2,766 matches
-
zise că are grijă de magazin, așa că Ruby acceptă. Se duseră la Carluccio și mâncară bucate de alinat nervi - supă minestrone aburindă În care Înmuiară bucățoaie de ciabatta cu mult unt pe ele. —Rubes, spuse Fi, În timp ce Își plimba legumele neliniștită prin supă, de fapt am un motiv anume pentru care te-am chemat la masă azi. Pare prevestitor de rele tonul tău, spuse Ruby, ridicând din sprâncene. Zi mai departe. Uite, știi doar că te iubesc și că n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
în carne, cât și în spirit, căci dacă știm că murim definitiv, dacă nu există nicio alternativă la această condamnare, la ce bun totul?, se întreba el. Ca atare, „scopul operei mele este de a face ca toți să trăiască neliniștiți și pradă unei aspirații arzătoare“, spunea Unamuno. Îl îngrijora soarta persoanei în carne și oase, a propriei nemuriri aici pe pământ, prin opera spirituală și prin cea carnală - perpetuarea în trup, prin descendență biologică și prin operă, dar și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-i dea ultima ungere, și când colo, el îi spune că se căsătoreau. Și după ce s-a întors mai târziu, l-a condus până la ieșire patroana proaspăt măritată, pentru a treia oară, și l-a întrebat cu glas îndurerat și neliniștit: „Dar ia spuneți-mi, don Valentín, o să mai trăiască, o să mai trăiască oare?“ „Nu, doamnă, nu; e o chestiune de zile...“ „O să moară curând, nu-i așa?“ „Da, foarte curând.“ „Da’ chiar o să moară?“ — Ce oroare! — Și nu-i totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
la venirea ta? — Nu știu! Mi-a spus să aștept. Am crezut că vreți să-mi spuneți ceva... „E naivitate sau ce-o fi?“, gândi Augusto și rămase o clipă mirat. A fost un moment stânjenitor, plin de o tăcere neliniștită. — Ce vreau eu, Rosario, e să uiți cele întâmplate data trecută, să nu-ți mai amintești nimic, înțelegi? — Bine, cum vreți... Da, a fost o nebunie... o nebunie... nu știam bine ce-mi venea să fac și ce spuneam... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nici credința, nici cunoașterea, nici imaginația nu presupun îndoiala, ba îndoiala le și distruge, dar nu gândești fără a te îndoi. Și tocmai îndoiala, în credință și în cunoaștere, care sunt ceva static, imobil, mort, face gândirea, care e dinamică, neliniștită, vie. — Și imaginația? — Da, și aici încape o îndoială. De obicei mă îndoiesc de ceea ce îi pun să zică sau să facă pe personajele rimanului meu, și chiar după ce i-am făcut să spună sau să facă ceva, mă îndoiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
melodia asta în prima seară când am ieșit, ca să îmi vindece inima rănită. Parcă o văd introducând monede în tonomatul sută la sută american, masiv și strălucitor. Uneori, când îi scapă acel sunet, mă întreb dacă știa, în fecioria ei neliniștită, că și ea va scoate acele note pe care le va interpreta pentru mine ca o promisiune a lucrurilor ce aveau să vină. Mă întreb, doctore, dar la dracu’, nu e treaba ta. Am încuviințat din nou și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să apară cuvintele și cunoașterea, cu ere Întregi Înaintea profeților, a regilor și a mântuitorilor care umblau pe-aici, pe dealurile Betleemului, venea această creatură care Îl privea acum pe Fima de la un metru distanță, cu un fel de tandrețe neliniștită? Ca o rudă Îndepărtată, Îngrijorată de sănătatea ta. Un mic dinozaur perfect, redus la dimensiunile unei șopârle de curte. Se pare că Fima trezise interesul creaturii, altfel de ce-ar fi mișcat capul de la dreapta la stânga, Încet, parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ghețarul, zăpada veșnică îi aminteau de vremea când și în ochii lui urca ceața, de vremea studenției sale, când încă mai făcea ascensiuni, dar și de vacanțele lui de vară. De cum ajungeam în valea unde se afla hotelul, tata devenea neliniștit, în timp ce conducea privea mai mult coastele și șirurile muntoase decât strada care devenea îngustă și plină de curbe, făcându-ne să tremurăm pentru viața noastră. Vorbea despre excursii pe care avea de gând să le facă din nou sus, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pisici ale mele, o să vorbesc singură, o să port papuci de tweed și o să caut lucruri cu care să-mi umplu timpul. Nu e vorba de povestea clasică a unui cuplu care trăiește ani de zile împreună, apoi cei doi devin neliniștiți și interpretează acest lucru ca fiind un semn că a venit vremea să se căsătorească. Apoi, la câteva luni după căsătorie, își dau seama că au greșit, că era de fapt un semn că venise vremea să se despartă. Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
