2,868 matches
-
această fază, am ezitat să iradiem obiectul. Harry interveni și el: — Căpitane Barnes, am observat că aripa nu prezintă stricăciuni, iar carcasa apare ca un cilindru perfect. Crezi că acest obiect s-a prăbușit În ocean? — Da, spuse Barnes, oarecum neliniștit. — Vrei să spui că obiectul ăsta a rezistat unui impact cu apa, la o viteză atât de mare, fără nici o Îndoitură sau zgârietură? — Păi este extraordinar de rezistent! — Într-adevăr, așa ar trebui să fie... Încuviință Harry. — Scafandrii care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de tot felul. Ted, aflat deja la bord, stătea aplecat de spate și rânjea ca un copil. Nu ți se pare că-i extraordinar? Norman Îl invidia pentru ușurința cu care se entuziasma; el, În schimb, era crispat și ușor neliniștit. Deasupra lui pilotul Închise cu zgomot trapa masivă și sări jos pentru a prelua comenzile. — În regulă toată lumea? Cei doi pasageri Încuviințară În tăcere. — Îmi cer scuze pentru peisaj, spuse pilotul, aruncând o privire peste umăr. Mi-e teamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cu care sunteți probabil familiarizat. — Înțeleg, zise Ted, revenindu-și cu ușurință din buimăceală și pălăvrăgind apoi cu Edmunds pe teme tehnice. — Ted pare teribil de interesat de modul În care vom Înregistra toată treaba asta, spuse Barnes, privindu-l neliniștit. — Da, așa pare să fie. Norman se Întrebă de ce Îl deranja lucrul ăsta pe Barnes. Era cumva Îngrijorat de Înregistrările video? Sau credea că Ted va Încerca să acapareze spectacolul? Dar oare Ted chiar avea să facă una ca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se află o ditamai nava spațială. — În ceea ce mă privește, n-aș putea fi mai Încântată, zise Beth, mușcându-și buza. Nu prea pari a fi, observă Norman. — Trebuie să vă spun că nu mă pot stăpâni să nu fiu neliniștită. Acum zece ani, la Stanford, Bill Jackson a susținut o serie de seminarie săptămânale cu privire la viața extraterestră. Tocmai primise premiul Nobel pentru chimie. Ne-a Împărțit În două grupe. Una dintre ele proiecta forma de viață extraterestră și prelucra totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de „În pragul unui prilej deosebit de favorabil pentru specia umană“? Norman râse, recunoscător pentru risipirea tensiunii nervoase. Găsești că e caraghios? Întrebă Ted ofensat. Norman Își Îndreptă privirea către silueta pe a cărei cască era ștanțat „FIELDING“. — Nu, sunt doar neliniștit. — Și eu, zise Beth. N-aveți pentru ce, credeți-mă, Îi liniști Barnes. Care sunt cele mai gogonate trei minciuni din DH-8? interveni Harry, făcându-i din nou să râdă. Se Înghesuiră În sasul strâmt, ciocnindu-și căștile Între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
peste piept. Dincolo de fereastră, trei submarine se adunară În jurul lor; muncitorii se Îndreptau către habitatul scafandrilor, DH-7. — Se pare că s-a Întâmplat ceva, zise Harry. — E În legătură cu convorbirea lui Barnes. S-ar putea, spuse Harry cu un aer Încă neliniștit, distrat. Unde e Tina? — Probabil că e cu Barnes. De ce? — Trebuie să vorbesc cu ea. — Despre ce? se interesă Ted. — Ceva personal. Ted ridică din sprâncene, dar nu mai spuse nimic. Harry ieși și se Îndreptă spre Cilindrul D. Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Norman simți o ușoară neliniște. — Ce fac ăștia aici? Nu știu. De fapt, ce fac crevetele? Migrează? — Al naibii să fiu dacă știu, spuse Barnes. Totdeauna le cumpăr congelate. Nevastă-mea nu suportă să le curețe. Norman rămase În continuare neliniștit, deși nu putea să-și dea seama de ce. Acum se vedea cu ușurință că, de jur Împrejurul habitatului, locul se umpluse de crevete. De ce-l deranjau oare? Norman se Îndepărtă de hublou, sperând că sentimentul de neliniște Îi va dispărea dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
vizibil elaborate, valorificând cu bună știință tot ce poate oferi invenția spiritului în contact cu o temă dată, este de a se păstra aproape fără abatere în marginile lirismului". Așadar, întrebările pentru poetul Ovidiu Genaru, care se simte tânăr și neliniștit, ca la 40 de ani: "Nu suport reumatismul formelor fixe, migrez, alunec, iscodesc. Am conceput bijuterii, pictez icoane pe sticlă, dau și cu pensula, șofez pe distanțe lungi, înot, repar, zidesc, fac gimnastică, nu beau nici o picătură de alcool, doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
