3,831 matches
-
în tăcerea profundă ce-l împresura, decât propria-i respirație, care părea aspră ca un horcăit. Și de jur împrejur, focurile mute ca plăgile unui trup uriaș răstignit pe pământ, din care se înalță aburii roșii, cotropind întreg văzduhul. Stând nemișcat în întuneric, Miron Iuga simți o înfiorare, parcă s-ar fi lăsat brusc un val de frig. Porni înapoi cu ochii la conacurile lui, deasupra cărora se zvârcoleau luminile focului. Și iar murmură dîrz: "Asta nu se poate!" Capitolul X
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tu trebuie să te hrănești cu lucruri mai bune, ca să te înzdrăvenești, c-ai zăcut destul ș-ai suferit. Am pus și o găină în oală să-ți fac o ciorbă fierbinte și... Se întrerupse deodată. Ochii îl priveau mereu, nemișcați, cu aceeași umbră de spaimă, deși gura întredeschisă parcă voia să vorbească. ― Aoleu, doar n-oi fi murit? bâigui Melentie zăpăcit. Se apropie, pipăi brațul uscat sprijinit pe dunga patului și cu degetele atârnând în jos. ― A murit! făcu omul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu luciri arzătoare. Pe șosea, între cele două ziduri de soldați, ca într-o poartă deschisă spre altă lume, se agitau într-o zăpăceală galbenă prefectul Baloleanu, primul-procuror și maiorul Tănăsescu, având în spate trăsura cu doi cai cu trupul nemișcat al grosului armatei în coloană de marș cu bateria de tunuri în coadă. ― Ce facem, ei, ce facem? strigă prefectul nervos cu manifestul guvernului mototolit în dreapta. Domnule maior, ce facem?... Domnule prim-procuror? ― Tâlharii au înnebunit de tot, făcu maiorul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
grădini, prin curțile caselor de margine, fiecare grăbit să dispară în fața gloanțelor. Pe câmp rămâneau doar câteva zeci de trupuri, unele zvîrcolindu-se și văitîndu-se, altele înțepenite cum le-a găsit moartea. Lângă șanțul șoselei, Anghelina zăcea cu fața-n sus nemișcată, lovită de un glonte în frunte; copilașul în brațele ei moarte plângea și vrăjea din mânuțele goale, parcă ar fi căutat să se smulgă de la pieptul mamei. Aproape de ea, un bătrân se zvârcolea între un băiețel ucis, cu fața strâmbată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în brațele ei moarte plângea și vrăjea din mânuțele goale, parcă ar fi căutat să se smulgă de la pieptul mamei. Aproape de ea, un bătrân se zvârcolea între un băiețel ucis, cu fața strâmbată de spaimă, și Chirilă Păun, care horcăia nemișcat, vărsând la fiecare horcăit sânge negricios, năclăindu-i barba, gâtul, pieptul, închegîndu-se în dungi groase... Pete albe însemnau pe pământul gras de la marginea Amarei numai trupurile țăranilor morți reci sau agonizanți, căci cei loviți mai ușor goneau sau se târau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
privire pe aici. Vreau să m-asigur că nu vom avea surprize. Și poate descoperim un drum mai ușor în jos. Își luă din nou lampa și îndreptă fascicolul spre pereții, care deși formau parcă interiorul burții unei balene, rămâneau nemișcați, spre marea satisfacție a căpitanului. ― Să ne desfășurăm în evantai, continuă Dallas, dar nu prea departe. Nu depășiți, orice ar fi, perimetrul de viziune al vecinului. Ne-ajung două minute. Înarmați cu lanternele, măturau cu mare grijă toată suprafața imensei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu lanterna. ― Nici eu. Dar greutatea urcă mereu. Încet, dar cablul se ridica din adânc, trecând prin fața a două figuri neliniștite. Se scurseră mai multe minute până când cercul de lumină dezvălui o formă atârnată de capătul firului. ― Iată-l! ― E nemișcat, zise Lambert, care căuta cu înfrigurare un semn de viață în corpul atârnat. Un gest... orice... o obscenitate chiar... dar Kane nu mișca. ― Fii gata să-l prinzi dacă se balansează spre tine. Trepiedul gemu. Lambert se așeză în fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Dallas, de partea cealaltă. Corpul lui Kane apăru în marginea găurii, atârnând parcă fără viață. Dallas se aplecă deasupra golului, cu o mână gata să-l înșface de harnașament pe "exec". Era gata să-l prindă când văzu creatura brună, nemișcată, placată în interiorul vizierei, acoperind toată fața lui Kane. Își retrase brusc mâna, ca ars. ― Ce este? întrebă Lambert. ― Atenție! are ceva pe față, în interiorul căștii. Ea ocoli gura puțului. ― Ce?... Văzu creatura înfășurată în interior, ca o moluscă în cochilia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