bucura de o minunată liniște și singurătate. Mi-am verificat e-mail-urile. Erau câteva zeci, atât profesionale, cât și personale și am pierdut noțiunea timpului citindu-le, deși nu mai eram interesată de cele personale după seara reușită cu Ed. Eram neliniștită, așa că am sfârșit în lumea bizară a televiziunii nocturne, concursuri fără sens, filme prea proaste pentru a fi fost scoase pe casetă video, reluări ale episoadelor din Prisoner Cell Block H1. Cred că am adormit pentru că atunci când am auzit soneria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
acest gest de generozitate în favoarea mea. Phil mă luă de braț. — Hai să bem niște șampanie. Lisa și cu mine l-am urmat în sufragerie, unde se afla masa luxos aranjată pentru patru persoane. Suntem doar noi patru? întrebă Lisa neliniștită, dând glas propriilor mele neliniști. Nu știam la cine altcineva să ne așteptăm, dar perspectiva acestei cine intime era tristă. —Și miercuri am fost tot patru. Tally nu avea un ton prea prietenos în timp ce aducea farfuriile cu mâncarea caldă. Unduindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
se va trezi și-mi va spune să nu mai alerg după fericire înainte să o fac. Dar sforăitul său sonor m-a convins să renunț și să cobor în sala de așteptare. Mark măsura încăperea cu pași mari, foarte neliniștit. L-am îndemnat cu blândețe să se așeze. — E îngrozitor! a spus el. Dacă s-a întâmplat din vina noastră pentru că am supus-o la și mai mult stres pe lângă vestea legată de problemele financiare ale firmei? Întâi i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
boală care te transformă într-un animal de pradă și te face să dorești orice bărbat care-ți iese în cale? —Maria, a venit până la mine doar ca să... Trânti telefonul înainte să apuc să termin. Ce a zis? întrebă Gary neliniștit. Ceea ce nu spusese mă îngrijora pe mine. Mi-am petrecut restul după-amiezei încercând să dau de urma ei. Își închisese mobilul și nu puteam să-mi comprim explicația în cele douăzeci de secunde oferite de serviciul de mesagerie vocală pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu șalele pe colțul divanului, unde se trezea buimăcită, cu bulbul dinăuntrul ei agățat în craca scurtă și împietrită de sângele înspumat al trupului meu dogoritor. Nu pot să uit ochii ei frumoși de vită înjunghiată, cu care mă urmărea neliniștită, când apoi, sătul de carnea ei, treceam să mă culc în patul meu din camera vecină. Marcu ne-a poftit într-o Duminică „la local” să ne cinstească. Laura a primit nemulțumită și numai ca să nu-l supere. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de moarte în localul plin de fum de tutun și miros ascuțit de vin acru, Marcu plângea, cu cotul pe masă și cu obrazul sprijinit pe podul palmei. Nădușeala îi dezlipise covrigeii neisprăviți ai mustății galbene, cu vârfurile pleoștite. Laura, neliniștită, îl imploră să se astâmpere. Dar tocmai în clipa aceea, el se repezi la țigancă, o înșfăcă de păr și o trânti de pe rampă jos pe podea, călcând-o în picioare. - Marcule, mă omori, gemea țiganca, fără să încerce măcar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în mica încăpere despărțită de atelier printr-un perete de scânduri acoperit cu un panou decorativ. Conștient că săvârșesc o faptă de nemernic, o posedai automat, trecând cu grabă și decență, peste puntea unui trup de moartă. - Rămâi, zise Hilda neliniștită, când o lăsai ca o zdreanță fără preț pe locul josniciei mele. Rămâi să-ți spun tot adevărul. Când Egon a înțeles că nu mă vrei, te-a împins în brațele mele numai ca să-l copleșească suferința. Acum el pictează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a pământ galben. - Vrei să ne întâlnim? îmi zise Amidé cu glas mecanic și abia perceptibil. - La salonul oficial, răspunse în locul meu, piticul, învingător de astă dată. Plecai grăbit, să mă reîntâlnesc cu maiestatea apelor. - Ramses, hai acasă, îmi șopti neliniștit piticul, suflându-mi la ureche întâia strofă dintr-un poem marin. Nu era loc de împotrivire. Intrai în colibă să scriu după dictat: Dumnezeu deșartă parcă, noaptea, tancuri mari, - Larmă-n țărmul cu prundiș răsună, Luna e un cap tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ani părea de cincizeci, intră ca o vijelie în casă, cu țigara de foi în gură, cu pălăria într-o mână și umbrela în cealaltă. - Uă unde-i testamentul? intervine dumnealui în discuție cu vorba repezită. Neamurile Zittei se privesc neliniștite, ochi în ochi. Unchiul proptește umbrela în dosul ușii, punându-și pălăria pe scrin cu multă luare-aminte. Își scoate apoi ca de obicei, batista cadrilată să-și șteargă sticlele mici ale pice-nez-ului. Zitta duce mâna la piept. În liniștea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
