s-a gudurat/ Și l-au ales deputat/...Ia cuvântul la ședințe,/ Mai combate liberalii,/ Dă cu ghioaga în
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
dat este și o cale bună de urmat. Sfătuitori Când cineva se află în dificultate sfătuitori se găsesc mulți, sprijinitori mai puțini. Legi Nu toate legile juridice sunt drepte și morale. Priviri Există, susțin fizionomiștii, un dialog al privirilor de necontestată subtilitate cu o forță de comunicare și de sugestie mai puternică decât cea a cuvintelor. Legământ A fost o vreme când oamenii își respectau cuvântul dat ca pe un sfânt legământ. Azi... Încredere E trist și grav că în zilele
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
la sfârșitul celebrei scrisori, cu greu ar putea corespunde vreunei ramuri moderne de cercetare, alta, decât calculul funcțional. Așadar teoria funcțiunilor reprezintă ultimul stadiu al preocupărilor lui Galois și domeniul în care genialitatea sa se va fi exprimat cât mai necontestat. Dar singura urmă lăsată de aceste mari izbânzi matematice este pasagiul ultim al unei scrisori grăbite. Teoria ecuațiilor, a cărei perioadă de pregătire trebuie să fi fost mai lungă, Galois o elaborează în anii adolescenței. În orice caz ea este
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
stă cu mâinile în poală, cu ochii uscați, din cer curge sânge, Sandei cu botul de lup, operația, recuperarea, totul în mare secret, cu ajutorul celor de la orfelinat, filiera secretă dar eficientă a partidului comunist, parcursul spectaculos al lui Sandei, vedetă necontestată la pian, felul crud în care tratează bărbații, îi devorează pur și simplu, fără să lase niciun fel de urme în sufletul ei, nu a putut afla nimic despre trecutul ei, e închis ca într-un mormânt, parcă s-a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
observe, până când totul s-a terminat într-o dimineață devastatoare când l-a văzut după program sărutându-se cu o altă fată. Nu era una mai drăguță sau care arăta mai bine, atenție, dar avea un avantaj clar și de necontestat: n-avea mai mult de douăzeci de ani. Și, în fine, era Toby. E adevărat că maică-sa a fost prima care a spus chestia asta, iar Adriana n-a contestat: deși erau destui bărbați de succes, frumoși și bogați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
era să ucid bestia nu să-mi pierd vremea În bîrlogul ei. Firul tău, Ariadna, m-a ajutat să termin cît mai repede această treabă neplăcută. Altfel, cine știe, mai rătăceam, poate, și acum pe coridoarele acelea Încurcate..) Singura glorie necontestată a lui Tezeu e de a pricepe că, neînfruntînd primejdiile, zadarnic ar striga: sînt curajos! Un labirint fără nici un pericol, abordat cu un fir al Ariadnei În mînă, ar semăna foarte bine cu plimbările pe care le fac astăzi turiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
atelierul îngrijitorilor. De ce întrebi? Vei vedea. Ridică din umeri dându-mi de înțeles că nu-l preocupa prea tare problema. Soarele era la fel de puternic și de strălucitor cum fusese și în ziua de ieri, iar domnia sa pe cerul albastru, încă necontestată de norii pe care-i vroiam atât de mult. Era senină atmosfera. Într-un fel, prea senină. Calmă. Pete de lumină aurie limitau umbrele noastre. Perdelele îngălbenite de vreme și de murdăria de care nu au fost demult spălate limitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Plumbariu, avea părul lung până la umeri, dar și-l ținea mereu într-o coadă. Culoarea naturală a podoabei capilare era brunet, dar acum era vopsit într-un mov închis. Ochii îi erau de o frumusețe rară. Expresivitatea lor era de necontestat, iar misterul ce îi cuprindea era desăvârșit de un căprui deschis. Avea o gură mică, limitată de două buze trandafirii ce nu erau niciodată uscate. Nasul nu era nici cârn, nici drept. Pornea puțin mai jos de sprâncene în linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
răspunsei eu, neîndrăznind să-l mai zăresc o dată, o ultimă dată. I-aș fi zis să aibă și el grijă, dar nu avea sens. Pe el nu-l mai aștepta nimic! Pășii prin întuneric, lăsându-l în urmă, împărat de necontestat pe domeniul său, unic și pustiu, până când fie se va lăsa în voia abisului din jur, fie morții i se va face milă de un moșneag părăsit într-o încăpere fără timp. Trecui de camera cu patru stâlpi... Trapa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