grăitoare decât vorbele înveninate pe care le arunca. Parker, ultimul care ar fi luat apărarea ofițerului secund, o privea pe navigatoare cu severitate. ― Poate că ar fi trebuit. Ea a respectat regulamentul. Arătă cu mâna spre laborator și spre pacientul nemișcat. ― Cine știe de ce e în stare chestia aia? Kane e cam impulsiv, e-adevărat, dar nu și mut. N-a putut s-o evite. Unul dintre noi va fi poate următorul pe listă! ― Adevărat, comentă Brett. Atenția lui Ripley rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
la Dallas care dădu din cap. Ash mai apăsă pe comandă și ușa se urni. Acum era destul loc pentru un om. Dallas intră primul, urmat de o Ripley neîncrezătoare. La urmă venea Ash, care închise degrabă. Stăteau în picioare nemișcați, pândind cel mai mic semn, cea mai neînsemnată prezență. Dallas fluieră ușor pentru a ademeni vietatea. Privind în jur, înaintă spre un ungher care ar fi constituit o excelentă ascunzătoare. Dar o privire rapidă nu dezvălui decât niște flacoane, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ochii și dădu peste niște degete scheletice și cabușonul cenușiu al unui ochi. Un urlet de groază îi ieși din gât. Cu pântecele strânse într-o convulsie de scârbă, se zbătu frenetic. Creatura se răsturnă greoaie pe punte și rămase nemișcată. Dallas și Ash se repeziră spre ea. Cei trei oameni se holbau la forma strânsă pe podea. Degetele sale erau chircite, osoase, precum falangele unui mort. Numai umărul degetelor, coada și ochiul lipsit de lucire, gol, alungau această iluzie. Ripley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de rigidă. Cu picioarele atârnând pe brațele fotoliilor, își recăpătau pofta de viață. Pe pasarelă, Lambert punea punct verificărilor navigației înainte de a-și oferi un răgaz bine meritat. Ash ajunsese din nou la infirmerie și-și reluase veghea lângă corpul nemișcat al colegului său. Parker înghiți o gură de ceai fierbinte, scoase mitocănește un suspin de satisfacție și propuse cu obișnuita-i nedelicatețe: ― Cel mai bine e să-l punem pe Kane într-un congelator ca să-i stopăm boala. ― Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
voi face la fel. ― Mda. Dallas făcu repede stânga-mprejur, ieși din infirmerie și se îndreptă cu pași mari spre pasarelă. Ash îl urmări din ochi. Tot felul de gânduri i se buluceau în creier. Rămase așa mai mult timp, nemișcat și apatic, apoi reveni la munca lui, la analizele lui. Muncesc prea mult, prea mult, se gândea Dallas trecându-și o mână prin păr. Ash probabil că avea dreptate. Activitățile mele nu-mi dau pace deloc. Pe lângă problema creaturii, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Preia conducerea grupului. Voi doi cunoașteți mai bine nivelul ăsta. Cei doi ingineri, ținând plasa desfășurată cu grijă între ei și gata pentru a fi utilizată, coborâră pe scara mică de serviciu care-i ducea la nivelul suspect. Jos, rămaseră nemișcați câteva secunde pentru a se obișnui cu lumina slabă (chiar și în comparație cu normele de pe Nostromo) de pe această punte. Fără să-și dea seama, Ripley puse mâna pe peretele despărțitor și și-o retrase imediat, îngrețoșată de ceea ce atinsese. Panoul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
antrepozitului răzbătură niște răcăituri. Fură urmate de un sfios dar liniștitor mieunat. Era neîndoios un vaiet de origine felină. Brett oftă și porni într-acolo. Ripley făcu o pauză și privi detectorul cu resemnare Lumina roșie pierise demult, acul rămase nemișcat, iar semnalul sonor nu-i mai alarma. În ciuda eforturilor lor aparatul tăcea în continuare. ― Nu-i nimic prin locurile astea, îi zise coechipierului. Dacă o fi fost vreodată ceva, în afară de noi și de Jones! (Se uită la Parker.) Primesc orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
singură lovitură de cataroi, un cui în pieptul unei pisici adormite. Cuiul îi intrase între coaste și-i atinsese probabil inima, căci pisica a înțepenit, a zvâcnit din lăbuțele din spate de câteva ori, chircindu-le spasmodic, și a rămas nemișcată, deși se zice că animalele astea au zece vieți. Apoi ne-am muiat toți vârful săgeților în sângele ei și am tras în sus. Săgeata lui Mimi a zburat cât blocul. Altă dată am găsit cu Sandu un pui de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
