2,099 matches
-
omului posibilitatea să-și aprecieze valoric existența: Începînd la talpa Însăși a mulțimii omenești Și suind În susul scării pîn’la frunțile crăiești, De a vieții lor enigmă Îi vedem pe toți munciți, Făr-a ști să spunem care ar fi mai nenorociți... Unul e În toți, tot astfel precum una e În toate, Deasupra tuturor se ridică cine poate, Pe cînd alții stînd În umbră și cu inima smerită Neștiuți se pierd În taină ca și spuma nezărită - Ce-o să-i pese
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
sub o ținută modestă și un comportament mai voluntar (mai neconformist) să descoperim un caracter demn. Se impune, prin urmare, ca În cunoaștere să fim cît mai detașați, mai desprinși de presupuneri și de prejudecăți. * „Cine săvîrșește «nedreptateaă este mai nenorocit decît acela Împotriva căruia este săvîrșită.” (Democrit) Cu condiția evidentă ca cel nedrept să aibă Într-un tîrziu „priza de conștiință” asupra faptei sale; altfel, nu va resimți nici un regret și Își va păstra stima de sine. * „E absolut totuna
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
prejos decăt tine așa cum ai vrea să se poarte cu tine acela care-i mai presus.” (L.A. Seneca) Există Însă și un alt motiv pentru care trebuie să ne comportăm așa, consemnat de La Fontaine: „Să nu rîdem niciodată de cei nenorociți, căci cine poate fi sigur că va fi Întotdeauna fericit?”. * „Dacă ascund secretul meu, el e prizonierul meu; dacă Îl las să-mi scape sînt eu prizonierul lui.” (A. Schopenhauer) Valoarea acestei observații se verifică mai ales În raporturile noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de l'Empereur 1324. Când eu am avizat direcția Muntelui de Pietate chiar la 13 Mai / 900 și când lucrurile s'au petrecut în fața ochilor directorului de degajament, știind directorul prea bine ca având nevoie de a-mi aduce pe nenorocita mea soție la București, unde a și murit; pentru a nu muri acolo, am fost nevoit a da Dlui Suykens 200 procent pentru 200 capital dându-i un bilet de 200 [...] am scris 200 lei, iar când am venit îndărăt
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
tarabă și pătimașă” - se afirmă în ziarul inaugural din 14 iunie 1912. Urbani și respectuoși dar tăioși după titlul și conținutul unor comentarii: „Judecătorul ambulant”, „Birou l de servitori”, „Lucrătorii și grevele”, „Filantropie și fanfaronadă”, „Cinematograful a devenit o școală nenorocită ș i un primejdios mijloc de corupție”, „Abuzurile de la banca din Plopana” etc. A fost un ziar de nuanță conservatoare, ceea ce și explică vestea pe care o aduce la 20 septembrie 1912 referitoare la apropiata reapariție a ziarului Propaganda cons
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
vă face mai plăcută mâncarea... ce vor să vă pregătească cei care de 4 ani v-au hrănit cu minciuni..." (adică liberalii,n.n). „Reapărem, știind dinainte că numai Ardeiul cu iuțeala lui va înflăcăra... spiritele, trezindu le din apatia nenorocită în care zace de atâta amar de vreme. Reapărem cu Ardeiul în mână pentru a freca... cum se cuvine pe mincinoși, leneși, ipocriți și mai ales pe cei ce au stat în fruntea comunei, lăsând-o în halul în care
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
versiune romantică despre venirea lui pe lume: „Parcă văd... seara. Frig. Ninge; viscolește. La Ploiești. Acum cincizeci și atâția de ani... O femeie săracă într o odaie fără foc se chinuiește, nemâncată, pe o saltea de paie... Vântul vâjâie afară, nenorocita femeie se zvârcolește înăuntru de dureri grozave... Și toată noaptea o duce așa... De abia către ziuă se ușurează. Naște un copil fără noroc... Ei bine, copilul ăla sunt eu!...“ (Cioculescu Șerban, Viața lui I.L. Caragiale, Editura Institutului Cultural Român
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
sunt de o nedezmințită sărăcie a inspirației. Fără noroc în iubire, melancolicul, care eminescianizează impudic, se înseninează rareori. Amarul îl apasă și, cu „visurile spulberate”, e mereu gata să izbucnească în plâns. Și proza, chiar atunci când evocă întâmplări crunte și nenorocite răsuciri de destin (ca, de pildă, în nuvelele din Mărin ocnașul, 1923), e moleșită într-un sentimentalism fără speranță. Emotiv ca un adolescent întârziat, „trubadurul”, invadat de amintiri duioase și atașat de „nimicuri dragi”, are - ca și în stihuirile lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287285_a_288614]
-
O iubești pe Cristina, nu? Da! Dar ea te iubește pe tine? Spune-mi cu măna mea pe inima ta că ea te iubește pe tine cel cu adevarat, pe tine Gavriel. Nu știu. Ea mă iubește pe mine, suflet nenorocit.Uite îți voi demonstra tăria dragostei ei înainte ca tu să apari.Ridică-te din pat, așa, pe primul raft cu carți între ultimele doua vei găsi o scrisoare. Este de la ea înainte ca tu să apari. Citește-o! Gavriel
