2,225 matches
-
când la altul din acoliți. Se pare că ultima din aceste întruniri ajunse la cunoștința Securității, care operă o serie întreagă de arestări. Fusese absolut o întâmplare că din anumite motive profesionale Mihai nu putuse participa la dânsa... Ceea ce îl neliniștea însă cu osebire era faptul că încă de mai multă vreme îl tot rugase pe Dinu să distrugă scrisorile pri mite de la el în decursul anilor, scrisori care, cu toate că se ocupau de problemele obișnuite ce îi legau, nu puteau fi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
-și degetele în salteaua de paie, mototolind și trăgând cu forță disperată așternutul pe care era întinsă. Hai Rozalie, hai, Rozalie! Acuma! Acuma! Transpirată, obosită, înădușită, se oprise să-și tragă sufletul; nu mai putea, era epuizată. Coana moașă era neliniștită: o pipăia, o palpa, o apăsa, o sucea. Considera că ceva nu e în regulă cu sarcina. Ce anume putea fi? A mai apăsat cu atenție, cu foarte mare grijă, până când a ajuns la concluzia sigură că avea de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mea, când tata a cerut transferul la filiala Băncii Comerciale din Roman, unde locuia bunicul meu. Am petrecut multe vacanțe la București, la un frate al mamei, care locuia pe actualul bulevard Magheru. Țin minte că mă impresiona și mă neliniștea zgomotul matinal de oraș mare: tramvaiele, mașinile, foj găiala oamenilor, zgomotul traficului. Simțeam în mic ceea ce aveam să simt în mare la New York, când mă trezeam dimineața. În capitală îmi plăceau teatrele de păpuși, circul și automatele Herdan-7 lei. Apăsai
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
minunându-Se El Însuși de minunile Sale pe care le săvârșise. Dintr o parte Îl întâmpinau ciopoare de capre negre, zvelte și săltărețe, însoțite de cerbi încoronați ca niște adevărați regi. Din cale I Se îndepărtau lupi și mistreți stricători, neliniștiți de prezența sa, neștiind bag sama că și ei erau tot de El creați și trimiși pe aceste meleaguri ca să ocrotească pământul de necurățenii. Din înaltul cetinii îl priveau veverițe, care blânde și cuvioase ca niște mironosițe veneau către El
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
bunătățile oferite prin «daruri» silite. Nicăieri nu s-a putut vedea o mai cumplită secătuire sub toate raporturile a unei populații harnice și nevinovate ca cea din Țara Făgărașului, din partea armatei austriece. Așezarea în aceste sate a soldaților călăreți îi neliniștea mult pe iobagi, căci li se rechiziționau livezile și grădinile din primăvară până în toamnă pentru păscutul și fânul necesar cailor, încât oamenii n-aveau de unde-și mai face un braț de fân. Iar dacă le scăpa o vită în propriile
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
deosebi transportul lemnelor de foc e foarte grea.... Spre marea noastră nemulțumire vin la noi comisari incvisitori, care trăiesc bine pe spatele noastre.... Pentru multe și feliurite cercetări ce se fac, executorii nu se poartă altfel cu noi ci ne neliniștesc și ne gonesc...Juzii din Făgăraș când cheamă oamenii la judecată îi țin acolo câte 2-3 zile și vin acasă fără ispravă, ceea ce nu puțină pagubă ne aduce, îndeosebi vara când ne pierdem timpul de lucru în câmp, se întâmplă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
un farmec tulburător, se va întâlni cu puținii colegi din vremea lui ce mai sunt în activitate și împreună cu care a lucrat îndelungă vreme, va retrăi emoțional un eveniment drag sufletului său: deschiderea unui nou an de învățământ. Ceea ce îl neliniștea și îl tulbura pe Dumitru Dascălu era teama că în intervenția sa nu va găsi ideile și formulările cele mai potrivite care să meargă la inima ascultătorilor și să constituie îndemnuri pentru tinerii învățăcei. Era un mijloc de septembrie luminos
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ațipit, sau doar i s-a părut lui, fapt este că, revenind în realitate, a observat că astrul zilei alunecase binișor pe jumătatea a doua a drumului său spre asfințit. Gândurile au început să i se învălmășească și să-l neliniștească. După multe ore de când a plecat de acasă nu ajunsese nici la jumătatea drumului spre destinație. Când a trecut atâta timp? Altădată ajungea una, două la bunul său amic sărind dintr-un tramvai în altul sau dând fuga după cel
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
