8,065 matches
-
cântecele tale Și, prefăcută-n știmă, să te muți Din ierni prea reci, în veri primordiale” ( Sonet cu fântâni) Modestia poetului, prețuirea artei, sunt bine conturate in poezia „Nedefinit”, autentică „ars poetica”: „căci poet să te socoți / îți trebuie melancolie, / neliniște și lacrimi /( ... ) și patimi și dogmă și mit / să savurezi momentul / nedefinit / ... / și să nu ceri pentru asta / favoruri și nume / sau titluri postume / și doar să treci fantomatic / prin lumea de rime / ca ultimul nimeni / ce-a statîintr-o clipă
RETORICA BALANSOARULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369931_a_371260]
-
movile,peste munți, acolo,unde,nu îndrăznisem să te iubesc vreodată! cât de tare mă frigeau mâinile în îmbrățișările astea mute,cu tine! nori grei apăsau peste trăirile mele și-atunci, am chemat vulturii să-mi ciobească stelele pline de neliniști din ochi, în care-mi ațâțaseși fărădelegile, pentru ca tu să nu dispari niciodată din umbra-ți! se făcuse frig în liniștea asta în care,urlau veșniciile pe sub suflet, cineva se apucase să-mi tragă chipul înlemnit printre niște rădăcini ostile
TE IUBISEM ÎN UMBRA UNEI SINGURE ZILE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369965_a_371294]
-
singur, dar felul în care medicii își făcuseră datoria până în acest moment îi dădu fetei încredere și forță. Ceea ce o necăjea și mai tare era felul în care va spune mamei despre starea fratelui și asta îi provoca o mare neliniște. Simțea că o lasă nervii și o nevoie acută de a se așeza pe ceva o zăpăcea și mai tare. Oftă prelung și se închină. - Poți merge liniștită, Iuliana! Rămân eu aici. Nu îți las fratele singur. Promit! îi șopti
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
cu mijloacele inefabile ale artistului repliat spre propria sa lume interioară și, prin aceasta, în însuși miezul lucrurilor. Or, în viziunea lui Apostu Panaitache Vultureanu, fiecare lucru din lume are un miez adânc al său: miezul ascuns al Plecării este Neliniștea, miezul ascuns al Pietrei este Ospățul, al Geamătului este Ecoul, al Vieții este Visarea și al Luminii este Setea. Mă refer chiar la cele cinci cărți publicate până acum, într-un ritm din ce în ce mai alert dar și cu un câștig din ce în ce mai
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 23 IANUARIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370404_a_371733]
-
de care poate da dovadă o soră, Valeria și Virginia, fiicele Veronicăi Micle și Constantin Creangă, fiul povestitorului, au trecut atunci prin astfel de situații. O regulă nescrisă a sufletului este aceea a datoriei! Ea are o față care arată neliniștea celor rămași pentru cinstirea memoriei celor plecați. Este vorba despre fapta de a nu le atribui nimic în plus, de a nu le da nimic de la tine, ci de a le accepta creația și a le-o așeza la locul
AMPRENTA MÂNGÂIERII SPIRITUALE de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370411_a_371740]
-
se teamă. Se gândea la faptul că ar fi fost mai bine să trimită un raport împăratului despre cele întâmplate însă realiză că dacă încerca să se scuze înainte de a reclama cineva ceva, ar fi atras și mai mult atenția. Neliniștea care pusese stăpânire pe gândurile sale venea de la faptul că Marcellus, simpatizant al învățăturii lui Iisus din Nazaret, ar fi informat Roma imediat ce ar fi aflat de răstignirea învățătorului, dacă nu cumva și aflase, urmarea fiind aceea ca acest caz
AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370308_a_371637]
-
