2,311 matches
-
ale lui Evgheni Pavlovici le produseseră tuturor o uimire neobișnuit de puternică, astfel încât până și celelalte impresii fură date uitării și se estompară pentru un timp. S-ar fi putut crede că această schimbare de costum conținea ceva deosebit de important. Nedumerite, Adelaida și Alexandra îl descoseau pe Evgheni Pavlovici. Prințul Ș., ruda lui, părea chiar foarte alarmat; generalul vorbea aproape cu emoție. Numai Aglaia îl privi curioasă, dar absolut calmă, cam vreun minut, pe Evgheni Pavlovici, de parcă ar fi dorit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deosebită, care persista încă, întrecea totuși măsura, semn că aici exista cu siguranță ceva neobișnuit. — Deci „cavalerul sărman“ a intrat iarăși în scenă? întrebă Evgheni Pavlovici, apropiindu-se de Aglaia. Spre marea surprindere a prințului, fata îi aruncă o privire nedumerită, întrebătoare, ca și cum i-ar fi dat a înțelege că între ei nici nu putuse fi vorba vreodată de „cavalerul sărman“, așa că ea nici măcar nu-i înțelege întrebarea. — E târziu, e prea târziu acum să trimiteți pe cineva în oraș după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rumoarea altor câtorva glasuri. Kolea fugi imediat într-acolo. — Foarte interesant! remarcă Evgheni Pavlovici cu voce tare. „Deci știe despre ce-i vorba“, se gândi prințul. — Care fiu al lui Pavlișcev? Și... poate exista vreun fiu al lui Pavlișcev? întrebă nedumerit generalul Ivan Feodorovici, privind curios toate chipurile și remarcând cu mirare că această nouă istorie numai lui îi era necunoscută. Într-adevăr, tulburarea și așteptarea erau generale. Prințul fu profund mirat că o problemă cu desăvârșire personală apucase deja să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
chiar înseamnă că au venit timpurile cele de pe urmă. Asta încă n-am mai auzit-o. Acum mi s-a lămurit totul! Oare bâlbâitul ăsta nu-i în stare să taie beregata cuiva (arătă spre Burdovski, care o privea extrem de nedumerit)? Pariez că-i în stare! Banii tăi, cele zece mii, poate să nu-i ia, poate chiar că i-ar fi rușine să-i ia, dar într-o noapte o să vină, o să te înjunghie și o să-i scoată singur din casetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe această fată frumoasă... doar ești mort, recomandă-te că ești un cadavru, spune că „mortul poate vorbi orice“... și că prințesa Maria Alexeevna 51 n-o să te dojenească, ha-ha!... Nu râdeți? întrebă el, rotindu-și spre toți ceilalți privirea nedumerită... Știți, pe pernă mi-au venit multe idei... știți, m-am convins că natura e foarte batjocoritoare... Mai înainte ați spus că sunt ateu, dar știți că această natură e... De ce râdeți iar? Sunteți îngrozitor de cruzi! rosti el deodată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aici. Se făcuse târziu, se lăsase întunericul. Deodată, pe terasă intră Aglaia; părea calmă, deși era puțin palidă. Văzându-l pe prinț, pe care „evident, nu se aștepta“ să-l găsească aici pe scaun, în colț, Aglaia îi zâmbi parcă nedumerită. — Ce faci dumneata aici? întrebă ea, apropiindu-se de el. Încurcat, prințul îngăimă ceva și sări de pe scaun, dar Aglaia se așeză imediat pe scaunul de alături, așa că și el își reluă locul. Îi aruncă o privire rapidă, dar atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Timp de un minut întreg nu putu rosti nici un cuvânt și, respirând greoi, se tot uita la Rogojin. În sfârșit, sufocându-se și cu eforturi extraordinare, rosti: — Deci dumneavoastră.... dumneavoastră ați fost... dumneavoastră? — Care am fost? Care eu? îi răspunse, nedumerit, Rogojin, însă Ippolit, explodând și aproape cu toată furia care îl cuprinsese deodată, strigă tăios și tare: — Dumneavoastră ați fost la mine săptămâna trecută, noaptea, după ora unu, în ziua când v-am vizitat dimineața, dumneavoastră!! Recunoașteți că dumneavoastră ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Alexandrovna era foarte speriată. (Se schimbase mult în aceste șase luni, slăbise; după ce-și măritase fiica și se mutase la ea, aproape că încetase a se mai amesteca pe față în treburile copiilor ei.) Kolea era îngrijorat și parcă nedumerit; nu înțelegea prea bine „nebunia generalului“, după cum se exprima el, neștiind desigur cauzele principale ale noii harababuri din casă. Dar vedea clar că tatăl lui caută cearta cu lumânarea clipă de clipă și în orice loc, vedea că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