adevăr, câteva din principalele mele defecte. Defecte azi: mici calități odinioară. Lucrurile acestea sunt așa de relative!) Eu vin cu ele de departe, din alte timpuri și dintr-o altă lume. Și dacă unele din ele mă preocupă și mă neliniștesc încă astăzi, cele mai multe au intrat în ființa mea, fac parte din mine însumi pentru totdeauna. Așa de pildă, eu nu numai că cred și acum în importanța formei și în necesitatea ei, dar mai cred în ceva care s-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Ghizeh a cîștigat În vrajă după ce-a fost mutilată cu tunul. Și dacă revin la Oedip, Înseamnă că, de fapt, am și ales. Deosebirea dintre cei doi sfincși depășește În realitate faptul că unul interoga călătorii, iar altul Îi neliniștește prin tăcere. Mi se pare că aflăm aici un semn specific al celor două culturi. Cea egipteană are misterul sfincșilor săi impenetrabili surîzÎnd ideii de timp, În vreme ce cultura greacă se regăsește În orgoliul lui Oedip de a fi Înfrînt sfinxul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
în vreun alt fel de rugăciune; alteori simțea tocmai invers și atât de neașteptat, încât i se părea că a fost eliberat de tristețe și dezolare, ca și cum i-ar fi luat cineva o piatră de pe inimă. Atunci începea să se neliniștească de aceste schimbări pe care nu le mai trăise vreodată și se întreba în sine: „Ce viață nouă e asta, pe care o încep acum?”. Totuși, în acest timp, stătea de vorbă uneori cu persoane spirituale care aveau încredere în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
un semn al îngerului bun; dar dacă în înlănțuirea gândurilor aduse, ceva sfârșește într-un lucru rău sau care distrage, sau mai puțin bun decât acela pe care sufletul și-l propusese să-l facă, sau îl slăbește, sau îl neliniștește, sau îl tulbură răpindu-i pacea, liniștea și tihna pe care le avea înainte, toate acestea sunt un semn vădit că provin de la spiritul cel rău, dușmanul binelui nostru și al mântuirii veșnice. 334. A șasea. Când dușmanul firii omenești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fi trebuit să le iubească cel mai mult. După aproximativ 10 ani de căsătorie, Valentin se îmbolnăvise de un sindrom anxios cu elemente de fobie, de obsesie, care nu și-au mai găsit leacul. Purta o antipatie continuă și era neliniștit, îngrijorat și încordat mai tot timpul. Se obișnuise să o tiranizeze, să-i găsească nod în papură, iar gândul că un alt bărbat ar fi avut-o îl chinuia teribil. Dacă ar fi iubit-o ar fi putut crede că
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Se apropie tot mai mult de sânii ei necopți ca două pere și își topi jarul buzelor pe ei, rămânând câteva momente tăcuți unul lângă altul. Nici frunzele nu se mai mișcau, nici păsările nu mai zburau, doar timpul îi neliniștea fiindcă pașii lui erau repezi. Nicol părea o păpușică frumoasă. Dinții îi erau strălucitori și albi, părul răvășit în șuvițe negre, iar buzele își pierduseră din culoarea lor naturală părând mult mai roșii datorită sărutărilor lui Alin. Acesta se simțea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Aerul era înmiresmat, deși părea uscat. Acasă la ei se simțea o anumită îngrijorare. Carmen îl cunoștea destul de bine pe Nicky. Era ambițios, puternic, curajos dar lipsa lui de comunicare cu ea și cu Victoria era de natură să o neliniștească. Când se întoarse prima oară acasă adunase destui bani pentru a începe o afacere profitabilă, dar în mai puțin de douăzeci și patru de ore îi pierduse la jocuri de noroc. Plecase din nou de acasă, iar acum nu mai primea vești
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lipsește de la scoala; * umblă neglijent; * are deficiențe de memorie; uită ceea ce i se cere să facă; * este dezinteresat de viață, munca, anturaj; * preferă singurătatea, păstrând secretul asupra a ceea ce face; * prezintă o anumita stare de toropeala sau de beție; * este neliniștit, agitat; * prezintă schimbări bruște de comportament, iritabilitate sau agresivitate; * scade potenta (virilității); * face afirmații mincinoase; * are un miros neplăcut (miros specific); * prezintă semne particulare pe corp, mâini, haine (urme pe corp datorită injectării); * deține capsule, tablete, pudra, prafuri, fiole, precum și
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