libertății pe pământul din care răzbate duhul Iancului strigătul bravilor sfârtecați sub roți prăvălite sub plesnetul cnutului într-un timp nemilos când rășina brazilor picură frunțile ostenite cu amintiri de demult sculptate în mințile fiilor acestui tărâm... Tulnicăresele, mândrele munților neliniștii împletindu-și pe sânii sprințari miresme de fân cosit cu panglici de vise feciorelnice vestesc sărbătoarea... Au fost fetele târguite pe crestele Găinii cu dorurile strânse-n pumni cu inimile arse în jaruri de maci și speranțe-azvârlite pe iile țesute
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
Omagiu > IDENTIFICARE Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 2162 din 01 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Nu, nu este numai câmpia aceasta Îmbătată de lumină Străbătută de tainice zămisliri Nu sunt doar munții aceștia Martirizați sub destinul înălțimilor Nici neliniștea apelor Răsfrântă peste ecourile triumfale Sau miracolul săpat În tainice, foșnitoare păduri Nici doar cerul ocrotit De izvorul seninului Ci mai este și plaiul Pe care Tâmpla vremii l-a vrut leagăn Nemuririi lui Decebal Și bulgărele acela Din cremene
IDENTIFICARE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370506_a_371835]
-
metaforică, care impresionează prin expresivitatea estetică și prin semantica conținutului lor, cum ar fi: dorința respiră prin rime - te-am zidit din cărămizi de cuvinte (Nu te-am pierdut); m-ai adunat din răsăritul fiecărei dimineți (Hamac din cuvinte); simt neliniști vechi și-n brațele minții te strâng - timpul te-a dăltuit pe placa din sufletul meu (Umbra destinului); te caut printre ramuri de cuvinte - te adulmec din mireasma salcâmilor în floare (Mireasma salcâmilor în floare); ești ascuns sub pleoape între
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 11 MAI 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370464_a_371793]
-
dorință, aceea de a crea sau recrea imaginea femeii perfecte. A se citi ”perfectă” din perspectivă strict emoțională, precum o ”nimfă” pregătită să corespundă așteptărilor, să răspundă rapid provocărilor, să iubească necondiționat, să ofere tandrețe și pace în momente de neliniște. Poate tocmai de aceea, poezia sa nu are corespondent feminin real, ci doar în plan afectiv-imaginativ. Cartea este o amplă pledoarie pentru iubire, o iubire de tip adolescentin, versurile cărții putând fi considerate tot atâtea răvașe de amor, ce se
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 11 MAI 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370464_a_371793]
-
este aproape zeificat în poezia ,, O sâmbătă-ești-tată ” După un periplu poetic prin sentimente, pe acasă, urmând-o pe neliniștita poetă în căutări, acum ne găsim în satul liniștit. Este o fericită pauză de liniște, mult dorită, în poezia ,, ,,A dispărut neliniștea din sat”. A fost o pauză scurtă de liniște în satul basarabean. Nevoile i-au îndemnat pe oameni să caute locuri mai bune. Femeile au găsit locuri de muncă spre alte zări, dar dorul de casă le macină. Copii pe
,,AZI SPRE MÂINE” de MELANIA RUSU CARAGIOIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370540_a_371869]
-
în pereteși vorbele de mîngîiere ce le trimiteun om bolnav de iubire.Tu, unicul meu anotimpcare abia acum tresareși începe să doară.... XII. MELANCOLII, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 1407 din 07 noiembrie 2014. Toamna-mi inspiră neliniștea unui oraș cu zugrăveli albastre și teatre din carton decupat, un buen retiro pentru îngeri ce nu vor veni niciodată să-i simți, să-i vezi, să-i auzi, la ce mi-ar folosi să întreb cine-a-ncurcat coridoarele
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