masculului, singura fisură a platoșei chitinoase, și îl înțeapă acolo cu ghimpele veninos din coadă... Dacă aș fi văzut pe bulevardul Magheru sau în Piața Romană uriașe, cleioase pânze de păianjen prinse de colțurile clădirilor, în mijlocul cărora ar fi pândit nemișcată câte o femeie goală cu sânii atât de asemănători chelicerilor, lucrul mi s-ar fi părut mai natural decât situația reală, în care femeile par ființe omenești ca oricare, "mamele, soțiile, iubitele sau fiicele noastre", care întind doar plasa gesturilor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de tot felul de coarne și țeste. Aici, în galeria pătrată din jurul sălii Dinotheriului, aerul era plin de păsări. Toate întorceau ochii rotunzi după marele fluture catifelat din pieptul Ginei, care încă mai fâlfâia din aripile moi. Dar altfel rămâneau nemișcate, fiecare pe bucățica sa de lemn. Sânt mani tucani ji lari ilari îmi venea în minte, privind toate acele ciori vopsite, cu paiele ieșind prin cîte-o crăpătură, cu ciocurile șui, butucănoase ca ale tucanilor și ale păsărilor-rinocer, în formă de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cărămizi. Profilată în amurg, neagră pe cerul ca purpura, era sinistră. Doar la amiază mă încumetam să intru acolo. Deschideam ușa dând la o parte un ivăr primitiv din lemn și mă cutremuram de oroare: pe toți pereții vegheau păianjeni. Nemișcați, grași, cu corpul sferic și labele filiforme, lungi cât degetele mele, păianjeni de toate felurile, de toate culorile putrefacției, de la verzui la maroniu și roșcat... Știam că mă fixează cu ochii lor nevăzuți și că sânt gata să se arunce
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
câmp, Ada și Carmina își și împletiseră cununițe din albăstrele și ochiul-boului, arătând prostesc de dulci în rochițele lor la fel, cu surâsurile lor la fel, când Balena se opri. Nimic n-o mai trăgea înainte. Iadeșul rămase un moment nemișcat, iar apoi, încet ca un minutar, se înclină spre pământ. Balena țipă și-i dădu drumul de parcă ar fi ars-o, iar osul se lipi de pământ ca magnetizat. Ne uitam unele la altele. Știam că acolo, sub pământ, se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
minute", ca să-i povestesc ce mai visasem. Siluetele lor, lungi și pîlpîietoare ca niște fumuri viorii, cum priveau după noi din pragul foișorului, el sprijinit în baston și ținînd-o pe maică-sa cu un gest ciudat după mijloc, cu fețele nemișcate și pierdute în înălțimi, îmi aduceau atât de intens aminte de ceva, încît am întors capul. Simțeam în palmă mâna micuță a lui Marcel. Fără să știu de ce, am dus-o la buze și-am sărutat-o, pe când ne îndepărtam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
unde mă condusese: monstru melancolic, din altă lume, înspăimîntător de fragil, mare păianjen uscat și trist, făcîndu-mi, încet, semn cu mâna. Am întors de mai multe ori capul spre el, în timp ce mă îndepărtam pe cărare. Era mereu acolo, în ușă, nemișcat. Dând colțul, n-am mai văzut decât foișorul cu fereastra sclipitoare din turnuri. Ajunsă acasă, am mâncat repede, răbdând sâcâielile lui Marcel cu stoicism și tăcând, rnai mult distrată decât încăpățînată, la întrebările și alintările mătușii mele. Dânsa, de altfel
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Dumnezeu și Isus Cristos tot trebuie c-a auzit el, și cruce nu se poate să nu știe să facă. Se trase un pas înapoi și-l strigă: "Ivan!" Apoi își depărtă cât putu mai mult brațele și rămase așa, nemișcat, cu ochii la rănit. - Cristu! strigă din nou. Cristos pe cruce. Fă și tu cruce. Ridică trei degete în sus și binecuvîntează-ne... Fața rănitului se luminase din nou, înmuiată de un mare zâmbet. Câinele se apropiase și-i lingea mâna
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
piatră, începu să se cațere cu o nebănuită agilitate. Când ajunse sus, smulse cu putere un arbust pipernicit, curăță locul de mușchi și crengi uscate, descoperi o spărtură și, tremurând, își apropie obrazul de piatră și privi înlăuntru. Rămase apoi nemișcată. - A leșinat! exclamă de jos cineva, câteva clipe înainte ca el s-o ajungă. - Așa e, a leșinat! spuse ridicîndu-i încet capul. Cu greutate, au coborât, lăsând loc echipei de tehnicieni. Au dus-o pe o brancardă până la automobil. Era
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Apoi, spre uimirea tuturor, ceru să fie lăsată singură cu Ieronim. Au ieșit, unul după altul, pășind în vârful picioarelor, rudele, vecinii, doctorul, preotul. Un sfert de ceas mai târziu, ușa se deschise, și Ieronim apăru în prag și rămase nemișcat, ca o statuie. - S-a sfârșit, spuse privind drept înaintea lui, fără să-i vadă. A apucat să-mi spună ce avea de spus și și-a dat duhul... - Dumnezeu s-o ierte! izbucniră toți, făcîndu-și cruce și îmbulzindu-se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]