întunericul. Acum lupta să fie acceptată de o lume care trebuia să fie înghițită de întuneric. Pe fondul orange al cerului, soarele își începuse cursa zilnică, dar acum era mai mic, o amintire a ceea ce era cândva pe teritoriul său necontestat. Era un simplu disc roșu în jurul căruia cerul ardea cu tărie, iar la un moment dat, dacă te fura peisajul, puteai crede că acea gămălie spațială de chibrit a dat foc la tot cerul, întrucât culoarea sa se prelungea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
război ca aviator În Uniunea Sovietică. CRISTIAN DOBROTĂ a fost reținut de organele noastre de anchetă mai mult de doi ani și el se laudă că a fost eliberat și reabilitat ceeace nu este deloc adevărat. Aceste fapte concrete de necontestat se oglindesc În mod convingător de atmosfera din familia acestui dușman al regimului, strecurat Într-un post de documentarist În Institutul nostru de unde Înveninează tinerii cercetători cu aluzii fine Împotriva regimului În special Împotriva socializării agriculturii, spunîndu-le că GAS-urile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o lua chiar de la început am făcut apel la „mama tuturor cărților” adică Biblia, carte ce nu poate fi pusă la îndoială, fiindcă a fost dictată secretarilor (exclus secretarelor, fiindcă ele au fost fufe dintotdeauna) de însuși Dumnezeu, stăpânul de necontestat al cerurilor și pământului, a văzutelor și nevăzutelor, a întâmplatelor și a celor încă neîntâmplate. Și am început cu cartea „Facerea” ca orice bun creștin care citește Biblia. Cu începutul, începuturilor, am dat-o în bară chiar de la începutul cărții
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Mi-a spus, că dacă atunci când pleacă dimineața prin sate cu crătiți, dacă îi taie calea un iepure, se întorc pentru ziua ceea înapoi acasă. O altă întâmplare, cu conaționalii aceștia ai noștri, care din 1989 au devenit reprezentanții de necontestat ai poporului român în țările lumii, s-a petrecut în iarna anului 1982, o iarnă extrem de geroasă în care înghețase apa în fântâna de la cantonul CFR de peste linie, lucru ce nu se mai întâmplase din 1942, când a fost dezastrul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
dar, în cazul lui Katsuie, aceasta era deosebit de gravă. Își spuse că slăbiciunea sa din acea vară era rezultatul faptului că petrecuse cea mai mare parte din ultimii trei ani la postul său din provinciile de miazănoapte. Dar, adevărul de necontestat era acela că, pe măsură ce îmbătrânea, puterile păreau să-i slăbească tot mai mult. Katsutoshi frecă mai apăsat, așa cum i se spusese, până când din pielea lui Katsuie începu să se prelingă sânge roșu și gras. Sosiră doi mesageri. Unul era vasalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
unui teatru, sau într-un depou transformat, sau pe ușa restaurantului preferat, sau într-o cârciumă ordinară, sau într-o patiserie unde mâncau plăcintă și țipar. Toate privirile se îndreptau spre ei. În parte, farmecul lor consta din faptul de necontestat că erau un cuplu în sensul cel mai adevărat și deplin al cuvântului, un cuplu bogat, dar curat, în timp ce plevușca își pierdea nopțile pe străzi sau se făceau praf cu droguri: LSD, amfetamină și, da, penicilină. Ossie era actor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în argint, veșminte frumos brodate, cruci de lemn îmbrăcate în argint aurit, potire și discuri, litiere și manuscrise. Ca și în alte mănăstiri, Mănăstirea Secu a păstrat până astăzi o bogată bibliotecă ale cărei cărți și manuscrise rămân de o necontestată valoare culturală, artistică și literară. Multe din obiectele de patrimoniu ale mănăstirii sunt expuse în Colecția de Obiecte Bisericești a mănăstirii, iar o parte din ele, ce au fost înstrăinate în vremuri vitrege, se află în Muzeul de Artă de la