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
și conștiința propriei mizerii morale. Iată doar una: „Oamenii sunt religioși în măsura în care se cred nu atât imperfecți, cât bolnavi. Orice om cât de cât cinstit crede despre sine că este într-un grad înalt imperfect, dar cel religios se crede nenorocit.“ (L. Wittgenstein, Lecții și convorbiri despre estetică, psihologie și credința religioasă, traducere de M. Flonta și A.-P. Iliescu, Humanitas, București, 2005, p. 161.) 66 „Creștinismul spune între altele, cred eu, că toate învățăturile bune nu ajută la nimic. Trebuie
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
drept să fie pe deplin în partea noastră. Mai vine însă în partea noastră împrejurarea că acel pămînt nu l-am cucerit, n-am alungat pe nimeni de pe el, că e bucată din patria noastră străveche, este zestrea împărțitului și nenorocitului popor românesc. Ni se scot ochii cu binele ce l-am avut din partea rușilor. Pentru a răspunde și la aceasta ne-ar trebui un volum întreg. Destul numai să pomenim că alianța de la Lusc dintre Petru cel Mare și Dimitrie
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
UCLA, care nu mai putea de grija negrilor (vai, sorry, americanilor de origine africană), a hispanicilor și în general a tuturor minorităților americane barbar exploatate de canaliile albe, republicane. Gândul la sărăcia lor, la hoția scandaloasă a albilor la adresa acestor nenorociți nu îl lăsa să doarmă noaptea. Noroc că îl mai reconfortau apartamentul luxos de la Grand Hyatt, onorariul obscen cerut și plătit fără crâcnire de organizatori și salariul său nerușinat de la facultate, peste zece mii de dolari pe lună. A, și să
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Scenariul dezastrului e clar În mintea lui de la bun Început. Nici o surpriză, nici o modificare, cât de mică, a traiectului Întrevăzut cu o demonică luciditate. Și totuși, În ciuda finalului ușor de prevăzut, Drieu nu cedează. Nu renunță la malefica implicare În nenorocitul scenariu politic și refuză să se retragă, din spirit al onoarei, atunci când totul e realmente pierdut. Cu toate acestea, el nu se simte („...nu am nici caracterul, nici gustul...”) un scriitor politic. În cel mai bun caz, e, ca mai
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pentru conceptele sale abstracte și utopice, alții și au pus pielea prudent și filozofic la adăpost, rue de l'Odăon, și n-au mai dat prin țară de vreo cinci decenii. Ce să ne mai pierdem timpul cu acești... balcanici nenorociți... Capitolul Noica, Denker in dürftiger Zeit... Un dialog cu Dan Petrescu este și mai demistificator și reconfortant. Iată, pe atunci, doi tineri lucizi care, într-un limbaj într adevăr cam pretențios, alambicat și inevitabil criptic (ne aflăm, totuși, în 1984
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
adâncit decăderea târgului ce avea să devină tot mai înstrăinat, astfel că după unire, Siretul "ni se înfățișează ca un veteran bătrân și sărman care-și trage obârșia dintr-o viță de neam nobil și bogat, dar prin niște întâmplări nenorocite a ajuns în stare de sărăcie"59. În mediul multicultural siretean moștenit din vremea ocupației austriece erau angrenate, la mijlocul anilor '30, câteva societăți culturale, majoritatea germane sau evreiești, demonstrând aportul populației minoritare la ambianța culturală a unui oraș destul de static
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
sau Financial Times. Evident, erau încă mici, abia la școala primară ; așa că nu rezistau mult în fața unor analize minuționase, le venea mereu să o ia pe cîmpii. În unele zile, le era greu să anticipeze evoluția pieței, spuneau: Ce după-amiază nenorocită! Dacă o să continue așa, o să fiu nevoit să-mi vînd unul din apartamentele de la Cannes pentru a-mi alimenta conturile de trading! " (...) Roxane se situa altundeva. Ea refuza să audă vorbindu-se de analize financiare. Vedea că finanțele se insinuau
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și consolidare a concepțiilor politice, contribuind la stabilitatea și schimbarea socială deopotrivă. Scopul declarat al publicisticii eminesciene constă în educarea și responsabilizarea opiniei publice, cu privire la importanța valorilor naționale în configurarea identității de neam și în câștigarea independenței naționale: "Oricât de nenorociți am fi prin împrejurări istorice de deosebite naturi, suntem un popor ce a știut și va ști, oricând va fi nevoie, să-și plătească cu prisos datoria de sânge, suntem un neam de oameni lipit, prin tradiții, moravuri și limbă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a ținutului Basarabiei, printr-o incursiune în trecutul istoric al acestei provincii, ajungând la concluzia că "acel pământ nu l-am cucerit, n-am alungat pe nimenea de pe el, că e bucată din patria noastră străveche, este zestrea împărțitului și nenorocitului popor românesc"433. Pe aceeași linie, a logicii exemplului, se înscrie transfigurarea hagiografică a destinului unor personalități istoric atestate 434. Nume precum Matei Basarab, Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare sau Al.I.Cuza sunt invocate frecvent de Eminescu în cadrul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