întregul joc, trezindu-i prințului tot interesul. După cum spunea singur, începuse prin a căuta protecția unor persoane sus-puse, pe care ar fi putut să se sprijine la nevoie, și se dusese la generalul Ivan Feodorovici. Generalul Ivan Feodorovici se arătase nedumerit, îi dorise „tânărului“ tot binele, dar declarase că „oricât de mult ar dori să-l salveze, ar fi o indecență din partea lui să intervină în acest caz“. Lizaveta Prokofievna nu voise nici să audă, nici să vadă nimic; Evgheni Pavlovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ca pentru o sărbătoare. Înainte de a pleca, aruncă o privire în camera prințului. Ședea cu amândouă coatele sprijinite pe masă, cu fața îngropată în palme. Ea se apropie cu pași ușori și îi puse mâna pe umăr; prințul o privi nedumerit cam un minut, parcă încercând să și-o amintească; dar amintindu-și și dându-și seama cine-i fata, fu apucat brusc de o tulburare extremă. De altfel, totul se încheie cu rugămintea fierbinte și insistentă a prințului ca Vera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Xenopol (Franța și Germania), G. Diamandy (Închinare Franței). În cadrul rubricii „Aspecte” scriu Tudor Arghezi (Moralități. Despre psihologia școlarului, lacunele educației) și Pamfil Șeicaru, autor al unor articole critice și cronici de obicei ironice (Nichifor Crainic, „Șesuri natale”, Rânduri pentru cei nedumeriți, Ion Pillat - Citind „Amăgiri”, Literatura războiului. Mircea Rădulescu, Eliminarea ideilor din viață ș.a.). Pompiliu Constantinescu va colabora cu cronici literare (Claudia Millian, „Garoafe roșii” ș.a.), alături de Alfred Hefter, acum iscălind Ben Amura și V.P. Rubricile „Cronica teatrală”, „Cărți”, „Reviste” sunt
VERSURI SI PROZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290501_a_291830]
-
totuși cu o anumită admirație amestecată cu Îngrijorare, În schimb, epitetele aplicate revoluționarilor refugiați la Londra sau la Paris mărturisesc de-a dreptul ostilitate: Amenințătorul ordinei legale și turburătorul păcii Mazzini XE "Mazzini" și Manin Își aruncă săgețile și fulgerele nedumeritului lor spirit spre a agita În Italia. În alt loc, relatând faptul că studenții români de la Paris au subscris 500 de franci „la colecta lui Manin”, redactorul Gazetei exclamă, pe un ton moralizator: „Sărman tact, sărmană minte sănătoasă, pe unde
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Basarabia, prin Transivania, pe la Arad, Sighișoara, Târgu-Mureș. Pretutindeni țăranii români semănau cu cei din Butea. Toamna, copiii de la Daneș sau de la Voimiceni, Raciu și din alte sate veneau la școală ghemuiți în căruța cu fân pe salteaua cu paie, speriați, nedumeriți, întovărășiți de părinții lor, țărani apăsați de toate umilințele și nevoile lor amărâte cu gândul de a pregăti copiilor un drum mai lesnicios, o viață mai omenească. Mărturisesc că toți acești copii îmi inspirau o profundă simpatie căci îmi aduceau
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
Pascalopol! După câteva vorbe banale, moșierul scoase din buzunar o fotografie care înfățișa o doamnă foarte picantă, gen actriță întreținută, și un bărbat exotic, cu floare la butonieră. Fotografia era făcută la Buenos Aires. - Nu știi cine e? întrebă Pascalopol pe nedumeritul Felix. Otilia! Speriat, Felix se mai uită o dată. Femeia era frumoasă, cu linii fine, dar nu era Otilia, nu era fata nebunatică. Un aer de platitudine feminină stingea totul. Avusese dreptate fata:”noi nu trăim decât cinci-șase ani!” (George Călinescu
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
întorcându-se spre gropari și uitându-se cu necaz la țăranul care se oprise să răsufle. Auzi ?... Țara... locurile... niet frumos ! Adăugă apoi, arătând cu mâna ținutul și stâlcindu-și graiul spre a se face mai înțeles. Țăranul holbă ochii, nedumerit, cu un zâmbet umil, bolborosind ceva pe rusește. Suntem în inima Rusiei, în localitatea Zirin, reflectorul e ațintit asupra pozițiilor austro- ungare de ruși, nu de români. Această situație din primul război mondial o amintea cât se poate de clar
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în parte spunându-și cuvântul și stârnind în clasă o adevărată competiție. Elevi care pentru prima dată doreau fie auziți, vorbeau mai tare decât toți, ca niciodată. Pe moment, când am auzit întrebarea ne-am uitat fiecare unul la altul, nedumeriți, întrebându-ne dacă chiar am putea răspunde fără a fi sancționați. Țin minte că unul dintre colegi chiar a avut curajul de a întreba dacă vom fi safe și după ce vom da răspunsul. Cred că vă întrebați care ar fi
Cărți care nu ne-au plăcut la ora de română. In: Apogeul by Cucu Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1794]
-
