2,380 matches
-
vacă bună și o fată bună nu se dau din sat, din comună!" De ce, bunică?, o rugam eu să mă lămurească. Numai dacă, în ambele cazuri, și vaca și fata nu-s în rând cu lumea, au metehne, defecte, comportări nefirești!... Și dacă vrei să te descotorosești, să scapi de ele, atunci le dai cât mai departe, să nu le mai vezi, ori să le-ntâlnești cât mai rar... Dar le dai numai în sat, când nu te poți despărți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Îl face să-și piardă cumpătul pentru o clipă. Zbiară: Laure! Pune dracului mâna odată pe mătura aia! Laur mătura de zor cenușa și resturile de coceni din jurul godinului când apăru omul acela Înalt și drept, bățos Într-un fel nefiresc, ca Înfipt Într-o frigare, pe care l-am bănuit numaidecât proprietarul acareturilor de pe-aici. Cincizeci și ceva de ani să fi avut, dar bățoșenia lui și peria de păr des, abia Încărunțit și acoperindu-i jumătate din fruntea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de noi și de el și de văr-su și de toate treburile astea care se fac Îndeobște În liniște. Trag ușa după Pepino și rămân trei secunde cu mâna pe clanță. Uite că nu se-nchide invers. Ce sistem nefiresc și idiot! Aș fi pus masa-n ușă, și nu-i În tot țarcul și grajdul ăsta nici un scaun cu spătar pe care să-l proptesc În clanță, dar totul dă să iasă afară din mine o dată cu ultima brumă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
unui frate sau soră, de vreme ce chiar așa și suntem, o soră și un frate, de când eu dorm pe jos pe saltea, iar ea În patul meu de plajă de o singură persoană, aproape Împăcați cu acest mod de conviețuire, oricum nefiresc pentru o femeie de treizeci și doi de ani și un bărbat de treizeci și șase, care sunt Împreună de o lună de zile. Nesfârșită era altminteri răbdarea ei, ori de câte ori mă miram cum de-i posibil să nu se satisfacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
S-au dus !”, rupse cineva tăcerea, cu glasul tremurat. După berze... s-au dus și ele !”, continuă acelaș glas, gândindu-se, poate, la ei, la soarta lor, la viața lor de pribegi. Apoi, se lăsă din nou liniștea, o liniște nefirească... Sleiți de puteri, s-au strecurat pe rând, spre dormitor, în tăcere, adormind cu gândul la Moldova, la cei rămași acolo, cu ochii înlăcrimați. Luna aruncă o lumină alb-albăstrie peste sat. Satul coborî într-o tăcere și mai adâncă... doar
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
văzusem" un înger. Pentru fetița ce se uita la cer culcată în iarbă, cu percepția propriei ființe tulburată de ,,căderea" în hăul boltei senine, nu era greu să închipuie din mișcătoarele contururi ale norilor albi, un înger înaripat. Și deloc nefiresc ca peste acea iluzie a percepției vizuale să suprapună detalii concrete dintr-o pictură: un înger călăuzind un copil în trecerea lui peste-o punte. ,,Arătarea", cu a cărei relatare mi-am încântat bunica, s-a imprimat în inconștient ca
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
profunzime. Mai mult, cunoscând foarte bine mediul spitalicesc din România, pot avea tendința de alege clinici private pentru naștere din motive multiple, de la accesul partenerului în sala de naștere, până la nașterea cât mai naturală, tratament potrivit din partea medicilor etc. Nimic nefiresc aș spune eu. Dar nu pot să nu mă gândesc acum ce înseamnă sarcina și nașterea pentru o femeie de la țară care poate nu ajunge nici măcar odată la medic în timpul sarcinii, care naște acasă și pentru care această experiență face
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
dorsală a ambelor picioare. Nu este totuși necesar să forțăm o întindere în încercarea de a ne apleca mai jos și de a relaxa acești mușchi. Dacă nu reușim să ne îndoim prea mult, nu înseamnă neapărat că avem picioarele nefiresc de rigide. De obicei, dificultatea de întindere completă provine dintr-o simplă blocare a curgerii energiei în zonele respective. După ce ne-am aplecat în față în modul acesta folosindu-ne de brațe, revenim la poziția inițială. In ultima parte a
Practici străvechi de vindecare şi regenerare a fiinţei umane. Volumul I by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91508_a_92976]
-
bucuria de care ne folosim de ustensilele generate de avansul științei, acest mod de prezentare inspiră suficientă încredere pentru a ne risipi orice urmă de îndoială în privința progresului științei. În această atmosferă de încredere și siguranță moartea începe să pară nefirească, mai ales atunci când survine prin intermediul unei maladii. Chiar și bolile incurabile sunt acceptate din ce în ce mai greu, oamenii murind deseori cu speranța vindecării în suflet, pe acest fond de încredere cvasitotală în posibilitățile acestei noi religii. Unul din reproșurile pe care aș