el, după pauză, cu toate că voi scormoni și mai departe în gunoiul putred, cu nădejdea că voi descoperi adevărul. Asta-i tot. Cred că nu mai am nimic de spus pe înțelesul oamenilor sănătoși. Într-o noapte agitată ei vor tresări neliniștiți, și cu privirile umezite și îndreptate spre urmele pașilor mei dispăruți, se vor apleca în întuneric prin fereastra deschisă, îmbrățișând și sărutând golul din aerul negru. Ca niște încercați scafandri și zburători fără de pereche, ei mă vor căuta și sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fugi prin ușa rămasă deschisă, de-a lungul coridorului. Albertina mă primi fără nici o împotrivire. Plimbată, ospătată și băută suficient, aduse un aport calitativ de cea mai superioară esență. Splendidă în ascensiunea actului, se retrase la timp cu multă dibăcie, neliniștită spontan, la gândul consecințelor ce ar fi putut rezulta prin fecundare. Ferdinand Sinidis deveni abătut. O neliniște supărătoare pentru mine îi trăda nervozitatea. Mă privi deodată ursuz și degetele îi tremurau, așa cum ridicase o mână, cu arătătorul întins, ca pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fără leac. „Să-i ardem o țuică”, îmi propuse Ferdinand Sinidis, pălmuindu-mă cu surâsul său ironic. Țuica era o șliboviță poloneză de esență concentrată. El înghiți, totuși, dintr-odată conținutul unui pahar plin. După aceea îi pieri surâsul, deveni neliniștit, plescăi din limbă și începu să vorbească răstit, întunecat de o cumplită supărare: ...Și mai cu seamă dintr-o râie a obiceiului și de teama mizeriei care mă poate duce la mormânt, sau la ospiciu, stărui încă afundat cu tălpile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să recunosc că iubita mea este prea bine educată, și că nu întrebuințează asemenea cuvinte. E suficient, totuși, ca Gloria să rostească vorbele „ceașcă”, sau să zicem „mărar”, ca și ceașca și mărarul să devină expresii triviale. ...Cuget câteodată foarte neliniștit, la orgoliul meu care ar putea fi călcat în picioare, dacă, prin absurd, Gloria va înțelege într-o zi, că borșul în care scuipă câteodată, e sângele ce mi se scurge în porții cotidiene. „Alerg spre Gloria. Iau primul tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Sussex, a scris cel mai bun roman publicat vreodată despre războiul civil american deși, la vremea respectivă, el nici nu se născuse măcar. Henry are cel puțin o experiență limitată a războiului, după ce În tinerețe a fost spectator tulburat și neliniștit, scutit de a lua parte În urma unei obscure afecțiuni a coloanei, dar cu doi frați mai mici care au luptat cu vitejie de partea unioniștilor. Nu avea să uite niciodată vizita pe care i-o făcuse lui Wilky, pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
parcursese În fugă cele câteva sute de metri pe West Street, de la Lamb House. — Burgess, trebuie să vii, spuse ea. I s-a făcut rău lu’ domnu’ James. Burgess nu era surprins. De când sosise la Lamb House, stăpânul Îi păruse neliniștit și tulburat, fornăind și oftând de unul singur, săltând mâinile parcă gata să Înceapă o lamentație, apoi lăsându-le să-i cadă Într-o disperare mută. Se arătase neconsolat să vadă ciotul bătrânului dud răsturnat de furtuna năpraznică din iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de povestire de groază și literatură de epocă avea să se dovedească mai ușor de reluat, dar Îi lipseau voința și puterea pentru a reîncepe lucrul la el. La sfârșitul lui noiembrie trecu iar printr-o perioadă de nopți succesive neliniștite, fără somn, care Îl secară de energie Într-o asemenea măsură, Încât nu Își mai putea rezolva decât corespondența zilnică. În prima zi a lui decembrie Încheie o scrisoare către nepoata sa din America, Peggy, cu formula: „stiloul Îmi cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]