deveni o piedică. Dacă ei disprețuiesc studiul și refuză să se umple cu cuvintele Scripturii, cum le vor putea medita ulterior? De aceea, vor avea parte inevitabil de blestem, căci orice animal care nu rumegă va fi considerat blestemat și nenorocit... ...Așadar, dacă un frățior simplu nu se remarcă printr-o înțelepciune deosebită, să completeze această lipsă cu ardoarea studiului. Să nu-i fie rușine să cerșească cu ardoare pâinea cuvântului lui Dumnezeu oriunde va putea și să memorizeze în fiecare
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a lui Pompeius: Cine a fost mai mare decât Marele Pompeius? Totuși acel faimos erou (ille) cu voce rugătoare de exilat a cerut ajutor unuia dintre susținătorii lui, și acel erou, de care asculta întreaga urbe, a devenit cel mai nenorocit dintre toți oamenii"289. Și în Fasti (I, 603-604) se regăsește aceeași exaltare: O mare Pompeius (Magne), numele tău este măsura faptelor tale; [dar cel care te-a învins este mai mare decât acel nume]. Dacă există totuși o anumită
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și a căzut În prăpastie dimpreună cu calul său alb. Este concentrată și deconspirată, aici, o legendă. Poetul descrie cu oroare locul blestemat: „În prăpastia cea mare Unde vîntul cu turbare Suflă trist, Înfricoșat...” și dă sfaturi călătorului imprudent: „Călător nenorocit, Fugi de-acele căi pocite...” Un tablou mai substanțial nocturn aflăm În Noaptea Sfîntului Andrii din ciclul Mărgăritarele. Descoperim un Bolintineanu mai puțin nebun, un Eminescu fără metafizică: vîntul suflă turbat, stejarul se despică, luna se Îngălbenește, bufnițele țipă, lupii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de la un anumit grad de insatisfacție În dragoste, iar forma ei pasională (iubirea ca pasiune) are, ne asigură toți filozofii, culoarea și gustul tragediei. Prima figură a iubirii conachiene este aceea de natură tristaniană pe care Rougemont o numește „reciproc nenorocită”, iar Roland Barthes „hipnoza abisului”. Reproduc definiția dată de ultimul: „S’abîmer. Bouffée d’annéantissement qui vient au sujet amoureux, par désespoir ou par comblement”. Suflul neantului este la Conachi mai potolit. El simte mai ales dulceața abisului și expresia
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Introducerea ce urmează rezumă conținutul istoriei mitice a Erotocritului, insistînd asupra folosului ci moral. La Adaosuri se adresează din nou cititorilor scuzîndu-se de greșelile de stil. Scuza trimite la cauze intime: „nu mi-am văzut sănătatea (din pricina a multor Întîmplări nenorocite...)”... Trecem peste alte dedicații, scrisori justificatoare, răspunsuri, unele scrise cu haz, altele Într-un stil comercial neutru. În procuvîntarea la Sfînta Evanghelie (1840) tonul devine mai radical. Concurența este mare, tipograful trece la represalii: „Primiți-o, vă rog, - zice el
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ceremonial [...] deoarece nu mai am nici cap, nici stare trupească, scriu tu durere nemaiauzită către singurul acela pe care Îl știu că ține la mine cu tot sufletul! Boierule vistier, sînt pierdut și să faci cum știi.“ Totuși Alecos, sclavul (...) nenorocit și sărman, nu renunță la ceremonialul adresării. În disperarea cea mai neagră, el caută comparații de preț și găsește cu ușurință un stil flatant. Ca lebăda, zice el, care cîntă cu plăcere Înainte de moarte, el, sărmanul, exilatul, cîntă și scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
neîncredere în sine. Un anume Contici, repetentul clasei, haimanaua, nu se sfiește să-și mărturisească pornirile belicoase ("Te urăsc, neamțule!"), spre nedumerirea inocentului Bizu, care "nu ajunsese să priceapă inexplicabila putere de atragere sau de repulsie stabilită irațional între oameni". Nenorocit, incapabil să înțeleagă cum de putea fi urât fără ca el să se fi făcut vinovat de ceva, copilul se îndreaptă cu pași hotărâți spre "iazul Călugărului", cu gândul de a-și lua viața. E împiedicat însă de moartea neprevăzută a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]