atenționându-l și apostrofându-l din minut în minut: - Andrei, fii cuminte, nu alerga! - Andrei, vino la mama să-ți așez puloverul! - Andrei, oprește-te și termină-ți tartina! - Andrei, lasă fetița în pace, că ai să-i strici bicicleta! Nedumerit și contrariat, am întrebat-o pe cicălitoarea mamă de ce nu-i lasă băiețelului libertatea de a se juca așa cum dorește el? De ce îi îngrădește plăcerea de a alerga în voie? Răspunsul tinerei doamne a venit prompt și cam țâfnos: - Ce
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
ochii mei mașina găurită "expusă" în față la poșta Tomis III. Noi patrulam prin oraș, căci așa primiserăm ordin. Pentru prima dată când am ajuns în acea intersecție, am avut norocul că am oprit la filtrul unde erau marinarii. Păreau nedumeriți. Când am reușit să ne identificăm reciproc, i-am întrebat ce fac acolo și dacă știu cu cine cooperează - văzusem TAB-urile și tancurile din partea cealaltă a intersecției - și mi-au zis foarte senin că nu știu. M-am dus
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
cadouri când am auzit-o pe mama: - Emi! - căci așa îmi ziceau părinții de la Emilia. Eram complet zăpăcită pot spune, dar apoi am putut distinge silueta domnului Vali. - Felicitări, domnișoară! Ai 18 ani, acum. Știi ce înseamnă asta? Îl priveam nedumerită. Mă așteptam la un discurs lung despre maturitate, dar în schimb el a stins luminile și mi-a apucat brațul cu o forță uluitoare. Pentru un moment am crezut că mi-l va rupe, dar în schimb, el mi-a
Sfera by Roşca Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93588]
-
mai curajos decât ceilalți, însă, trebuie să recunosc că m-am panicat în momentul în care mașinăria a aterizat. Era enormă! Era mai mare chiar decât casele noastre, iar din ea au ieșit doi giganți care se uitau în jur nedumeriți. „Au venit să ne invadeze!", a fost primul gând al meu. - Ia uite! spune unul dintre ei. Ce creatură mică și ciudată. E verde și are un cap care seamănă cu o pară întoarsă, iar ochii... - Hei! strig eu nervos
Sfera by Ceocoiu Camelia - Lisabela () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93587]
-
ochii lui albaștri rămânând senini și fără ca vreo umbră de înțelegere să-i tulbure în vreun fel. Poate doar umbra de la pălărie. Șoferului îi scăpă un cazzo!1 printre dinți, nu era tocmai evrika! de pe vremuri... apoi îi deschide ușa, nedumerit și bucuros că se eliberează, într-un târziu, de efortul multicultural. Ajunsesem în Siracuza și, ca în toată Sicilia, nimic nu mi se părea străin. Mă oprisem mai demult din a căuta explicații pentru faptul că întotdeuna m-am simțit
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
Atunci, trage concluzia inspectorul, există Dumnezeu dacă nu-L vedem? Copiii șovăie și răspund cu sfială, pe șoptite și mirânduse: Nu este Dumnezeu!!! Așa, copii, întărește inspectorul. Dumnezeu nu este, nu există, iar voi învățați la religie lucruri neadevărate. Copiii, nedumeriți, privesc la profesoara lor. Aceasta se adresează clasei tot cu o întrebare: Copii, voi îl vedeți pe dl inspector? Da, răspund ei în cor. Dar mintea dlui inspector o vedeți? N-o vedem, răspund toți în cor. Dacă n-o
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
mai văzuse: un om ținea puțin un oboroc deșert cu gura spre soare, apoi repede-l înșfăca și intra cu dânsul într-un bordei; pe urmă ieșea, îl punea iar cu gura la soare, și tot așa făcea... Drumețul nostru, nedumerit, zise: -Bună ziua, om bun! -Mulțămesc dumitale, prietene! -Da’ ce faci aici? -Ia mă trudesc de vro două-trei zile să car pocitul ist de soare în bordei, ca să am lumină, și nici că-l pot... -Bre, ce trudă! zise drumețul
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
într-o iarnă ; b) noaptea ; c) ziua. * Omul întâlnit de drumeț ducea soarele în bordei cu : a) găleata; b) ulciorul; c) oborocul. c)Povestește fragmentul dat. d ) Scrie ideea principală a fragmentului. 2. Găsește cuvinte cu înțeles asemănător pentru: ținea, nedumerit, mirare, trudit . 3. Scrie cuvinte cu înțeles opus pentru cuvintele de mai jos: deșert, repede, înlăuntru, ușurință. 4. Precizează numărul de silabe, litere și sunete din propozițiile de mai jos: 5. Scrie câte vocale și câte consoane sunt în fiecare
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
Basarabia, prin Transivania, pe la Arad, Sighișoara, Târgu-Mureș. Pretutindeni țăranii români semănau cu cei din Butea. Toamnă, copiii de la Danes sau de la Voimiceni, Raciu și din alte sate veneau la scoala ghemuiți în căruță cu fan pe salteaua cu paie, speriați, nedumeriți, întovărășiți de părinții lor, țărani apăsați de toate umilințele și nevoile lor amarate cu gândul de a pregăti copiilor un drum mai lesnicios, o viață mai omenească. Mărturisesc că toți acești copii îmi inspirau o profundă simpatie căci îmi aduceau
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]