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
sârg la acel ceva și înainte de acest moment. * În anumite circumstanțe a nu gândi ține de o formă de igienă a spiritului. Trebuie să lăsăm gândurilor și răgazul de a-și găsi singure locul. Stoarcerea ideilor poate determina o curgere nefirească a lor. * Maestrul mediază aflarea de sine prin despărțirea de altul din noi, de "animalul" ce riscă să fie luat drept elementar. El mediază curățirea de neesențial, de ceea ce doar pare a fi individualul, căzut de fapt sub generalul speciei
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
suntem. * Ambiguitatea lui înainte în limba română: trimite la fel de ușor către viitor și către trecut. Semn că nu avem clar în minte dacă ne ducem sau ne întoarcem în timp. Comunismul constituie dovada unei inversări a direcției, ce a purtat, nefiresc, numele de progres. Tăria credinței în Dumnezeu stă exact în faptul-de-a-crede, care donează un centru de orientare și constituie un factor stabilizator al ființei. Absența credinței nu are chipul ateismului, ci al anarhiei, omul fără de credință fiind lipsit de fundament
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
chicotelile Îndrăgostiților, murmurul mandrelor șoptite de pelerini... Se apropie ora cinci dimineața, fiecare și-a găsit un locușor pe terasă de unde așteaptă miracolul luminii dintre frunțile Încărunțite ale steiurilor bazaltice. Pentru câteva clipe 437 s-a așternut o liniște, aproape nefirească, când toate necazurile, pizmuirile și grandomania, discrepanțele sociale, economice, religioase dispar topite În creuzetul emoțiilor pure, unde licărește timid sămânța de umanitate de la Începuturile creației din jocul dumnezeirii. Cu ochii dilatați și buzele tremurând, fără grai, privim hipnotizații, cei câteva
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
punțile vasului sunt luate de asalt de sutele de pasageri. Vremea se Încălzește, Oceanul a devenit din nou prietenos. Își fac apariția peștii zburători, semn că ne apropiem de tropice. Dimineața la tropice este splendidă, marea este de un albastru nefiresc de frumos, mult soare și căldură. Trecerea Ecuatorului este Întotdeauna Însoțită de Serbarea lui Neptun. Pe punte a apărut tradiționalul zeu al mărilor cu toată suita lui, regina mărilor, sirenele, vrăjitorul, papuașii, diavolul toți minuțios costumați. Într-un bazin amenajat
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
doar în cazuri de colegitimare (John should've arrived by now, and Bill should've too) (Thoms 2011). Structura cu dublu auxiliar din exemplul (14) surmontează problema naturii clitice a auxiliarelor românești. 17 "Deși considerată adesea un fenomen excentric, livresc, nefiresc, dislocarea formelor verbale compuse cu auxiliar nu este un fapt lingvistic întâmplător și se corelează cu alte fenomene sintactice" (Dragomirescu 2013b: 229). 18 Asemănătoare, dar nu identice. De exemplu, în spaniola veche, cliticul pronominal poate apărea la stânga negației, situație neînregistrată
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în stânga și în dreapta ca și cum ar fi vrut să se asigure că nu se mai află nimeni în preajmă, spunând cu voce scăzută, aproape de taină : „Vedeți, să aveți grijă la Iași. Sunt și multe vrăjitoare care merg acolo”. Accentuează în mod nefiresc cuvântul „acolo”, însoțindu-l cu o înclinare complice a capului. Pe măsură ce trenul avansează în podișul Moldovei, încep să sune telefoanele celor din jur, se dau și se primesc acatiste și pomelnice prin intermediul banalei minuni tehnologice. Port o discuție aprinsă cu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Parascheva, singura parte accesibilă direct prin învelișul de pânză. În această atmosferă mai degrabă calmă, modelată și de spațiul vast, învăluitor al Catedralei Mitropolitane din Iași, evenimentele excepționale sunt rare. Indecizia și ezitările vizibile ale unui bărbat în vârstă, îmbrăcat nefiresc de gros pentru căldura de afară, care nu știe prea bine ce să facă cu banii atașați de pomelnicul său, scris ezitant și chinuit. Pentru o mai mare „eficacitate ritualică”, încearcă să introducă banii cu forța într-un fel de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