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Gabinius. Trecând în revistă candidatele la patul imperial, Asiaticus spusese despre ea cu dispreț: „Ar putea oare Împăratul să aleagă o femeie divorțată?“ Dar, pentru prima oară în cariera lui, Callistus îl obligase cu blândețe să tacă, invocând exemplul de necontestat al lui Augustus și al divinei Livia. Împăratul tăcu. După atâtea luni petrecute în inima acelei puteri imense, luni în care nu avusese nici o clipă pentru el însuși, simți deodată nevoia unei prezențe liniștitoare, a cuiva cu care să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Sau tumultul lavei temătoare./ Să nu îți plângi de milă, Biată lăcrămioară, Tu pe care Luna e geloasă foc Și după care Soarele nu mai poate sta-ntr-un loc, Cât ești tu de fină și cât de frumoasă, Veșnic necontestată a pădurii crăiasă, Stăpâna umbrelor, alinarea lor, Încântarea tristelor, muză a poveștilor. Lacrima-i în tine de-o pierde cineva, Albă așa ca tine nu găsești în toată lumea, Albă, străvezie, dar atât de călduță. Mândră și supusă, în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de noi și de lucrurile din jur. A rostit un NUUU rece, prelung, care ma impresionat. Nu știam de la ce venea și cui i se adresa, dar mie și mamei ni s-a părut un NU foarte sincer și de necontestat. S-a Îndreptat spre ușă, dar s-a oprit dezorientat, ca și cum nu ar mai fi recunoscut locul. Apoi și-a rotit brațele Într-o mișcare neînțeleasă și s-a lăsat pe vine, cu capul atârnat peste piept, dizolvându-se Într-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Își dezbrăcau, privind În toate direcțiile, sfiindu-se și de ochișorii ca niște mărgeluțe colorate ai libelulelor, rochițele din deftină Înflorată și Își suflecau cămășile din finet bleu până pe la mijlocul pulpelor. Apoi, Ochenoaia -căpitanul expediției și seful autoritar și de necontestat, cea care hotăra `n toate situațiilerosti instructajul ale cărui cuvinte, fetele și cumătra Aglaia le cunoșteau pe de rost: Atenție, ochii la mine! Pășiți fără să faceți valuri! Nu vă fie frică! N-o luați Înainte! Hai, la locurile vostre
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ani de exil și peregrinări, ne întoarcem la pământul nostru antic. Pământul pe care i l-a promis Dumnezeu lui Avraam cu aproape cinci mii de ani în urmă. Cum numești asta, domnișoară Costello, dacă nu un miracol sigur, de necontestat, cu garanția de a primi banii înapoi? Orele cele mai negre, urmate de momentul celei mai mari lumini! La fel în ’67. Arabii ne înconjoară, ascuțindu-și toți cuțitele ca să ne taie gâturile, să-i împingă pe evrei în mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fiul din funcția de comandant suprem al armatei. "Revolta din aprilie" (Abri'ada) a eșuat prin intervenția marilor puteri iar Infantele Don Miguel se îmbarcă, la 13 mai, pentru o lunga călătorie în străinătate. Odată cu plecarea lui Don Miguel - șeful necontestat al antirevoluției tradiționale monarhice și catolice - mișcarea de rezistență împotriva "înnoirilor" pălește. Este însă mai greu de înțeles gestul Regelui Joîo VI care, în preziua morții sale, lasă regența uneia din fiicele lui, Dona Isabel Maria "deoarece moștenitorul legitim și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
seama că numai o totală destindere politică, urmată de o activă propagandă republicană la sate și în micile orașe de provincie, ar putea reface unitatea națională. Dar partizanii săi, devotații săi apărători de ieri, îl învinuiesc de trădare. El, stăpânul necontestat al maselor populare, azi nu mai poate vorbi și e atacat de nenumărate ori de o mulțime înfuriată. Afonso Costa, mai radical și mai puțin tolerant, e chemat să guverneze în 1913. Dar nici el nu e bine primit. Costa
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la joacă și la sport Lică era centrul și sufletul acțiunii. Nu-l întrecea nimeni. De obicei, pe lângă cei doi se mai atașau și alții, bineînțeles. Orice joacă e mai frumoasă în echipă, însă ei doi erau considerați lideri de necontestat. Orele ca orele, dar splendoarea minunatelor recreații nu putea fi pusă la îndoială. La școală ca la școală, dar frumusețea de vis a vacanțelor îi atrăgeau mai mult ca orice pe lume. Acestea din urmă aveau farmecul lor: fie ele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]