este doar pământeană, ea este și paradisiacă. În plus, poezia are un vis eretic care nu poate fi mângâiat doar prin binecuvântarea originară de a se fi născut într-un anumit loc de pe acest pământ. Poezia este, în mod fundamental, neliniștită și rebelă". Pentru românul, europeanul Vasile Tărâțeanu, ce este poezia? Cum își scrie poezia autorul volumului Infern personal? V.T.: Cu părere de rău, nu l-am citit pe Ko Un. Și nu mă pot pronunța asupra creației lui. Dar părerea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
multe țări comunitare se supune aceleiași viziuni integratoare asupra omului. Principiile de bază ale construcției europene sunt rodul unei evoluții istorice și politice marcate profund de ideea creștină (ceea ce nu înseamnă că nu pot să se producă și „deraieri”). „Postacii” neliniștiți, chinuiți de scenarii dezastruoase cu specială dedicație pentru „biata țară”, țin să pună semnul egal între tendința omenirii de a se constitui într-un sat mai mare, având reguli și standarde comune, și „internaționalismul proletar” clocit 94 în mintea satanică
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
multe țări comunitare se supune aceleiași viziuni integratoare asupra omului. Principiile de bază ale construcției europene sunt rodul unei evoluții istorice și politice marcate profund de ideea creștină (ceea ce nu înseamnă că nu pot să se producă și „deraieri”). „Postacii” neliniștiți, chinuiți de scenarii dezastruoase cu specială dedicație pentru „biata țară”, țin să pună semnul egal între tendința omenirii de a se constitui într-un sat mai mare, având reguli și standarde comune, și „internaționalismul proletar” clocit 94 în mintea satanică
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în Capitală, altfel spus la o distanță de cinci sute de kilometri de orășelul nostru mic și anonim, prăfuit și modest. în lunile premergătoare plecării lui Victor am avut de altfel impresia că întregul oraș era în așteptare, perturbat și neliniștit. Zeci și zeci de persoane au trecut atunci prin casa noastră pentru a-i ura succes lui Victor, pentru a-l mai vedea o dată înainte de plecare, pentru a-i oferi cîte o mică atenție, cîte un cadou simbolic sau cîte
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
apartament de trei ani, așteptînd să fiu descoperit, să se neliniștească vreo persoană, vreun vecin sau vreun funcționar din cauza dispariției mele. sau mai precis din cauza faptului că nu am dat semne de viață de trei ani. nimeni însă nu pare neliniștit. Pensia îmi intră automat în contul de la bancă, iar chiria îmi este încasată tot în mod automat. tot așa, automat, îmi sunt extrași din cont banii pentru electricitate și gaze, precum și abonamentul de televizor. Cum niciodată n-am primit mai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de minute în șir, timp de ore în șir, timp de zile în șir sau de ani sau de ani-lumină sau de vieți sau cine știe chiar să nu se mai ridice niciodată de pe scaunul său pînă cînd patroana pensiunii neliniștită ar fi venit la el ar fi ascultat la ușă ar fi bătut încet la ușă domnule Bernard domnule Bernard ce faceți acolo nu ați mai ieșit de 24 de ore nu ați mai ieșit de 48 de ore nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fie evacuate în curînd și fantomele. în ce mă pri vește, eu mă izbii de propria mea fantomă. m-am văzut acolo, în holul cu pereții placați cu marmură, sub luminatorul împodobit în stil baroc, în mijlocul unui grup de scriitori neliniștiți. Vom fi dați definitiv afară ? tot ce am discutat noi aici, tot ce ne-am spus noi aici, toate strigătele noastre interioare proferate aici, se vor duce dracului ? Da. toți pereții aceștia, toate aceste coloane dorice, toate aceste lambriuri din
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
veci de veci română.” Alexandru I. Gonța Ne Întâlneam pentru a patra oară la Iași, unde Alexandru Gonța venise să mai scormonească În arhive și biblioteci, În căutarea de materiale pentru lucrările sale de istorie. Ca Întotdeauna, se arată grăbit, neliniștit, vorbind precipitat și pătimaș despre șabloanele istoriografiei oficiale, și aberantele indicații În interpretarea evenimentelor. Subiectul pe care l-aș fi abordat În legătură cu Basarabia Îl ocolea În felul lui, dând din mână a lehamite. Cu un an Înaintea acestei Întâlniri ne
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