uscătoarele astea ai sită moleculară; granulele sînt prea mici, spațiul dintre ele e mic; îți dai seama cît o să frîneze trecerea aerului?!... De unde presiune ca să egalezi contrapresiunea amestecului la trecerea forțată?!... Mda, îngîn eu, fiindu-mi clar de ce m-a neliniștit, pe alee, vremea asta: mi-am amintit că, după ce a studiat documentația, Vlad mi-a spus: "vezi să pornești pe zi cu soare", dar am crezut că-i vreuna din glumele lui. Așa-i, zic, presiunea aerului n-o să învingă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
le! Să se pedepsească singur iată dreptatea cea bună! Pilotăm în liniște un nou ciclu. Va trebui ca în pauza următoare să fiu foarte abil. Vlad e pe cale să mi se destăinuie. Nu trebuie să ratez ocazia. Ceva m-a neliniștit mereu cînd m-am gîndit la Chirilă. Știam că nu-i decît un mare farsor (lucru pe care-l știau și alții), dar nu putea fi dovedit; era ca o sferă: nu aveai de unde să-l apuci... Ascultă, Mihai, îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îndelung nasul, care mă ustură ca o rană. Dinu se plimbă prin încăpere, frămîntat, cercetînd cu privirea încrengătura de țevi de la sol. Nu ți-a fost teamă de explozie? mă întreabă, arătînd spre contrafluxul de hidrogen. A trecut. De ce ești neliniștit? Știi cu cine era Vlad? mă întreabă el prompt, oprindu-se în fața mea. Știu. Și? E treaba lui, strict personală. Hm! surîde Dinu. Deci la el venea doamna. Doar nu la mine! exclam eu. Unii așa ziceau, face un gest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mele. Rugămintea de a ține seama de asta. 21/1947 I 12 decembrie, vineri [1947] [...] În jurul chestiunii crematoriului mare vâlvă; e vorba de o greșită interpretare a președintelui și se pare că se va reveni. Dar din partea aceasta nu am neliniști. [...] Mâine trebuie să vând ziare pe stradă. Mă vezi strigând pe stradă și oferindu-le trecătorilor, în timp ce alerg ca să ajung prima la un tramvai? Ce orizont pentru inima mea grea și tristă, ce imensă decepție este bătrânețea mea! Stadiul acesta
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și, prin mama Jaquelinei, aflu azi că de o lună nu ai mai primit nimic de la mine. [...] Mamă, Mouetta mea, îți voi scrie mereu, mereu, și dacă nu vei primi nimic de la mine un timp mai îndelungat încă, nu te neliniști; mamele prietenilor tăi mai fericite decât noi îți vor putea scrie cel puțin atât: că sunt sănătoasă și muncesc cu dragoste și râvnă și mai presus de puterile mele. Mi-e frică să nu învăț să urăsc; ar fi îngrozitor
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu informare permanentă a clientului prin rețeaua de telefonie mobilă, cu costuri fixe și bonusuri cu reducere pe toată perioada primului trimestru contabil? — Luke... Bine, OK. Poate nu e cel mai bun moment pentru jurăminte. Închid cartea și mă uit neliniștită la Luke. — Cum te simți? — Bine. Ești îngrijorat în legătură cu Michael? Îi iau mâna. Fiindcă, sincer, sunt convinsă c-o să fie bine. L-ai auzit doar. A fost doar un semnal de alarmă. Nici unul nu mai zicem nimic un timp, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Cum îi spune la colecția asta? Își mijește ochii la tăbliță. Danny Kovitz! Nu pot să cred că Erin nu mi-a zis că o să-i vină chestiile astea! Răutate mică! Clatină un deget la mine, a reproș. Mă uit neliniștită spre Christina, care e brusc alertată. Nimic nu-i captează atenția mai tare ca o remarcă a cuiva că raionul ei n-ar fi absolut perfect. — Scuză-mă o clipă, te rog, îi spune șefei de la resurse umane și vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
înseamnă asta pentru mine, mai ales acum cînd, nevenind încă iarna, nu pot intra într-un ritm de lucru relativ normal, fapt ce mă chinuie și mă obosește. Dacă aș fi putut, veneam pe neașteptate la Bacău, într-atîta eram de neliniștit, chiar contrariat. Pe aici însă nu suflă vînturi prea favorabile. Liviu Leonte este cam boicotat la revistă. Dușmanii, care au văzut că eu și Gheorghe avem trecere la L.L., au început să vîre cuie la el, scornind tot felul de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
la începutul lui noiembrie, cînd să trec să redactez, scandal la Iași cu antologia de poezie română, despre care îți spuneam. Apoi, tot la începutul lunii, Lăcrămioara s-a simțit rău (o infecție în gît) și analizele făcute ne-au neliniștit, 10 zile de tratament acasă și iar analize. Acum totul e bine. Nedreptatea, adică lovitura, se repetă aproape la un an de aceea de la 16 noiembrie 1972. știi că anul trecut s-a propus, la Minister, transformarea postului meu de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]