imagine tulburată de posibil,și de regretul după toate semnele ce nu vor fi alese,nici n-a văzut în limpedele aer a construcției ce nu este acolo,acela pe care nu l-a bântuit amețeala îndepărtării de un țel,neliniștea de mijloace,previziunea întârzierilor și-a deznădejdilor,nu a cunoscut edenul imaginar.Unii poeți europeni văd edenul în imaginea tulburată de posibil,așa cum după Valery,logica imaginativă specifică ochiului de creație poetică reprezintă o singură însușire a lucrurilor și le
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
aceea degrabă, în mii de bucățele și am aruncat-o pe foc. Am luat-o de la capăt. Trebuia să fac ceva să ocolesc, pe cât posibil, vechiul meu stil de a-mi povesti gândurile. Au urmat astfel alte nopți chinuitoare, alte neliniști... În cele din urmă, am decis să fiu mai optimist, de aceea am început să scriu mai direct, mai sincer, înfruntând orice risc. A ieșit o scrisoare mai slabă decât prima, simțeam asta, dar pe aceasta vroiam să o trimit
PUTEREA RAZEI ALBASTE (4C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369288_a_370617]
-
spațiu fiind, el a încercat mereu să acceadă veșnicia „nespațiului și a netimpului”. Râul îl va duce până în pragul Nirvanei. -ED: În Ecclesiast se spune că El Shaddai ne-a sădit în suflet gândul veșniciei, al infinitului. Așa se explică neliniștea omenească. Nimic din ce-i aici nu-l mulțumește pe muritor, ceea ce probează că, de fapt, el aparține unei alte lumi. Unii resimt mai acut, mai dureros această nonapartenență. Eu sunt unul dintre aceia. Riscând să par artificial și prețios
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
în iubire, în speranță: „Ești tot ce mi-am dorit Și chiar mai mult decât atât, Ești tot ce aveam nevoie, Să pot prinde aripi spre viață din nou!” iar liniștea se așterne din nou: „Ești liniștea mea... plină de neliniște, Cheia sufletului meu!” Exact așa se întâmplă și în viața reală: sufletul primește cu bucurie orice firimitură de iubire și se vindecă mai repede decât s-ar putea crede, pentru a-și reîncepe călătoria pe bolta vieții, încărcată cu stele
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369323_a_370652]
-
carantanică, ce nu are nimic de-a face cu smerenia hristică. Probabil că, dacă autorii ar fi cântat suferința unor bisericuțe de lemn, care figurează pe lista monumentelor istorice, dar care sunt lăsate în paragină, le-am fi putut înțelege neliniștile smereniei. Și apoi, astăzi, lemnul este apanajul Firmei Schweighofer, care, cu bună-știință, a decimat în ultimele decenii pădurile țării. Din păcate, smerenia bisericuțelor din lemn a devenit pentru artiști doar un pretext de mustrare arogantă adresată Catedralei Mântuirii Neamului, - prinosul
CÂTEVA GÂNDURI SINCERE, IMPRESII MĂRTURISITOARE ŞI IDEI APOLOGETICE DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369218_a_370547]
-
se afla; la înmormântarea mătușii Lucy. Când părinții ei se întoarseră, Jane le povesti tot ce văzuse. Le descrise poziția sicriului, culoarea hainelor cu care era îmbrăcată mătușa Lucy, felul în care îi fusese coafat părul. Nu fără o oarecare neliniște, părinții îi confirmară spusele. Totul se petrecuse așa cum le povestise ea. Asistase în vis la înmormântarea mătușii Lucy.” ************************* Se cunosc multe relatări care descriu trăirile după moarte, ele există de când lumea. Nu este astfel o noutate faptul că prin moarte
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
2015 Toate Articolele Autorului O umbră fără chip de nori înlăcrimata În arabescul toamnei agale se deșira, Năluca-n frac de fum, spre nicăieri se-ndreaptă, O-ntrezăresc prin ceață și simt cum ma respiră. Lumină obosită scâncește-n felinare, Neliniștea această, un fel de purgatoriu, Poveste despletește, jăratec de frunzare, Non sens de jinduiri în rug de iluzoriu. Desprinsa dintr-o carte, cu foi îngălbenite, Apusa de nerost ar vrea să se repete, Cu toată disperarea de a mă ține