clin, nici În mânecă cu ea, dar ei corespondau en amateurs. Asta a zis-o ca să cred eu că dama era iubita lui. O săptămână după, a venit unul, Montenegro, pâinea lui Dumnezeu, și a zis că nătărăul era foarte neliniștit. De data aceea, ai procedat ca și cum Într-adevăr ai fi pierdut ceva. Te-ai dus la unul care nu-i Încă la pârnaie, dar e polițist vestit. Apoi v-ați dus cu toții la țară, răposatul Muñagorri a mierlit-o, don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că omul azi ia microbuzul din Llavallol, iar mâine ne salută cum nu se poate mai plin de sine de la ferestruica trenului care transportă laptele, ăla de trece ca limbricul prin Burzaco și, o dată dus, ce mai știu eu. Spirit neliniștit, Îl putem zări pe la conferințe, academii și alte expoziții de pictură; ciugulește ici și colo, dar trebuie văzut cum asimilează. Se știe deja, e comisionar. Data trecută eram de-a dreptul sfârșit, incapabil să-mi ridic măcar capul, și Îngurgitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
înălțimea momentului, Pangratty alături de Balbo alcătuiau cea mai minunată clipă de nesăbuință și noroc. Atunci îl văzu pe Coriolan Popa, subsecretarul de stat de la Ministerul de Război, mărunt, uscățiv, cu ochelari de sîrmă prin care se zăreau ochii negri și neliniștiți, ca de șoricel. În toate aducea cu un șoricel, părul cenușiu și puțintel cam lung, costumul gris cu umeri căzuți, mîinile mici în continuă mișcare, dar nu era deloc ceea ce părea. În adevăr, era o fiară neiertătoare, cu o putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o zi. Nici nu știa ce s-ar fi făcut dacă notele și rapoartele ar fi fost impecabile, probabil că ar fi fost copleșit de gîndurile negre care-l pîndeau la fiecare clipă de liniște, de răgaz. Se trezea dimineața neliniștit. Avea un gust amar în cerul gurii, dar asta nu conta, grav era că se trezea singur în odaie. Era singur în încăperea uriașă care altădată i se păruse nemaipomenită, avea ferestre înguste și înalte, ca de catedrală, care dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sau neștiind cine sînt și ce vor de-adevăratelea. Iar el trebuie să facă față la toate. Cei doi, dar mai ales colonelul, așa cum arăta, înalt, subțiratic, cu fața lui îngustă ca o scîndură și ochii negri, mereu febrili și neliniștiți, cei doi trimiși ai prințului aveau gînduri primejdioase și, aici era buba, știau să le pună în practică. Nu vorbești, nu te joci cu teama. Iar dacă au de gînd să-i dea drumul în lume, Vladia va fi cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
destinul lor, prin internate, prin medii obscure, cum o găsise pe cea din București, avea să ajungă ceva mare... Nu era un simplu țap... Numai că, ciudat lucru, nu ajunsese nimic... O întrebasem atunci în hol și ea îmi răspunsese neliniștită: "Nimic... N-a ajuns nimic..." N-am mai putut să aflu ceva din pricina domnului Lascăr... Ce se întîmplase? Nu era legionar? Dar atunci de ce fusese în ziua aceea de început de septembrie atât de euforic și mai ales unde "vorbise
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la origine, pe el și tot neamul lor din Cățelești. - De ce? zise Gheorghe mâhnit, e un băiat bun, ți-a făcut ceva? - N-a avut ocazia, îi răspunsei. - Nu, pe mine m-a ajutat... Dar Gheorghe, el însuși, arăta încordat, neliniștit... Se uita în jur: - Hai să bem undeva o bere. Am intrat într-o bodegă și Gheorghe a comandat două halbe. Mie mi-era foame și am cerut berarului ceva de mâncare. Ne-a adus mezeluri care mi-au dilatat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vroiam să aflu. Și Paul Georgescu stătuse, dar de câte ori îl întrebam, păstra o tăcere. - Puneți prea multe sarcini pe spinarea artei, i-am spus totuși. Dacă artistul simte alte greutăți decât cele pe care și le pune singur, dă îndărăt neliniștit... - De ce? a tresărit el. - Eu știu de ce? Nu pot să vă spun de ce. Artistul trebuie să fie liber, să descopere lumea singur. - E orgoliul artistului, dar el știe bine pe cine citește; ce află și ce-l influențează. - Și ce
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
el era conștient de acest lucru. Puteai să crezi astfel, că sesiza orice subtilitate. Dacă a citit cartea cutare? Evident! Ce părere avea despre ea? Îți făcea cu ochiul, adică bună carte, hoață, ai văzut? Alteori, misterios, după teze, celor neliniștiți, care îl întrebau cum rezolvase el, tot așa le făcea cu ochiul... Și își însoțea ticul de un râs care parcă le spunea: știu că sunteți proști, dar nu vă disprețuiesc, sunt băiat bun. S-a dat jos din pat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]