capătul său, acolo unde are loc intrarea în tunelul format de gardurile jandarmilor, este una de sărbătoare de cartier. Foarte mulți tineri adolescenți, care fumează, sparg semințe, beau Coca-Cola direct din doză. Dar felul (prea) zgomotos în care vorbesc, modul nefiresc cu care agită cutiile roșii ale celebrei băuturi sau alte recipiente mai mici de „energizante”, toate mă fac să mă gândesc la faptul că înăuntrul acestora e posibil să se găsească și ceva alcool tare. Strigă după fete și schimbă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Tăcerea care domnește de câteva minute este spartă de vocea unei femei în vârstă, nu știu prea bine de unde a apărut acolo, nu era în vecinătatea grupului nostru. Pe sub hainele groase de lână, se simte în fața corpului o umflătură mare, nefirească. Apoi începe să bocească, da, bocet era, urcat până aici din negura timpului, „lăsați-mă să trec. Lăsați-mă ! Voi veniți, creștinilor, să vă rugați de viață și de sănătate, eu vin la Sfântul Dimitrie să mă rog de moarte
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
o doamnă, voluntară la standul Mitropoliei, profesoară în viața de toate zilele, îmbrăcată într-un splendid costum popular năsăudean. Ne știam de anul trecut, mă recunoaște, mă întreabă mirată „ați mai venit la noi și anul acesta, domnule sociolog ?”. Accentuează nefiresc, puțin ironic, cuvântul „sociolog”. O întreb care să fie explicația pentru această veri tabilă avalanșă de cărți traduse din rusă și ucraineană din acest an. Devin pelerinii mai „mistici” decât credem noi că sunt ? Femeia surâde, apoi îmi spune cu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
trăsătură, după un gest [...] aspiră la o realitate metafizică; [...] Modelul viu trebuie să i se fi părut de multe ori o simplă copie anemică, diluată și inexpresivă a portretului [...]. De aici poate nevoia de a îmbrăca făpturile în acea lumină nefirească, venită de nicăieri și căzută pe lucruri, ca nimb și pecete a unei supraexistențe". Numai acest pasaj ar merita multă aplecare, dar nici acesta, nici stilul stihial ca năzuință formativă formulat de Blaga, nu constituie obiectul prezentării noastre. Credeam că
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
se colora, se mișca, se topea rând pe rând: și o divinitate, mereu aceeași, își arunca zâmbind măștile trecătoare ale diverselor încarnări, refugiindu-se, în sfârșit, insesizabilă în misticele splendori ale cerului Asiei". Așadar, toată această percepție i se pare nefirească. Halucinația se transformă în cunoaștere autentică interceptând propriile sinapse 382. Aici, prin starea de trecere istoria se îmbină cu ce va fi, ca și cum nimeni n-ar cunoaște sensul derulării existențiale. Taina destăinuită, desigur în vis, este sigur telepatică, o undă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
misterele magiei, alchimiei, spiritismului, clarviziunii, Joseph Balsamo, Conte de Cagliostro este la fel ca și Paracelsus un minunat exemplu de oglindă umană pentru noosul cosmic. "Ultima încercare în întuneric/ să ascultăm oglinda". Această trecere prin elementele magiei practicată ca ceva nefiresc pentru lumea contemporană nu poate fi încheiată fără a cita pentru voi câteva definiții rostite din celălalt tărâm într-o ședință de spiritism, asemănătoare celor spuse de regele David "Domnul mă învață scriind cu mâna Sa pe a mea". Pe
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
trăsătură, după un gest (...) aspiră la o realitate metafizică; ... Modelul viu trebuie să i se fi părut de multe ori o simplă copie anemică, diluată și inexpresivă a portretului (...). De aici poate nevoia de a îmbrăca făpturile în acea lumină nefirească, venită de nicăieri și căzută pe lucruri, ca nimb și pecete a unei supraexistențe". E un ecou, e umbra atașată luminii, uitarea care încorporează amintirea, un stil stihial ca năzuință formativă formulat de Blaga și pe care nici psihanaliza freudiană
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
adeseori uituc/ N-am depășit din tine ce-i lumesc/ Și-atunci de ce n-am parte// De un sărut ascuns în straie de argint/ De-o-mbrățișare când apune/ Lumina-n care vreau să simt/ Ce am crezut că-i nefiresc/ Și rouă lacrimile sfintei lune? // Când luna nu răsare și e frig/ Mă înfășor speranță și răbdare. Tu te-oglindești acum în ea. Eu strig: Privește-mă, zâmbet zeesc/ Ce mâine-mi va-mplini trista așteptare"1009. Totodată astrul poate
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
un sentiment de pudoare, care mă reține încă - bucuriile ca și durerile adevărate nu au grai, sau nu-l cunosc eu ( Totuși vă cer scuze pentru încălcarea unei elementare reguli de politeță față de promptitudinea domniei voastre). Îmi pare atât de nefiresc să vorbesc „despre” Mama, când atâția ani am trăit cu prezența aproape fizică a spiritului ei. Poate de aceea nu am gândit vreodată să mi explic de ce nu i simțeam lipsa. Când m-am despărțit de ea eram prea copil
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]