ÎN FRAC DE FUM de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369460_a_370789]
-
solemne În stilul său poetic magistral Cuprinde lirica artei demne. Tâșnește revolta-n poezie (Scriere profund originală) Să schimbe lumea din temelie Spunând adevăr fără sfială. Poartă-n el tandră umanitate Sufletu-i e vrajă, dor și jale: Gânduri cu neliniște-ncărcate, Dar profilând clipe ideale. E un zbucium sincer și dureros (Idealul unității noastre) Fidel crezului realist, pios “Unic” pleacă-n sferele albastre Referință Bibliografică: OCTAVIAN GOGA / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1588, Anul V, 07 mai
OCTAVIAN GOGA de LIA RUSE în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369506_a_370835]
-
ca zarea Verii. Îngenunchind la granițe-talaz Prin zidul amintirii. Cu ochii tăi ai colorat și marea, Ce-n vis de toamnă. Mi-ai reaprins ferestre de topaz.” (Oceanul iubirii, p. 65). În volumul „Icoanele toamnei” veți întâlni teme general umane: neliniștile existențiale, iubirea, admirația față de frumusețile naturii, teama în fața trecerii ireversibile a timpului - tratate însă printr-un filtru sufletesc de-o rară sensibilitate, care marchează, de fapt, eul poetic de excepție al autoarei: „Cui îi mai pasă de iubirea noastră,/ Când
ION C. ȘTEFAN ELISABETA IOSIF ”ICOANELE TOAMNEI” CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370597_a_371926]
-
însă printr-un filtru sufletesc de-o rară sensibilitate, care marchează, de fapt, eul poetic de excepție al autoarei: „Cui îi mai pasă de iubirea noastră,/ Când iar au înflorit castanii/ Ce-mi lasă luna la fereastră/ și-mi iau neliniștea din anii/ Când floarea de cireș, a doua oară/ Își mistuie durerea unui mugur?” (Iar au înflorit castanii, p. 63). Prin astfel de dezvăluiri, Elisabeta Iosif este ea însăși, prin ceea ce o deosebește de toți ceilalți poeți, prezentându-se o
ION C. ȘTEFAN ELISABETA IOSIF ”ICOANELE TOAMNEI” CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370597_a_371926]
-
impresia că aceste clipe vor rămâne încă vii și că inimile lor vor continua să vorbească tainic și copleșitor cu inima Vasilicăi Tătaru. A plătit artista, în ziua aceea, o parte din impozite către gura căscată a gropii în care neliniștea, neajunsul, supărarea înghit zi cu zi lumea sărmană. Glasul ei, chipul ei s-au expus frumos, vrăjitor și au înduplecat viața să facă bacăuanilor ziua mai frumoasă decât cele dinainte și mai îmbunătățită cu speranțe, pentru ce urmează să vină
VASILICA TĂTARU. CÂNTECELE, O SĂRUTARE PE GÂND de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370616_a_371945]
-
a conștiinței sale de român aflat în rezistență față de amenințarea ruperii definitive a neamului său de rădăcinile strămoșești, implicit despărțirii de Dumnezeu, rana cea mai oblintită a acestui năzuitor la dreptate. Albumul acesta include în el “ani buni de căutări, neliniști și zbucium sufletesc”, ne destăinuie în “Mărturisire” autorul. Și e “topit în el” și sufletul celor dragi ai săi, care i-au înțeles zbuciumul, absența de acasă și și-au înfrânat temerile legate de soarta pelerinului plecat în misiune autoasumată
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]
-
condus-o până la lift, stabilind să o țină la curent cu orice modificare în starea de sănătate a Mariei. Furată de gânduri, Emanuela nu realiză când Daniela se trezi și o privea liniștită din pătuț, parcă încercând să-i descifreze neliniștea. Întorcând mecanic privirea spre fetiță, în crâmpeiul de gânduri își făcură loc acei ochi mari, negri, ce o sfredeleau cu atenție și care întâlnindu-se cu ai Emanuelei au devenit dintr-o dată luminoși, electrizanți. Fetița începuse să râdă, astfel că
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]